47 matches
-
se va aplica niciodată. Un lucru pentru mine e totuși sigur. De unde locuiesc, de câte ori mă uit pe fereastră, văd neclintită firma cât toate zilele a supermarketului de peste drum: The Best. Este fosta noastră Alimentara care, urmând cursul istoriei, s-a americanizat. În schimb, dacă ies și traversez Calea Moșilor, luând-o spre Foișor, dau peste La Fourmi, un bastion al francofoniei, probabil ultimul. Și The Best și La Fourmi gem toată ziua de lume, cumpărătorii intră și ies în valuri. Nu
Cine aprinde beculețul? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14203_a_15528]
-
se spunea Micul Paris și nu doar de către cei ce-i locuiau. Oraș vesel, frumușel, fără noxe, totuși în plină dezvoltare, apărat de scuturi de pădure și aerisit de o centură de lacuri recent asanate, Bucureștii creșteau pe verticală, se americanizau, precum constata eroul din Cartea nunții, Jim, al lui G. Călinescu. De la nobila dignitate a Parcului Bonaparte, a Bulevardului Dacia, a rondului Lahovary, la capătul de linie a tramvaiului 16, oprind într-un pitoresc cartier străjuit de o cruce de
Un om, un destin, un card by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8525_a_9850]
-
le dai țîță. Pe cînd ăsta, Costică,... Kostiká... e ca un taur: ți se și face frică de el, și ia în stăpînire femeia, așa, ca pe o capră, văcuță... încît, acest Costică, ducîndu-i-se vestea, îi spune unui doctor român americanizat și el, că negresa asta, domnule, e în stare să nască, lunar, lună de lună, nu cum a lăsat Dumnezeu să treacă nouă luni și pe urmă să aștepți fătul să iasă... Ce-i drept, pruncușorii ar ieși tuciurii și
Răzlețe (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16526_a_17851]
-
personajul tragi-comic al originei complexe?... În drum spre muzeul Prado, barocul madrilen al edificiilor vechi îmi dă senzația unei apăsări estetice grele pe metru pătrat. Pot să spun că încep să respir mai ușor abia cînd întîlnesc vreunul din blocurile americanizate din centru. Unul are fațada imensă de sticlă peste care curge silențios o pînză uriașă de apă prelingîndu-se peste siliciul scînteind în soarele verii... Stau sub tunelul de apă ce se îndoaie pe dedesubt, reciclîndu-se, urcînd din nou spre ultimul
PRADO by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16721_a_18046]
-
români prezenți în celebrele antologii americane; iar a doua serie, începe cu „cărți americane” și se închide cu România în World Book. S-ar putea glosa mult despre cuprinsul acoladelor, de la probleme de teorie la teoreticieni scriitori, de la scriitori români americanizați la scriitori americani, despre „complexe” și savante contribuții profesorale românești pe teritoriul american, despre tentația concretului și orașul ca pretext literar; sau în partea a doua, despre ochiul pătrunzător și uimit al scriitorului și ziaristului Marian Barbu, care a văzut
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
români prezenți în celebrele antologii americane; iar a doua serie, începe cu „cărți americane” și se închide cu România în World Book. S-ar putea glosa mult despre cuprinsul acoladelor, de la probleme de teorie la teoreticieni scriitori, de la scriitori români americanizați la scriitori americani, despre „complexe” și savante contribuții profesorale românești pe teritoriul american, despre tentația concretului și orașul ca pretext literar; sau în partea a doua, despre ochiul pătrunzător și uimit al scriitorului și ziaristului Marian Barbu, care a văzut
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
mai sus pomenite, nu cumva cititorul insuficent lă murit va conclude că generația șaizeci a activat ca portavoce a unor valori străine și a unor forme poetice importate? Accentuăm, iarăși, că generația șaizeci nici n-a occidentalizat și nici na americanizat poezia română. După ce i-a insuflat un avânt pur și nou și a îmbrăcat-o într-un veșmânt totalmente românesc, poezia aceasta nu ezită să stea alături de orice poezie străină a celei de a doua jumătăți a secolului XX. De
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
români prezenți în celebrele antologii americane; iar a doua serie, începe cu „cărți americane” și se închide cu România în World Book. S-ar putea glosa mult despre cuprinsul acoladelor, de la probleme de teorie la teoreticieni scriitori, de la scriitori români americanizați la scriitori americani, despre „complexe” și savante contribuții profesorale românești pe teritoriul american, despre tentația concretului și orașul ca pretext literar; sau în partea a doua, despre ochiul pătrunzător și uimit al scriitorului și ziaristului Marian Barbu, care a văzut
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
Rodica Zafiu Verbele formate de la nume de state sau zone geopolitice - a (se) albaniza, a (se) bulgariza, a (se) libaniza, a (se) europeniza, a (se) americaniza etc. - precum și derivatele lor pot căpăta sensuri contextuale particulare, în genere negative. Sensul primar, de dicționar, al verbelor formate de la un nume etnic poate fi cel de "a impune o limbă, o cultură: a asimila" (în construcția tranzitivă) - sau - din
Balcanizarea si europenizarea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9995_a_11320]
-
cinism; scandalele se 'nmulțesc și iau formele cele mai degradatoare; ideea naționalității chiar, atât de roditoare și în stare a ține loc multor goluri ale culturii, e subminată de teoreme cosmopolite și socialiste. C-un cuvânt, zi cu zi ne americanizăm, zi cu zi devenim mai nepăsători față cu soarta poporului nostru propriu și-n mijlocul acestei nepăsări, caracteristice numai pentru popoarele guvernate de despotism, singurul nerv care mișcă elementele dominante este goana după influență și aur. Precum corpurile cerești răsar
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
cinci, talia subțire, sânii mici și un gât lung, ca de lebădă, care Îi susținea chipul drăguț, În formă de inimioară. Dacă Sourmelina fusese Întotdeauna genul european de americancă, un fel de Marlene Dietrich, atunci Tessie era fiica pe deplin americanizată pe care ar fi putut-o avea Dietrich. Caracterisiticile sale originare, chiar ținând cont de trăsăturile zonei, mergeau doar până la micuța strungăreață și nasul cârn. Adesea trăsăturile sar peste o generație. Eu am mult mai mult din tipicul grecesc decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Și uneori, ba nu, adeseori întindeam mâna unul după altul, ne pipăiam cercetător. Pe urmă, situația s-a ameliorat din nou. Cu engleza mea de școală, de care mă foloseam fără ezitare ori de câte ori se oferea vreo ocazie, ca s-o americanizez, am fost repartizat într-o grupă de lucru care trebuia să se ocupe de spălatul vaselor în perimetrul cazărmilor, într-o bucătărie de campanie a US Air Force. Tot în sarcina noastră cădeau și curățatul cartofilor, al morcovilor. În fiecare dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fascinant, și trebi foarte personale. Ea a ajuns în America la 17 ani după ce aventurierul său tată fugise din țara noastră, România comunistă, și a reușit să își recupereze familia. Maria a apucat să se românizeze destul și să se americanizeze tot pe atâta. Dacă mai adăugăm ingredientul slav al mamei sale rusoaice și îi privim profilul blond și ochii verzi, de personaj de roman rusesc, avem imaginea acestei femei care a știut să decanteze genele, neamurile și mediul într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
reci, milităroase, țepene, din Stockholm, plicticoasa neutralitate elvețiană și ruinele grecești? Ce leagă nevrozele nordice și exuberanța italiană? Și ce-a mai rămas "european", după ce unii (în Est) ne-am "asiatizat", până la un punct, iar alții (în Vest) s-au "americanizat"? Unde mai poate fi găsită Europa între aceste "dezeuropenizări"? Se pare că în casa din Olanda unde a trăit în 1624 Descartes este acum un ospiciu. Dacă este așa, înseamnă că acea clădire e cea mai europeană dintre clădirile Europei
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Norman. Vera a rămas cu Barry Self. Îmi plăcea de cei doi veri ai mei, Nick și Julie, care erau mai mici ca mine. Nick și Julie se plăceau și ei unul pe celălalt - erau mai tineri și s-au americanizat într-un fel care mie nu mi-a izbutit niciodată. În general, preferau să nu mă aibă în preajmă, cu excepția cazurilor când erau amenințați de ceva și eu mă băteam să-i apăr. Erau mai mici, lucru de care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
apa În cana de la lavoar. Ca să fiu sincer, nu se forma decât o pojghiță subțire de gheață la suprafață, care putea fi spartă ușor cu periuța de dinți, În multe ace, producând un clinchet, care, retrospectiv, are pentru auzul meu americanizat un farmec festiv. Altminteri, nu era nici o bucurie să te trezești. Simt și acum În oase frigul tăios În care parcurgeam dimineața distanța dintre Trinity Lane și băi, târșâindu-mi picioarele, făcând aburi la gură, Îmbrăcat Într-un halat subțire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
nici în Stalin, nici în Dumnezeu", ajunge în sfârșit să creadă "în ea", "în el", "în iubire". Cât despre Nadia, care nici nu voia s-audă de "americănisme", ca de pildă Coca-Cola, o "otravă", sau țigările Lucky Strike, aceasta se americanizează și se îmburghezește. Tânăra, care o idolatriza cu toată ființa ei pe Scarlett O'Hara a cărei poză și-o prinsese în pioneze deasupra patului, alături de cea a lui Stalin și o admira pe Rita Hayworth în Gilda, își asumă
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
suvlaki-ul, gulașul... Într-o zi am avut senzația năucitoare că dacă Europa s-ar scufunda în adîncuri asemenea Atlantidei, nici o fărîmă din comorile sale culturale nu s-ar pierde. Mai mult, America se europenizează în același ritm în care se americanizează Europa, și este de așteptat ca diferența dintre ele să se estompeze progresiv. Ce rămîne așadar propriu-zis european? Ne rămîn firește culturile etnice, provinciale, naționale, cu extrema lor varietate și densitate de experiențe istorice acumulate sub formă de peisaje, sate
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
institutul îi aparține și, ca atare, îl conduce după bunul său plac. De aceea situația asistentului este adesea la fel de precară ca a oricărei ființe "proletaroide" sau a asistentului din universitățile americane. Viața universitară germană, ca și întreaga noastră viață, se americanizează în multe privințe. Sînt convins că această evoluție va cuprinde în continuare și alte discipline, în care, așa cum e cazul și în domeniul meu, muncitorul este proprietarul mijloacelor de muncă (în esență: al bibliotecii sale), așa cum erau meșteșugarii de altă
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
produs în coloniile ei antileze și rafinat în metropolă. Ea cumpără din Europa de Nord in, cînepă, fier, gudron, lemn și își procură din Asia țesături de bumbac, porțelanuri și mirodenii aduse de navele Companiei Indiilor. Dar mai ales, comerțul francez se americanizează din ce în ce mai mult, fie indirect, datorită exporturilor către Spania din care o mare parte este reexportată către America spaniolă, fie mai ales direct datorită exploatării nu a Canadei, care prezintă puțin interes în afară de blănuri și pe care o pierde din 1760
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
este”. Lucrurile nu s-au schimbat prea mult nici după 1918, astfel Încît, la un deceniu după Încheierea Marelui Război, se afirma că românii, o națiune latină pentru care contează persoana, nu grupul, erau mai greu de asimilat, deci de americanizat. Alt cercetător considera Însă, nu demult, că, „foarte repede și fără să aibă lipsă de multe lămuriri, românii-americani de la Începutul veacului au Înțeles că ei trebuie să adopte căile țării adoptive, că trebuie să se «americanizeze», dar În același timp
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
de asimilat, deci de americanizat. Alt cercetător considera Însă, nu demult, că, „foarte repede și fără să aibă lipsă de multe lămuriri, românii-americani de la Începutul veacului au Înțeles că ei trebuie să adopte căile țării adoptive, că trebuie să se «americanizeze», dar În același timp au știut să păstreze acele trăsături esențiale care Îi defineau și le dădeau o identitate unică”. Andrei Popovici, la rîndul său, scria În 1937 că „după război s-a produs o schimbare În atitudinea emigrantului român
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]