11 matches
-
apă. 3. După o altă opinie, punctul vernal a intrat în zodia Peștilor (cca. 100 p Ch.). În ciuda acestor încercări de explicare, originea simbolului pește constituie până azi o enigmă, ceea ce ne-a îndemnat să căutăm o tâlcuire prin fenomenul amfibologiei intenționale des întâlnit în legătură cu istoria scrierii. Se știe că primele semne grafice au fost imagini de¬scriptive. De exemplu, se desena un om: cap, trunchi, mâini, picioare și se citea pe chinezește [jen] „om“ (astăzi s-a simplificat, rămânând numai
SIMBOLURI SI ENIGME CRESTINE de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 by http://confluente.ro/Ion_carstoiu_1401093819.html [Corola-blog/BlogPost/341567_a_342896]
-
Mușu, Din lumea tracilor, B., 1981, p. 14). Așadar Iisus i-a schimbat numele lui Simon în „piatră“ (Kifa) pentru că doar în sanscrită consoanele s, m, n au sensul acesta, fără rezonanță negativă. Este foarte răspândit în scrierile sfinte fenomenul amfibologiei intenționale legat de limbajul secret al creștinilor. Lui Natanail Iisus i-a spus: „Înainte de a te chema Filip, FIIND TU SUB SMOCHIN, te-am văzut“. Ioan, care scrie aceste cuvinte, a arătat foarte clar că Mântuitorul a știut să se
DESPRE NUMELE PETRU de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 by http://confluente.ro/Ion_carstoiu_1403590578.html [Corola-blog/BlogPost/359977_a_361306]
-
În altă parte „luptător împotriva romanilor, zelot“ e thanono în siro-aramaică, destul de apropiat de tina „smochin“. Așadar când i se spune lui Natanail că a fost văzut sub smochin trebuie să înțelegem „la o adunare tainică a zeloților“. O altă amfibologie intențională se referă la emre'h de 'loho „Mielul lui Dumnezeu“ prin confuzia dintre imera „cuvânt“ și immera „miel“ în siro-aramaică. Iată o altă paronomasie: „Ce-ați venit să vedeți în pustie? Au trestie bătută de vânt?“ Trestie e „qanio
DESPRE NUMELE PETRU de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 by http://confluente.ro/Ion_carstoiu_1403590578.html [Corola-blog/BlogPost/359977_a_361306]
-
cât și în literatura de specialitate, modurile specifice de internalizare a termenilor care structurează piața. Focalizarea atenției asupra mimurilor pieței, respectiv asupra reinvestirilor, încorporărilor simbolice, imaginare, cognitive, dar și concrete ale acesteia, dezvăluie o autonomie demistificată, prin care este restituită amfibologia mistificărilor și a raporturilor sociale, densitatea și complexitatea intrinsece ale acestora. Să luăm un exemplu: SEL (sisteme locale de schimb) sunt prezentate ca o alternativă economică, ideologică și politică la impunerea comercializării bunurilor și persoanelor 39. Ele se sprijină pe
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
o aluzie la proliferarea sistematică a minciunii în perioada comunistă („Arma mea favorită a fost întotdeauna minciuna” - declară un narator) sau doar ca o mărturie a agnosticismului derivat din caracterul fatalmente fictiv a ceea ce se numește „realitate”. În orice caz, amfibologia generalizată se plătește, în cazul lui Ț., prin anumite situații și psihologii neverosimile, prin carențe în planul motivațiilor și al economiei narative, ca și printr-o reducție voluntară a impactului politic al romanelor. Însă tot ea reprezintă un câștig indubitabil
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290210_a_291539]
-
fără dificultate că ceea ce îl aduce în aten- ția contemporaneității pe Caragiale nu este nici direcția naturalistă, nici cea a povestirii fantastice sau a celei orientale, nici drama, ci comediile și momentele, devenite un depozit inepuizabil de citate reprezentative. Tocmai amfibologiile, expresiile absurdiste, sau într-un cuvânt „enormitățile” debitate de personajul caragialian au trecut bariera timpului, fiind vehiculate în registrul cult ca mărci de recunoaștere, ca mărci identitare. Cei care le vehiculează le acordă tocmai această supremă valoare de întrebuințare, ele
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
în rău. Nu toată clasa cultă românească este galomană, ci o pătură subțire a clasei suprapuse, care se piquait de lectureť, scrie undeva Ș. Cioculescu. Aici expresia franceză de la urmă sugerează că el nici măcar nu disprețuiește prea tare pretinsa galomanie. Amfibologia e prezentă adesea, când Ș. Cioculescu trage din plin foloasele cunoștințelor sale lingvistice, profitând de nevinovate etimologii ori de sensuri multiple ale cuvintelor ș...ț Reunite, într-o scurtă evocare a felului cum Șt. O. Iosif a întâlnit-o pe
Câteva constatări by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7470_a_8795]
-
care dezvoltă două conferințe din 1993 de la Universitatea California. înainte de a veni la prochimen, la subiect adică, formulat în întrebarea cu care am început, să spun că Spectrele e scrisă în bine cunoscutul stil al lui Derrida, bazat pe o amfibologie fără sfîrșit, aproape insuportabil, ca de altfel și prefața lui C.M. Ionescu, amîndurora potrivindu-li-se de minune "împletitura" de "jucăuș și ambiguu" sub semnul căreia începe atît una, cît și cealaltă. Reminiscență din Barthes, structuralism, post-structuralism și deconstructivism, acest
Despre strigoi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16745_a_18070]
-
se petrece - iată alte particularități ale retoricii romanului. Scarabeul sacru, 1970, este un roman reflexiv, eseistic, experimentalist, sofisticat și aproape criptic. El își asumă, de aceea, și traseele descifrării, în armonie și adecvare cu structura narativă fundamentată pe oblicvitate și amfibologie. Pleacă de la condiția umană figurată de scarabeu, cunoscut, în ordine simbolică, drept zeu solar cu geneză nocturnă, telurică, degradată, dar figurând perenitatea, abilitatea, perfecțiunea, identitatea autonomă, asigurând circularitatea vieții, traversând boala și moartea, într-o infinită reîntoarcere. Romanul forțează limitele
Proza lui Aurel Dragoș Munteanu by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/9724_a_11049]
-
de rost este cu totul altceva decât apprendre par coeur, chiar și fără a invoca argumentul că expresia are în franceză o aură religioasă care ne trimite pe furiș (Roland Barthes numea această tragere cu ochiul în două părți deodată amfibologie) la felul cum creștinii învățau Biblia și, de ce nu, musulmanii, Coranul. Când își fac, în sfârșit, intrarea în Paris, în 1773, Louis XVI și Marie- Antoinette, căsătoriți cu trei ani mai devreme în Austria, faetonul de gală, vorba poetului, oprește
Note disparate by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4909_a_6234]
-
electrizată de fiori melancolici), specula apoi câteva formule intertextuale (versuri celebre ale unor mari poeți de la noi sau de aiurea), campa în așa-numitele cuvinte mari (viață, moarte etc.) fără a întreține totdeauna distanța ironică, se replia în câte o amfibologie, se expanda în reflecții surrealiste, pentru ca finalul să șocheze din nou, brevilocvent. Așa se face că de la un punct încolo scrisul lui Traian T. Coșovei era perfect recognoscibil. Stil sau manieră (depinde de umoare), această matrice nu putea însă impresiona
I did it my way by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2852_a_4177]