1,387 matches
-
implicase sufletește: - Ce zici gașpere, dacă tot nu ai șanse, ne lași să ne încercăm și noi norocul? - Nu aveți decât! Mai mult nu putuse să spună; expresia feței completa însă cu mult acest răspuns evaziv. - Te lăsăm pe tine amice, ești mult mai înfierbântat decât noi; mai mult, vom încerca să te susținem pe cât ne va sta în putință. - Băieți, sunteți mari; șansele mele sunt însă nule. - Asta credem și noi dar îți dorim din suflet succes. Ne bucurăm că
IX. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365166_a_366495]
-
Lina, care, într-o viață de om, fără exagerare, a citit mai mult de jumătate din biblioteca comunală), invită la taclale, în casa stil vilă, dichisită de mâinile pricepute și harnice ale celor doi soți, o veche prietenă din copilărie, amică și vecină, plecată de mult din satul natal. Ce frumos este când întâlnești, după decenii, prieteni ai copilăriei, de pe aceeași uliță a copilăriei. Discuții, amintiri frumoase, și câte și mai câte, privite azi cu ochii maturului. În sufrageria modernă a
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
dor și nu-mi spui că-i ești cumnat? - Păi m-ai întrebat? - Nu. Aici ai dreptate... dar n-ar fi bine să mă inviți într-o seară pe la tine? - Ce mă, vrei să am necazuri!... - Nu te înțeleg. - Auzi amice, îți spun un secret: Eva nu știu dacă-i place cum cânți, dar Ancuța e moartă după tine. - Nu mai spune, chiar îi place de vocea mea? - E înebunită... Aseară când am strigat-o să vină să se culce, că
LA O HALBĂ CU BERE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 886 din 04 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346247_a_347576]
-
în curtea Protoieriei, apoi, când cobor treptele și merg la ei, încep să mă strige, vin să mă îmbrățișeze. Citesc fericirea în ochii lor și mi se umple sufletul. Le împart darurile de la „doamna Maria”, așa cum o știu ei pe amica mea, Nina. Își amintesc de ea. Își aduc aminte de fiecare om care le-a dăruit ceva. Au fost educați să nu ceară decât de la Dumnezeu. Așa le-am spus și eu. Dumnezeu îndeplinește toate cererile, mai ales pe cele
GÂNDURI DINTR-O IARNĂ DEOCHEATĂ, DE FLORENTINA-LOREDANA DALIAN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1328 din 20 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/364806_a_366135]
-
impacientat de cât de repede a revenit tatăl său în chioșc. - Era și s-a bucurat că te duci. Ai asigurată cazarea și masa de luni până luni dimineața. Este bine? - Papa, ești genial! Mulțumesc mult! Sper să se bucure amica mea când îi voi spune că totul este rezolvat cu sejurul nostru la munte. - Și nu o aduci și pe aici să vedem cine ți-a frânt inima dacă ți-ai abandonat prietenii tăi vechi pentru a afla dacă o
CAP.VII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1537 din 17 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363012_a_364341]
-
prin poveștile nemuritoare ale autorului scandinav, cât și prin coloristică și imagini ale caselor nordice. A doua zi pe la ora zece, a sosit Bogdan, care locuia vis-à-vis, să mă invite la primul meu pescuit norvegian. Caut repede prin dotările fiului amicei mele și găsesc o lansetă. De acasă venisem cu „momeala” adecvată, pilcări (peștișori metalici din plumb, vopsiți în diferite culori, având o ancoriță la un capăt) și cât și-a băut Bogdan cafeaua și a fumat o țigară, eu așteptam
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363272_a_364601]
-
eu cât și Ion, un moldovean din Bârlad ce locuia la parterul aceleiași clădiri cu Bogdan. Bistrițeanul a prins un cod de vreun kilogram pe care mi l-a dat mie să-l prăjim acasă. Nora cu fiul și nepotul amicei mele nu mâncau pește decât foarte rar și acolo în Norvegia, doar macrou. Au prins acest soi de pește în perioada de vară pe când se pescuia la țaparină , precum stavridul în Marea Neagră, așa că aveau în congelator câteva bucăți, pe care
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363272_a_364601]
-
ea scris în engleză: “Testează-mă”. După eșecul din timpul partidelor de pescuit de pe pontonul insulei Islandet, m-am hotărât să-mi folosesc timpul vizitând orașul cât voi mai sta în acest frumos loc. Dimineața până se sculau ceilalți colocatari, amica, nora și nepotul său Andrei, făceam un tur prin apropiere. Vizitam la acea oră orașul încă pustiu. Când se trezeau ai casei și începea mișcarea pe străzile orașului, terminam și eu vizita și reveneam la micul dejun și cafea, apoi
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363272_a_364601]
-
personalități, iluștri, iar poporul i-a glorificat și le-a închinat statui, dar l-a început au fost oameni ca și noi. Putem deci spune astfel că aceștia și-au forțat propriul lor destin și și-au câștigat nemurirea! -Oh amice! Nu compara grandoarea lui Octavian Augustus ori a gloriosului Caius Iulius Caesar, cu oamenii de rând, exclamă Ponțiu Pilat. Chiar zeii i-au ocrotit pe aceștia și le-au călăuzit pașii în toate zilele lor, răzbunându-se crunt pe inamicii
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL TREILEA FRAGMENT(2) CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1417 din 17 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371678_a_373007]
-
surâsul ce-ți alungă valurile ceții. Ca mii de ecouri ce inima-ți încânta, Căci ea doar cu inima vrea a-ți cânta, E doar o mireasmă ce-i ca o boare, Ce poate să te omoare cu candoare.. Hei amice, daca-i fi nou pe cale aice, Lasă-i-te cuprins precum acel novice, Gingășia ei ascult-o că să fi un bun, În alegerea căilor omului străbun!! E ca o trâmbiță suavă ce sună, e lină, Catina ce imită amintirea
GÂND DE FRUMUSEŢE.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1333 din 25 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368281_a_369610]
-
am speriat. Era Nicu de la Craiova, cel cu nume multe, care cred că ieșise din camera alăturată în același timp cu mine. Am dus două degete la gură în semnul acela care cere liniște și i-am vorbit în șoaptă: - Amice, masa e la ora nouă. Vorbește încet că trezești toată lumea, ce te-a apucat? La zece ne-ntâlnim cu... știi tu cu cine... - Asta am înțeles eu, dar de ce mergeai tiptil? Doarme doamna? - Păi, doarme! Nu e normal? Tu ce
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384068_a_385397]
-
o relație bună cu directorul școlii și cu alți câțiva profesori. Dintre colege îi plăcea profesoara de română, domnișoara Fenic Mioara, cum se recomanda ea. O vedea cum se străduia să-i intre în grații. Dacă nu-și găsea o amică să-i satisfacă plăcerea unei idile fără obligații, avea de gând să și-o apropie ca iubită temporară, mai ales că era frumușică și cultivată. Era o olteancă din Teleorman, înaltă și slăbuță de parcă mânca numai în zilele de post
CAP. VI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348697_a_350026]
-
pe nailonul lansetelor, căutând să surprindem orice mișcare, serveam sendvișurile de pe platoul așezat pe pătură. Când se mișca bambina, aruncam totul pe platou și alergam să înțep peștele. A fost un mic dejun cu întreruperi, dar numai pentru mine, căci amica mea își vedea calmă de masă și privea cu interes la cârdul de lebede ce apăruseră pe luciul apei, după pâlcul de stuf. Masculul-tată mergea țanțoș, însă vigilent în fața cârdului, iar mama-lebădă domina ariergarda. Cei cinci pui, mărișori, însă tot
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
acoperit cu prosoape curate, la umbra mașinii, era în așteptare pentru sfârâitul pe grătarul încins. Când a fost grătarul gata, am așezat peștele pe el și, în scurt timp, mirosul ne-a adus aminte ce poftă și foame aveam amândoi. Amica mea și-a abandonat pescuitul, a așezat fixa rezemând-o de mașină și a trecut să mă ajute la aranjarea prânzului pe platou, în locul sendvișurilor consumate la micul dejun. Acum umbrela era instalată lângă masa improvizată pe pătură și ne
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
către o altă parte a vieții, necunoscută, nebănuită. Ne fusese greu, dar... Deși necăjite, demnitatea și bunul simț ne ghidaseră drumul și modalitatea explicațiilor datorate celor din jur. Ce nu putea-mpărți cu mine, mama o făcuse cu splendorile sale, amice adevărate, mai surori decât orice soră, nu alta! ... -Și noi unde ne cazăm, Lili? întrebă într-o veselie naivă Karmel privind insistent către Nicole totuși. -Cum unde? Ce, dacă ești incognito la drum, ai uitat de hotel?! Îți trebuie o
GERALDINE. DESLUŞIRI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379191_a_380520]
-
o relație bună cu directorul școlii și cu alți câțiva profesori. Dintre colege îi plăcea profesoara de română, domnișoara Fenic Mioara, cum se recomanda ea. O vedea cum se străduia să-i intre în grații. Dacă nu-și găsea o amică să-i satisfacă plăcerea unei idile fără obligații, avea de gând să și-o apropie ca iubită temporară, mai ales că era frumușică și cultivată. Era o olteancă din Teleorman, înaltă și slăbuță de parcă mânca numai în zilele de post
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. V INTALNIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352768_a_354097]
-
femeie”. Eminescu o iubea cu patos, cu putere și cu sinceritate. “Mi-e dor de tine, moțule ce ești, femeie gentila și dulce, inteligență și radioasa, frumusețea frumuseților și floarea florilor”. Eminescu se adresa iubitei cu apelative că: “Scumpă mea amica, Dulcea mea doamna, Măi îngerașule, Dulce și dragă Cuta, Draga mea copilă, Stimabila doamna și respectată mea amica, Doamna mea, Dulcea mea Veronica, Dragă, dulcea și îngereasca mea Cuta, Momoți dragă, Draga mea Veronicuța, Draga mea Nicuța, Măi Momoțelule, Draga
CEA MAI FRUMOASĂ POVESTE DE IUBIRE A LITERATURII ROMÂNE: MIHAI EMINESCU – VERONICA MICLE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377048_a_378377]
-
ești, femeie gentila și dulce, inteligență și radioasa, frumusețea frumuseților și floarea florilor”. Eminescu se adresa iubitei cu apelative că: “Scumpă mea amica, Dulcea mea doamna, Măi îngerașule, Dulce și dragă Cuta, Draga mea copilă, Stimabila doamna și respectată mea amica, Doamna mea, Dulcea mea Veronica, Dragă, dulcea și îngereasca mea Cuta, Momoți dragă, Draga mea Veronicuța, Draga mea Nicuța, Măi Momoțelule, Draga și mititica mea Moți, Fetițule dragă, Dragul meu bobocel moțat, Măi ramură de liliac”. Veronica îi răspundea: “Mitule
CEA MAI FRUMOASĂ POVESTE DE IUBIRE A LITERATURII ROMÂNE: MIHAI EMINESCU – VERONICA MICLE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377048_a_378377]
-
că nu te-am mai văzut pe-aici? Ispititorul: Sunt brațul care-ți trebuiește și vreau să devenim amici. Cain: (neîncrezător și ironic) Ia uite ce noroc pe mine cu-așa o faină întâmplare!... De nu ți-i cu bănat, amice, aș vrea să știu în ce ești tare. Ispititorul: (rânjind) Destule pot părinții tăi să îți vorbească despre mine; (apoi foarte serios) Oricum, te pot asigura că fac de toate foarte bine. Cain: (dând să plece) Ești un ridicol fanfaron
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
pescui urgent telefonul din poșetă, țăcănind pe tastele fosforescente. - Alo, aici Sandy, nu pot pleca de pe loc! Ce are mașina asta? Vocea gravă își începu din nou interogatoriul, întrebările legate de loc și de manevre reușind să o irite pe amica mea. - Dacă te sun, înseamnă că am probleme, înțelegi? Nu te-aș suna dacă nu aș avea nevoie de tine, pe nimeni nu sun dacă nu am nevoie! Sunt în intersecție, nimeni nu oprește, centrul e blocat din cauza mea! Mă
ALO, AICI SANDY! de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352939_a_354268]
-
directe cu acesta prin fiordurile sale. Am ajuns în sfârșit la prima destinație - orașul Kristiansund, aflat în N-E județului Nordmøre, unde locuia fiul prietenei mele din acea vreme cu o parte din familia sa. În aeroport ne aștepta nora amicei, cu un alt român de prin Bistrița Năsăud pe post de șofer, Paul, soțul său, lucrând cu firma la Tronhaim, un oraș important al zonei, cu mult mai mare decât Kristiansund, aflat la vreo 200 km depărtare de acesta. Distanța
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384593_a_385922]
-
tandre de vânt, Gândesc cu toata puterea sufletului, La împliniri de vise, Înconjurându-te cu grijă, În trăiri sincere și pure, Și-n adorație fără sfârșit, Ofrandă dată chipului iubit. În timp ce recita poezia, Cristian care avea un efect hipnotic asupra amicei sale, punea în practică textul versurilor. Îngenunchiat în fața fetei, îi înconjură mijlocul cu brațele, apropiind-o de pieptul lui, iar când a terminat de recitat, buzele deja au pus stăpânire pe gura fetei cu multă pasiune. Surprinsă nepregătită și aflată
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1167 din 12 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/350311_a_351640]
-
băuturile și le-a cam luat valul precum vezi, pe fete. Nici ăștia doi nu-s mai breji, că li s-a urcat la cap alcoolul. Tu vezi mai bine de Gemma și de cealaltă, să ajungă cu bine acasă amice, dacă ai terminat treaba în local, că de rest mă ocup eu. Enrico se îndepărtează abținându-se să mai pună întrebări, căci Massimo era mereu irascibil și nu dorea să aibă probleme cu el. Nu prea agrea gașca aceasta și
PETRECERE NEFASTĂ(2-CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368508_a_369837]
-
Acum că mi-ai spus acest lucru, văd altfel problema! Îți dau dreptate și gândesc că pe viitor, dacă vreau să mi-o fac iubită pe Desire, nu ai avea nimic contra. - Dacă o vrei, eu ți-o las ție amice! Tare aș vrea să văd figura lui taică-su, când ea va deveni o marionetă pentru noi și nu va mai vrea să știe de el, marele om! Șoptește el înveninat mai mult pentru sine, cuvintele ca un blestem, ochi
PETRECERE NEFASTĂ(2-CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368508_a_369837]
-
tandre de vânt, Gândesc cu toata puterea sufletului, La împliniri de vise, Înconjurându-te cu grijă, În trăiri sincere și pure, Și-n adorație fără sfârșit, Ofrandă dată chipului iubit. În timp ce recita poezia, Cristian care avea un efect hipnotic asupra amicei sale, punea în practică textul versurilor. Îngenunchiat în fața fetei, îi înconjură mijlocul cu brațele, apropiind-o de pieptul lui, iar când a terminat de recitat, buzele deja au pus stăpânire pe gura fetei cu multă pasiune. Surprinsă nepregătită și aflată
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349335_a_350664]