120 matches
-
un pește prigonitor, local. Un înger care îi dă să înghită iar și iar nu știu ce substanță afrodiziacă, să nu se smerească nici azi, ci să se înalțe și să se înfumureze. În lanul de rapiță osândit în lanul de rapiță, amirosind a nespălat, la o margine a lumii, lăsat să circule pe cărarea care duce la beție, la secția de sicrie - nu glumesc: am spus parola și unul dintre soldați a bătut de trei ori cu patul puștii în ușă. Deschideți
Poezii by Liviu Ioan Stoiciu () [Corola-journal/Imaginative/8259_a_9584]
-
Nessus, un pot de arginți lustruiți de degetele care au alergat peste sănii tăi ca peste niște podoabe ascunse, un fluviu albind de secetă ca-n pat absența atît de vie a trupului tău; un abur amar de cafea, un amiros ușor de femeie, un clinchet de vase în bucătărie, un val de arome - ciorbe, fripturi, usturoi, busuioc, tarhon, dafin, enibahar, piper - sîngele tău foșnind în timpane ca halatul de mătase căzînd de pe umeri, zbaterea ta sub mine, plutirea din zenit
Cuta din cearșaf by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/11226_a_12551]
-
profileze lângă mamă și icoana lui Eminescu, textul având inducție lirică în tot perimetrul spiritual valahic / românesc: ...Că mama te-a legăna, / Pe obraji, pe geana sa; / Pe un spic frumos de grâu / și pe val adânc de râu, / Pe-amiros de măr, pe-o stea, / pe-o crenguță de ceasla; Pe răsuflet cald de doină / și pe tremur lin de horă, / Pe ram verde de stejar, / Pe coamă de armăsar; / Pe doi faguri dulci, mustoși, / Într-un clopot de strămoși
Simbolul mesianic al Mamei. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_239]
-
prind să mustească Și boaba-n teascuri reînvie Din fruct cărnos și copt în soare, (Roz delicat ori roșu sânge) Ce-i prins cu sete-ntr-o strânsoare, În lacrimă de vin ce plânge. Sau poate-o gură de crăiasă, Amirosind aroma dulce, Sărută boaba cea aleasă Când merge seara să se culce La dragul său cel drag pe brață Iar gura-i șerpuiește-alene Pe trupul reavăn, gât și față În sărutările viclene. În sânii, cupe de fetească, În corpul ei
TOAMNA, ÎN VIE de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381663_a_382992]
-
prea târziu. În mână ține un posmag și se gândește ”oare Să mușc din el și eu nițel?”, căci leneș, la picioare Se gudură un mâț bătrân și schelăie un câine Privind cu jind la bucățica minusculă de pâine. Îl amiroase și-l împarte, frățește, la cei doi Cercând să își înece foamea și gândul la nevoi, Că-i sărbătoare, e frumos, și amintiri plăcute O năpădesc și îi revin din vremuri neștiute, Când era tânară-n puteri, și se-adunau la
COLINDUL COLȚULUI DE PÂINE de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381667_a_382996]
-
Acasă > Redacția > Autori > SPERANȚA MOARE ULTIMA... Autor: Dorina Omota Publicat în: Ediția nr. 1949 din 02 mai 2016 Toate Articolele Autorului Cândva pe-un fir de-albastru vis, Amirosind a stele și lumina, Un înger fericirea mi-a promis Și de atunci o tot aștept să vină! Dar pentru că era numai un vis, Iar visele sfârșesc mereu în zori Am incercat sa fac un compromis Și am chemat speranța
SPERANTA MOARE ULTIMA... de DORINA OMOTA în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381799_a_383128]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > PRIMĂVARA Autor: Eugenia Mihu Publicat în: Ediția nr. 1933 din 16 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Primăvara Îmbrăcată toată-n verde și amirosind a mură, A venit s-o iau în brațe, s-o sărut pe piept, pe gură, S-o înlănțuiesc în brațe și să n-o mai las să plece Chiar dacă adesea-i tristă, mohorâtă sau cam rece. Îmbrăcată-n galben-pai
PRIMĂVARA de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380164_a_381493]
-
lui Dumnezeu. Bine. Ai venit cu un nou transport? Aici toate îs la locul lor. Stiți doar că locul vostru nu-l ocupă nimeni. Așternutu-i primenit și buchețelele de levănțică nu lipsesc... Moș Dumitru avea plăcerea lui. Așternutul să amiroase a levănțică, ca acasă...Asta o știa crâșmărița... de la bărbatul ei, care a făcut armata la cavalerie cu moș Dumitru. Costache, băiete! Stii tu ce am vrea să mâncăm noi în astă seară? Dacă ai să-mi spui, am să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
o fi făcut sete de la atâta cislă, a strigat din capul mesei Costache crâșmarul. Primul care a întins ulcica a fost Pâcu. Cum a văzut-o plină, s-a așezat pe locul lui și, cu ochii lucind de plăcere, a amirosit boarea ce se ridica din vinul rece și a plescăit din limbă pofticios. Moș Dumitru Carpen s-a adresat lui Vasile Hliboceanu, de la masa vecină. Poftim să șezi la masa noastră! Este loc berechet. Te văd om la locul dumitale
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
-i sfânta cruce și jur pe ea că spun adevărul!” Si țiganul și-o făcut o cruce adâncă, după care o continuat: „Si cum vă spuneam. Să vezi minune! Lupchii sau oprit în loc, cu nasurile în vânt, ca și cum ar fi amirosit ceva. Au stat așa o bună bucată de vreme, că ne și întrebam: Oare nu pun la cale cine știe ce mișelie? Dar nu. Si-a căutat fiecare câte un loc cât mai potrivit și s-au așezat pe cozi, cu urechile
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
-i place să lenevească în bătaia soarelui, ba chiar să doarmă dus, în frunze. Pe cîinele meu (castrat, fapt neluat în seamă de veșnicele lui musafire, Dunguța și Gipsy) îl fericește tînăra femeie: proaspătă, dezastruos de bună de iubit. O amiroase, sare cu labele pe sînii ei ca niște colibe africane. Șichy îi apasă cu podul palmei fruntea, să-l potolească. Unghiile lungi, retezate drept par sintetice. Tano descrie volute amețitoare în jurul ei, parcă ar dansa amîndoi. Poate și-o închipuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
a lui Ștefan Radof are o vehemență potolită de savoarea intrinsecă verbului poetic, cel capabil să vadă oricând frumosul din lucruri: "Au năvălit porcii-n orașe,/ Caută-n gunoaiele grase după știr./ Adulmecând prin fum/ Cutiile de Pilsen Bier,/ Le amiroase,/ Din resturi, șipuri și hârtii,/ Aroma societății de consum" (Îți scriu cu ochii pe pereți), căci " Toamna șsau, parafrazând, poezia, n. ns., S.-G. D.ț-și lasă/ Peste gunoaie/ Lumina și mierea" - Câine-milos-dimineața. Poetul e expresiv și profetic atunci când
Poezia retro by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7690_a_9015]
-
Emil Brumaru Îngerii dau foc la case Sfinților să le-amiroase Dulce, -n raiuri de mătase, Sufletele noastre grase. Și fecioarelor zmulg sînii Fiindcă-s prea zemoși și-n pîlnii îi storc pe felia pîinii la sfîrșitul săptămînii. Și ademenesc pe jaruri Coapse largi, spre-a urca daruri, Tăvălite prin măraruri
De spus la gura sobei și-a iubitei (1) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15554_a_16879]
-
Emil Brumaru îngerii dau foc la case Sfinților să le-amiroase Dulce,-n raiuri de mătase, Sufletele noastre grase. Și fecioarelor zmulg sînii Fiindcă-s prea zemoși și-n pîlnii îi storc pe felia pîinii La sfîrșitul săptămînii. Și ademenesc pe jaruri Coapse largi, spre-a urca daruri, Tăvălite prin măraruri
De spus la gura sobei și-a iubitei (1) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15886_a_17211]
-
lui mateiu caragiale mănușile lui kafka bandajele lui marcel blecher un trandafir uscat dăruit de celan lui ivan goll pana lui gongora cioburi dintr-un pahar izbit de pereți de dorothy parker papucii sylviei plath fularul lui e.a.poe încă amirosind spirt pepit sabia cu care s-a însemnat mishima vioara lui bacovia abacul lui hlebnikov prăjituri de proust inima lui panait istrati marea barbă a lui walt whitman ca o cale lactee îmbrățișând firul de iarbă inelul de logodnă a
Eternitatea e o amintire by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/16353_a_17678]
-
înțepat rilke lingurița în care de quincey își topea opiu un flacon cu saliva din săruturile lui ion mircea trandafirul mâncat de ezra pound reconstituit de un sticlar venețian dumnezeul gonflabil a lui i. es. pop zis și iepurașul încă amirosind țuică de prună câteva lacăte mâncate de animalul lui henri michaux binoclul cu care ursachi spiona valurile mării negre ciorapii virginiei wolf cocoașa lui lichtenberg mistria cu care minerva chira și-a reconstruit casa dărâmată de o mașină cuțitul lui
Eternitatea e o amintire by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/16353_a_17678]
-
coțofenei-pupeze-mierle-păsăroi cicălitor Clementina Moțatu, mai încape o căciulă de umor isteț, recuperat din pățaniile lui Til Buhoglindă și, mai ales, din poveștile cu draci păcăliți. Rețin o singură scenă: ,Urmele ghearelor copituline păreau brazde verticale coborîte din cerul volburos-cenușiu, crude, amirosind a rumeguș proaspăt, în scoarța posibil seculară a copacului sterp, deghindat. "Hoopaaa!... Ne-am scos! Gata-gata era să dăm ortu' popii, mama mă-sii!" - zise în timp ce ateriza pe stratul de frunze uscate, unul dintre ei, probabil Mormocea. Fiindcă Țaporea, ca
Sporul casei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10924_a_12249]
-
fir de brebenoc, Și deslușești în sine-ți că răsare O tihnă-afectiv-mântuitoare, Și simți cum nervii ți-i aduni la loc. Pui mâna pe condei ca pe-o cravașă, Anume-n cioflingari să o pleznești: în urma lor abjectă și trufașă, Amirosind fetid a bulibașă Care-ți insultă semenii onești. Pui mâna pe condei părându-ți rază Purceasă-n univers, ca un lăstun, Și simți cum împăcarea se așează în zodia-ți trecută de amiază. Peregrinând spre un eon mai bun. Pui
Gheorghe Azap by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/10091_a_11416]
-
moșionii, stejarii și fagii. Prin vis, începeau să-i colinde pe magii ce văzuseră steaua, cum sfânta carte ne zice, și-au mers peste măgurice, până au stat pe prispa Fiului de Împărat. Tot de la Tine ne veneau copiii brazilor, amirosind a cetină și ger, să ne coboare colindul din cer cu glas de clopoțel subțire-n borangic, iar dimineața ne trezeam, în colțul de odaie, cu îngerul lor mic cântând atât de verde de steaua Sfintei Fecioare. Și-acum îl
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > SPERANȚA MOARE ULTIMA.. Autor: Dorina Omota Publicat în: Ediția nr. 1881 din 24 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Cândva pe-un fir de-albastru vis, Amirosind a stele și lumină, Un înger fericirea mi-a promis Și de atunci o tot aștept să vină! Dar pentru că era numai un vis, Iar visele sfârșesc mereu în zori Am încercat să fac un compromis Și am chemat speranța
SPERANȚA MOARE ULTIMA.. de DORINA OMOTA în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383949_a_385278]
-
tăi în mine își adună Albastrul alduit de Voroneț, Ne-am odihnit Duminică împreună Că două file albe-ntre coperți. Acum te scriu cu Dragoste și Pace, Cu bucuria Gândului virgin Și versul vântuit de pătimi tace Din Via mea amirosind a vin... Să vină Primăvară mai devreme, S-alunge brumă care stă la pândă- Tu, de ne-cuvinte, nu te teme, Să-ți fie-aceasta ultima osânda. Nu-mi numără silabele degeaba, S-ar putea din grabă să greșești, De
ALBASTRU DE VORONEŢ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364586_a_365915]
-
2011 “ Nu po ți găsi poezie nicăieri dacă nu o po rți în tine ”. Joseph Joubert Poezia mea nu e vicleană, De ce te porți cu ea ca un mișel? Nu merită asemenea dojană, Poezia mea-i de-un singur fel! Amirosind a Cer și-a tămâie, Poezia mea e Rugăciune, Așa a fost și-așa o să rămâie, Oricâte vorbe grele i s-ar spune. POEZIA nu e ipocrită, Întru Iubire vreau să o răzbun Și Dumnezeu cu inima rănită Pe pământ
POEZIA NU E IPOCRITĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361252_a_362581]
-
Pășești domol, înrobitoare clipă, Te mântui în eternele-ți tăceri. Din jarul toamnei ruginii, în pripă, Ai vrea să faci cărări de mângâieri Dar frângi cu degete încinse-n lavă Azimă caldă, coaptă-n lan cu maci Când lutul ce-amiroase a otavă Te-ar dărui cu pace. Treci și taci! Săruturi-gânduri alergând pribege, Pe limbi de vânt se răsucesc ușor Și-n taină-ar vrea de vrajă să dezlege Blestemul curs din trupul unui nor. Tu taci și treci pe-
POEMELE AMURGULUI (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368363_a_369692]
-
De faptul că n-am știut să ne folosim îndeajuns de aceste daruri, se înțelege că nu mai este de vină Dumnezeu, și nici filozoful francez. Binevoiți a desprinde fir cu fir buchetul de interogații care tot sporește, pentru a amirosi și cunoaște aromele și tainele îmbătătoare năvălind dinspre „pajiștile” mirifice ale Puterii, care inundă și freamătă nările, ațâță puterile judecății, răscolește și înfierbântă simțurile pentru a găsi începutul unor dumireli care să ne redea linștea, să împace distorsiunile și contrarietățile
ESEU DESPRE PUTERE (I) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366891_a_368220]
-
Nu te uit, Iancule, nu pot, Duhul tău, bunule, e peste tot, La Baia de Criș în septembrie iar Picură lacrima din calendar. Fluierul tău se aude sub stele Cum geme durutul din Dor și de jele, Pe prispa aceea amiroase a pită, Nu-i națiunea ta fericită Din Testamentul pe care-l scriai Baie de aburi la Vidra nu ai nu-i rânduială, Istoria ta nu se-nvață în școală, Țara e plină de vâlve, de hoți Nici să mori
OMAGIU LUI IANCU (POEME) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367649_a_368978]