51 matches
-
o păcăleală, mascată de cumpărăturile frenetice făcute de ieșeni, cu coșuri pline la refuz și ore întregi de stat la coadă. Cei mai bucuroși de sărbătorile de iarnă au fost patronii lanțurilor comerciale, care au strâns bani pentru toată perioada amorțita de dinainte de sărbători și nu numai. Reprezentanții magazinelor susțin că în medie, câștigurile au crescut cu peste 50 la suta față de perioada normală a anului, ajungând chiar și la 80 la suta. În condițiile în care câștigurile supermarketurilor sunt trecute
Vanzari de 40 milioane Euro in supermarketuri [Corola-blog/BlogPost/94402_a_95694]
-
care Gitanas i-l traduse: - Te invită să te dezbraci. Moartea, rubedenia de pe alt continent, emigrantul trîntor cu răsuflarea puturoasă își făcuse brusc apariția în imediata vecinătate. Lui Chip îi era de-a dreptul frică de pușcă. Mîinile îi tremurau amorțite; avu nevoie de întreaga sa cantitate de voință pentru a le convinge să desfacă fermoarele și nasturii. Aparent, fusese selectat pentru acest tratament umilitor datorită calității hainelor de piele pe care le purta. Nimeni nu părea să jinduiască la haina
Jonathan Franzen - CORECȚII by Cornelia Bucur () [Corola-journal/Journalistic/12292_a_13617]
-
a acoperit cu totul, nemailăsînd să se vadă decît mîna pe care încă o țineam intr-a mea. Pînă la urmă, i-am dat drumul. Brațul înțepenise deja, si ieșea dintre frunzele moarte că brațul unui înecat care cere ajutor. Amorțita de frig, m-am ridicat cu greu și am început să merg, țeapăna, spre casă. Luminile de la ferestre se stinseseră. Percheziția se terminase. Cu inima bătînd să-mi spargă pieptul, m-am întrebat ce rezultat avusese. Aveam să aflu în
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
fără măcar a mai regretă o vîrstă de aur, a apropierii de ceilalți, a înțelegerii și simpatiei pentru ei. Trăim, cu alte cuvinte, într-un univers în care nu mai există nostalgie, pentru că nu mai există memorie, ci doar consimțire amorțita la prezent, indiferent cum e acesta. Ca replică la un asemenea pesimism și relativism tipic unei gîndiri postmoderniste, Lévinas propune o redescoperire a Celuilalt, și implicit a unei lumi fundamentate pe grijă și altruism. Sună aproape aberant, pentru că indiferență și
O filozofie a tandretii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17561_a_18886]
-
soră / Când acolo, un computer, august 2006", (Călătorie, p. 12); "copiii străzii din Buffalo Grove" pescuind păstrăvi din râul Racine și noaptea dormind sub pod, spălați de apele răului cu observația concluzivă: "Numai păstrăvii mai se zbenguiau / lovindu-le mâinile amorțite / De căutări prin toate cotloanele / Refuzate de locuitorii din Buffalo Grove", (Căutări silnice, p. 15); Mac Gregory, pustnic, "scârbit sau izolat de lume", "și-a asumat rolul de paria", trăiește lângă un arțar, iar iarna "coboară la grajdurile unui congresman
MARIAN BARBU ŞI POEZIA ANALITICĂ. In: Editura Destine Literare by Dumitru Velea () [Corola-journal/Journalistic/90_a_417]
-
a fript una pe spate,juma de buca, coapsă după care m-a apucat de umeri și în același timp și-a înfipt bocancul în fundul meu. Mai mult taraș am ajuns pe celalalt trotuar, am început să merg amețita și amorțita de durerea fizică din spate, unii se uitau la mine. Credeam că or să vină după mine, că mă vor lua alții la bătaie... Am văzut un hotel (nu mai știu cum se numește) și am intrat în recepție. Nu
“Asta e trădătoare! Uitați aici una de-a lu’ Rațiu!” by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20269_a_21594]
-
Cantec > CÂNTEC DE PRIMĂVARĂ Autor: Mariana Stoica Publicat în: Ediția nr. 1888 din 02 martie 2016 Toate Articolele Autorului Obrazul încărunțit al pământului tresare sub un cald fior Pleoapele plumbuite de somnul iernii zvâcnesc,zbătându-se ușor. Cu degete reci, amorțite începe-a țese peste dealuri O pânza verde-nrourată și peste ramuri albe șaluri. Bătrân și ostenit de trudă, se odihnește către seară, Când se trezește-n pragul ierbii cu-ncântătoarea primăvară. Dulce, adolescentină, pășește scuturăndu-și părul Împletit cu ghiocei
CÂNTEC DE PRIMĂVARĂ de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384150_a_385479]
-
nu pot să scriu, ce tulbure pastă îmi gâlgâie în vene, ce păsări de plumb îmi întunecă auzul! când nu pot să scriu, ce strâmb se reflectă lumea-n oglinzi, tremurată și plină de întreruperi, scăpată din mâna lui Dumnezeu, amorțită! când nu pot să scriu, ce lumină strepezită în umbre gelatinoase, ciugulite de pliscul neliniștii mele, care mă fulgeră ca un dinte stricat! când nu pot să scriu, mintea mi-e un zer ce dă în stricare, firul nevăzut ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
este prins. Pulcheria este dorința lui de-a ieși din suficiență și platitudine. Pulcheria, cu talia ei subțire de viespe și mâna ei fină cu degete lungi și arcuite, în care ține mereu o floare, îi incită simțurile de mult amorțite, dar nu-și poate ieși complet din țesătura deasă și troglodită a condiției lui. E un impostor și un cavaler ratat. Lancea și sabia lui sunt internetul, celularul și metroul. Singurele instrumente de care se ajută să iasă din suficiența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și-mi uda cu lacrimi obrazul... Dar eu nu-L vedeam decât pe El... Era acolo, în fața mea, am alergat înaintea Lui, aș fi vrut să mă adăpostesc iar la pieptul Lui, dar mâinile și picioarele se mișcau greu, erau amorțite... m-am prăbușit la picioarele Lui și când m-am uitat la El, în ochii aceia care erau doar viață și bucurie, mi-am văzut moartea dintâi și am mai văzut ceva... mi-e groază să povestesc... am văzut trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și mă trezesc mai roșu ca un rac. *** nimeni nu știe cine a ros chiparosul, cine a mâncat noua rășină din parcuri: noaptea se petrec umbre tare ciudate, orașul pare stăpânit de niște noime de aceea trei borne se plimbă, amorțite, pavajul năpârlește ca un gușter gras, statui solemne se ascund sub poduri, pubelele valsează, un clopot n-are glas hingherii se ascund, măturătorii negri de frică au intrat în greva foamei lor, pe la răscruci, hîrtii și pungi dansează, spre luna
Poezii by Dan Dănilă () [Corola-journal/Imaginative/3072_a_4397]
-
care amica închide. Îndepărtez cu succes ce mai rămăsese din ceară și spre marea mea dezamăgire și disperare observ să părul este la locul lui. Tot. Plină de avânt, mă apuc să îl rad pe tot. La naiba, sunt déjà amorțită total! Nimic nu mai doare. În acest moment mi-ar putea fi chiar amputat tot piciorul. Săptămâna viitoare mă gândeam să încerc să mă vopsesc! Între timp, am dat de versiunea originală a poveștii, iat-o aici. Mi se pare
Povestea unui epilat la domiciliu by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18912_a_20237]
-
un covor zburător, ori pe suprafața Înghețată a unei ape. Îmi imaginam diverse locuri, și toate erau spații de o infinită puritate, cuprinse de o senzație de caldă intimitate. Vârfurile degetelor de la mâini și de la picioare Îmi erau atât de amorțite Încât atunci când se atingeau de ceva scoteau un sunet opac. Aveam senzația că toate celulele corpului meu se contractau una câte una și că fluidele corporale deveneau un fel de spumă. Fiecare particulă a acestei spume era cât se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
privind-o cum Își bea cocktailul. — Păi... am Îngânat eu. Vocea mea se topea În fața acelui chip de personaj de manga, cu voce de prezentatoare de emisiuni pentru copii. Da, spuse ea, Îndreptându-și privirile către mine. Mi-am simțit amorțite extremitățile degetelor de la mâini și de la picioare, ca și cum aș fi prizat cinci linii de cocaină. Mi-o imaginam pe această femeie, care părea să trăiască refuzând orice formă de comunicare cu exteriorul, În momentele ei de maximă dorință și pasiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
apă sub ele. Mâna lui Costi coborî spre pulpele Anei. De atâta frământare în timpul jocului lor, picioarele îi erau descoperite, fusta se ridicase până sus. Începu să le mângâie, din ce în ce mai aproape de cuptoraș. Simțurile de veghe ale Anei, oricât erau de amorțite din cauza plăcerilor incomensurabile, care i se ofereau în această poiană pustie, intră în alertă. Costi încă se juca cu rodiile Anei aproape coapte, niște sâni frumoși, rotunzi, tari și cu niște vârfulețe micuțe, acum ridicate obraznic spre înaltul cerului. Curgeau
BALUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 191 din 10 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366698_a_368027]
-
apă sub ele. Mâna lui Costi coborî spre pulpele Anei. De atâta frământare în timpul jocului lor, picioarele îi erau descoperite, fusta se ridicase până sus. Începu să le mângâie din ce în ce mai aproape de cuptoraș. Simțurile de veghe ale Anei oricât erau de amorțite din cauza plăcerilor incomensurabile care i se ofereau în această poiană pustie intră în alertă. Costi încă se juca cu rodiile Anei aproape coapte, niște sâni frumoși, rotunzi, tari și cu niște vârfulețe micuțe, acum ridicate obraznic spre înaltul cerului. Curgeau
FIORI CU ZMEURA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366913_a_368242]
-
Există o cale de salvare - Voința prin care deții controlul! Privește spre sursă de lumină, fie ea palida, difuza, dar lumină, dacă există culoare există și lumina, chiar dacă nezărita! Renunța să mai caute, se trezi din mlaștină disperării, Uitase durerea amorțita de timp, trebuia să se întoarcă în el spre ieșire, în călătoria interdimensională prin labirint, Obstacole de trecut - pândind monștrii lăuntrici puteau oricând lovi prin agoniile trecutului, proprii săi viermi, demonii ce ardeau în focurile interioare măcinându-i puterile, De
SINCOPE TEMPORALE de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367104_a_368433]
-
românesc, lăsat de izbeliște de toate guvernele și mai ales, părăsit de oamenii capabili pe care-i avea, nu mai este în măsură să asigure o continuitate valorică așa cum pot școlile din străinătate. De aici și imposibilitatea de-a mișca amorțitele roti ale evoluției poporului.” LIVIU ANTONESEI, jurnalist și scriitor Timpul, Adevărul, Liternet: „Dacă aș vrea să fiu foarte exact, aș spune că nu există soluție de salvare. Însă această atitudine, deși ar fi exactă, ar fi și cea mai ușor
PRIMUL NUMĂR AL NEWSLETTER-ULUI „ROMÂNIA NOASTRĂ” de CRISTI DUMITRACHE în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/349001_a_350330]
-
s-a zbătut, dacă inițial ar fi avut altă condiție socială. Această ură îi dădea totuși un sentiment de superioritate față de ceilalți, sentiment ce trebuia întreținut în continuare. Atunci când ești hotărât să-ți depășești condiția socială îți dezlănțui o parte amorțita din propria ființă iar atunci când obiectivul este realizat, acea parte pare să ți se întoarcă împotrivă creându-ți o stare de nemulțumire. Ar trebui să fii mulțumit de ceea ce ai realizat dar simți că totuși ceva încă lipsește de vină
V. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365162_a_366491]
-
Stoica Publicat în: Ediția nr. 1956 din 09 mai 2016 Toate Articolele Autorului Privesc în oglinda vieții Prin perdeaua tinereții Și zăresc viața-mi trecută Mâna...fluturându-mi...mută. Clipe fără de uitare Clipe vesele și-amare Trec prin mintea-mi amorțită Tremurând pleoapa-mpietrită. Lacrima, perlă de ocean Lin alunecă...în van Lăsând brazdă pe obraz Dantelând obrazu-mi tras. C-o mâna caldă, trudită Șterg povestea învechită Ce a fost? Și ce va fi? Am știut...dar nu voi ști! Referință
REMEMBER de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1956 din 09 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369951_a_371280]
-
că grupul fusese atins de ciupercă radioactivă înainte de a izbucni alarmă și că el n-ar fi putut schimba cursul evenimentelor atâta timp cât era poziționat mult în față pentru a deschide și asigură drumul. De-a lungul sinapselor, furia îi fu amorțita imediat de fluxul tranchilizant transmis de A-Ma. Ea va avea grijă de el, asigurându-i întoarcerea. Se lasă moale pe containerele înșirate în adăpost, închizând ochii în așteptare. -- Nu trebuie să dormi, auzi o voce în dreptul lui. La primul
RUPTURA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368031_a_369360]
-
zbrunt, Parcă-i iubirea celui avut, ce nesimțite Are și nu-l doare ca pe cel mărunt. Ea Săgeți de soare dansează în fereastră, Argintării părându-mi auzite și simțite, Pe genele panglicilor iernii prevestită, În snopurile iasomiei uimite și amorțite... El: Pe când viforul adie inima-mi și învie, Deduce cântul ce mlădie izul de salvie, Inima din cântul păsărelelor în zbor, Aducând ideea poveștilor ca într-un fior... Ea: Toamna-i râsul de camuflaj cel fals, Ce nu acoperă nici
TOMNATICE DIALOGURI de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353159_a_354488]
-
apă sub ele. Mâna lui Costi coborî spre pulpele Anei. De atâta frământare în timpul jocului lor, picioarele îi erau descoperite, fusta se ridicase până sus. Începu să le mângâie din ce în ce mai aproape de cuptoraș. Simțurile de veghe ale Anei oricât erau de amorțite din cauza plăcerilor incomensurabile care i se ofereau în această poiană pustie intrară în alertă. Costi încă se juca cu rodiile Anei aproape coapte, niște sâni frumoși, rotunzi, tari și cu niște vârfulețe micuțe, acum ridicate obraznic spre înaltul cerului. Curgeau
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN, CAP. VII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359925_a_361254]
-
unui suflet chinuit Mult mai mult îi vor atrage decât tot ce ai gândit. Între ziduri, printre arbori ce se scutură de floare, Cum revarsă luna plină liniștita ei splendoare! Și din noaptea amintirii mii de doruri ea ne scoate; Amorțită li-i durerea, le simțim ca-n vis pe toate, Căci în propria-ne lume ea deschide poarta-ntrării Și ridică mii de umbre după stinsul lumânării... Mii pustiuri scânteiază sub lumina ta fecioară, Și câți codri-ascund în umbră strălucire de
Mihai EMINESCU (15 ianuarie 1850 – 15 iunie 1889). Poet național și universal () [Corola-blog/BlogPost/339456_a_340785]
-
îl fait le brave parfois gaiement, parfois non... triste Artharamis prêt à saupoudrer le dîner de șes mots d’esprit... tout en me prenant tendrement dans șes bras. OGLINDĂ ÎN TIMP vijelia mi-a smuls doar o frunză restul putrezesc amorțite zadarnic mă dor când în suflet am frig și în ram oseminte. zac trunchi hieratic așteptând să fiu însumata naturii moarte memorie opusă vastei oglinzi Oglindă în Timp. păstrez tăcerea în pământul sacru că pe un moment Reqviem când frenetic
POEME FRANCO-ROMÂNE de FLORICA BUD în ediţia nr. 32 din 01 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341649_a_342978]