54 matches
-
Tănase în Lora, prostituată cu un box-office încă acceptabil, îmbină poezia personajului veșnic mitoman - mitomania, altă variantă a salvării - cu aerul arogant al unei condiții, vezi Doamne, superioare. Camelia Maxim (Lora) reușește în special registrul poetic, pe cel arogant lăsîndu-l amorțit. Nebunul - precaut este Ionel Mihăilescu. Un personaj excesiv încărcat în spectacol este Klara, prostituată "de lux", excesivitate inutilă preluată în interpretare de Elvira Deatcu, dar estompată și nuanțată de Iuliana Ciugulea. Crina Mureșan în Maria, victima victimelor, inocentă și păcătoasă
Flacăra olimpică și marginalii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17303_a_18628]
-
și caustic reprezentată în Casanova lui Fellini, dar nu devine niciodată cinica. Luciditatea ei este o luciditate visătoare: "furnică harnica a întâmplării și-a găsit în mine/ un depozit sigur/ din nou o ploaie de aur/ din nou trupul acesta amorțit se electrizează/ că o pisică în fața cărnii/ mă uit în oglindă/ figură mi-este străină: prea multa strălucire,/ prea mult triumf (ca si cum m-aș fi spălat cu un gălbenuș/ și peste noapte mi s-ar fi îndesit părul)/.../ play-boy, play-boy
Un film bun întrerupt la jumătate by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18065_a_19390]
-
să regîndească în permanență lucrurile; să se ferească de abstracțiuni și de terminologii; să fie atenți la ce le scoate în cale soarta și inspirația; în fine, să nu confunde individualismul - valoare liberală supremă - al secolului ce vine cu acela amorțit și consumatorist al secolului ce pleacă. Și eu le-aș spune studenților mei cam aceleași lucruri.
Konrád György și antipolitica by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16993_a_18318]
-
răsărit și amurgul troienelor tale cuvinte răsărit amurg înserările care îmi sperie vrăbiile spre somn spre încetarea oricărui hohot și tu târziul târziului meu iubit mereu fără cântec rămâi sărutarea lamei coasei te-a așteptat în unghiul unui ipotetic viu amorțit într-un colț de verb s-a răstignit umbra în buzunarul de la piept ca un trandafir alb-roșu al nunții veșnice tânăr mereu bătrân uneori zâmbești departe mereu mai departe de mine chemi păsările să-ți compună liedul iar tu cu
TÂRZIU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382309_a_383638]
-
Marina Constantinescu Bucureștiul sufocat de căldură. Amorțit. Duminică, la prînz. Oamenii stau ascunși, inerți, în spatele ferestrelor acoperite cu te miri ce. Dumitru Avakian mă sună, fericit, de la Sinaia. Marin Cazacu, nu doar un muzician de talie mondială, dar un artist de o calitate morală rarisimă, a reușit
Dincolo de caniculă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8087_a_9412]
-
ies pe străzi, ceea ce la început mi se părea seducător, acest vacarm uriaș, neobosit, strălucitor, acum nu mai suport, nu mai suport nici să întâlnesc pe cineva, să vorbesc cu cineva, (...)stau în cameră, întins în pat, ore în șir, amorțit, fără putere, fără voință, refugiindu-mă ca o ambarcațiune spartă de furtună într-un mic port, refugiindu-mă în amintirile mele, cele de care fugisem, cele de care voisem să mă desprind, pentru a-mi confecționa o identitate nouă, ele
Manual de supraviețuire by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8813_a_10138]
-
dar tu de ce ți-ai ales viața asta de vaga...bond, Antoniu? Aveai o casă frumoasă și bani, știai multă carte, și totuși ai ales să trăiești În mizerie și să aștepți pomana trecătorilor,, . Kawabata Își freacă cu mâinile genunchii amorțiți și se ridică cu greu, ieșind din Încăpere pentru a-și goli vezica, de ceaiul care a umplut-o. Antoniu scoate caietul În care a scris zile În șir, de sub mormanul de cârpe, acolo unde l-a ascuns, Îl șterge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Înapoi, de spaimă, mușcătura sărăciei va fi condimentată cu boli, patriarhii chibzuinței vor fugi spre alte meleaguri, dar exodul va avea și o parte bună: să guste cât mai mulți din spiritul lălâu, balcanic, să-i trezească la viață pe amorțiții bunăstării. Se va construi mult, fără gust și haotic, copiii se vor naște cu spaima În priviri.,, O voce ,,Antoniu, nu-i privi cu dispreț, sunt cei ce Îți Întind zilnic bănuții care te țin În viață. Sunt cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Îi arătă o legitimație. — Pe-aici totul e În regulă? Întrebă el. — Nu prea. Îl găsiți pe domnul comisar Înăuntru. Coborîră din mașină și intrară pe poarta cea mare, ca doi conspiratori suspecți. Înfățișarea lor n-avea nimic impunător; erau amorțiți de atîta drum și cam abătuți. Ai fi zis că sînt niște vizitatori năuci, conduși de un valet pe un domeniu. Pe-aici, vă rog! le tot spunea polițistul, luminîndu-le drumul cu lanterna, deși nu există decît un singur drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
frază, dar mă apucă o furie de colecționar care nu știe unde a pus moneda favorită. Acum secvența asta... ducă-se dracului! - Cum merge cu renovarea? îl salut pe Gabriel, muzeograful. - Prost! Bani puțini, nici nu lucrează cum trebuie, niște amorțiți... Și dac-ar fi numai asta! Parcă e un blestem, a apărut un soi nou de mucegai, poate din cauza ploilor interminabile, se extinde foarte repede, are sporii rezistenți și se-mpânzește pur și simplu pe ziduri. E incredibil! Mi-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
neașteptate intervale. Din cauza asta Hariton se dădea de duhul morții să-l împiedice pe Șerban Pangratty să viziteze prea des Crama și cînd n-avea ce face îl ducea numai în hrubele unde se păstra vinul vechi de cîțiva ani, amorțit de-a binelea. Nici atunci nu reușea să stăpînească totul, i s-a întîmplat ca după vizita prințului, la două-trei zile să sară cepul vreunui butoi ori, și mai rău, să plesnească cercurile ori să crape o doagă. Accidente de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să conceapă gândul că ea ar avea libertatea să colinde străzile după bunul plac. Într-o fracțiune de secundă, femeia îl văzu pe Rosti Seneg, avu în fața ochilor imaginea relației lor de-o noapte, și-l aminti pe Ștefan Escu amorțit, într-un fotoliu. Făcând analogia de situații, Luana se întrebă ce va crede soțul ei dacă-i va spune că vine de la celălalt. Era nouă seara. Lipsea de câteva ore. Se pierdu. Incapabilă să se adune, începu să se scuze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
simți tu nu este durere. Când eram copil, am avut febră. Mâinile mi le simțeam ca două baloane. Acum, am din nou acel sentiment. Nu pot să-l explic, nu ai înțelege... Nu așa sunt eu, am devenit confortabil de amorțit..." Întunericul începu să se sfâșie, făcând ca pământul să vuiască și raze de lumină se prăbușiră peste ea, orbind-o. Se clătină, zidul de piatră trosni și se făcu bucăți iar ea căzu, pentru încă un timp, în partea plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
că citim un roman încapsulat. Fișe cu momente și personaje emblematice sunt sudate strident într- un mecanism ce refuză să pornească. Titlul cărții, cu dublu sens, legat de boală și încremenirea în proiect a scriitorului, ajunge să definească un roman... amorțit. Scriitorul nu are forță nici pe spații mici, de neînțeles la un autor care a demonstrat că poate fi un maestru al dramelor mici. Expertul de altădată se anulează, probabil de dragul întregului, ignorând atuurile familiare. Loteria nu funcționează, sistemul, pe
Stand by by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3557_a_4882]
-
rarii țărani întâlniți în cale, erau moleșiți de căldură și muncă, mergeau țârșinduși picioarele prin colbul gros, în urma lor rămânea un nor de praf, nu se auzeau mergând, abia murmurau ceva în semn de mulțumire la binețea dată. Totul părea amorțit din cauza zădufului, doar eu eram vioi. Am mers pe ulița satului, până în locul în care se face un drumeag la stânga, care intră abrupt în luncă. Am cotit-o pe el și am tot mers pe lângă marea galbenă de grâu cu
IUBIREA PENTRU...III de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382355_a_383684]
-
e-o jalnic-amăgire, Știam... Că ploaia, stelele și norii Sunt doar pretexte derizorii, Știam... Aș fi știut cum să iubesc Dar mi-ai furat secretul Nu am nici lacrimi să jelesc S-au stins odată cu poetul... Mi-e sufletul iar amorțit Emoțiile sunt prea desuete Finalizez un gând subit: Știam... Dar n-am să strâng regrete... 22.04.2017 Ascultând "♫ Stamatis Spanoudakis - Eternal Love ♫" Referință Bibliografică: Știam / Mirela Stancu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2304, Anul VII, 22 aprilie 2017
ȘTIAM de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382874_a_384203]
-
clasa a VI-a Școala „Mihail Sadoveanu” Dumbrăvița, județul Botoșani profesor coordonator Culiceanu Georgeta Mă trezesc din somn cuprinsă de o mireasmă de tinerețe. Priveam cum soarele se oglindește în picurii străvezii de rouă. Razele-i de aur mângâiau teluricul amorțit, dar pictat cu mii de culorii vii. Discul de foc îmbrățișa necuprinsul. Nopțile încărcate de farmec făceau să îmi doresc să ating licăririle de diamant, ce niciodată nu erau stinse. Pufos de nori grei și albi, corpul meu se opintește
Rătăcitor printre stele. In: ANTOLOGIE:poezie by Cosmina Bojoga () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_660]
-
pâine uns cu rai, (Ce diabetică dorință ... !) Făcându-mi-l crustă pe gene Cu așteptări din flori de tei Și versuri eminesciene ... Ce dulce ești, când muști din ei ... ! Din ochii mei ca doi luceferi Ce-n semn de cruce, amorțiți, Nu vor mai fi vreodată teferi, Atât cât nu vom fi iubiți.
LA STEAUA CARE-A RĂSĂRIT – OMAGIU LIRIC AL PRIETENILOR ZIARULUI ŞI EDITURII NAŢIUNEA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363751_a_365080]
-
sa misiune de a crea cuvântul din idee) / “Galben, plumb, violet” (galbenul, sugerând paloarea trupul bolnav, plumbul, greutatea imensă a timpului care supune în stress mintea literatului, îngrijorându-I existența, iar violetul, amurgul și noaptea care pun stăpânire pe viul amorțit, eliberând din dimensiuni umbrele). “Odaia goală” este tocmai încăperea locuită de poet, însă el, inițiatul trecător dintr-o dimensiune în alta este nevăzut profanului, doar mintea sa creează în nemurire versul care trăiește “Pe vecinicie” (Din urmă, 1965:155). Ca să
ANAMNEZA, SENTIMENT AL RETRĂIRILOR ÎN VOLUMUL BACOVIAN CU VOI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352472_a_353801]
-
Tot dimineața. Într-o asemenea stare am încercat să fac puțină mișcare să îmi revin, dar parcă aveam picioarele legate. Cred că dacă aș fi văzut și casa arzând, nici atunci nu aș fi putut da fuga, atât eram de amorțit. Bineînțeles că i-am evitat pe doctori la care te duci mai mult sănătos și te întorci mai suferind. Situație pentru care trebuie să și plătești o groază de bani. Nu este o regulă generală, dar în astfel de cazuri
ARME NOI de ION UNTARU în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358216_a_359545]
-
el al munților suspin și coardele-i vocale răgușite cântau iubiri trecute-n timp hain. Cu degetele-mi arse de iubire sau neiubire, iată, nu mai știu, trec mâna-mi peste clape-n amorțire să sune iarăși cântecul târziu Cântasem amorțit pe o terasă, la poarta-nchisă fără remușcări și nimeni n-auzea cântarea mea duioasă, eram un renegat din depărtări. Acum deschid tremurător pianul-suflet ca mângâierea ta să treacă peste clape, să-mi dăruiască florile de zâmbet. și lumea din
PIANUL VECHI de LEONID IACOB în ediţia nr. 523 din 06 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358188_a_359517]
-
strada pustie-a-nceput parastasul Se scutură frunza acum din arțar Și noaptea se scurge ca un marș funerar Cântând din alamă, din bronzul cel verde Iluzia-n trupuri cu noaptea se pierde Și totul în jur e din nou amorțit Iubirea uitată în noi a murit. Prin aer trec îngeri cu ochii lor orbi Și noaptea în arbori e plină de corbi De-ntreb de iubire, ei croncăne-n zbor Iubirile toate se nasc și-apoi mor Și-asa ne
VISUL LICORNULUI (1) de ION VANGHELE în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360673_a_362002]
-
Tot dimineața. Într-o asemenea stare am încercat să fac puțină mișcare să îmi revin, dar parcă aveam picioarele legate. Cred că dacă aș fi văzut și casa arzând, nici atunci nu aș fi putut da fuga, atât eram de amorțit. Bineînțeles că i-am evitat pe doctori la care te duci mai mult sănătos și te întorci mai suferind. Situație pentru care trebuie să și plătești o groază de bani. Nu este o regulă generală, dar în astfel de cazuri
ARME NOI de ION UNTARU în ediţia nr. 461 din 05 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359117_a_360446]
-
cu lașitate, Pe ascuns, ca o hermina, Zorii din eternitate. Se zbătea că un tutore, Teamă hotărât foșnea, Timpul, între două ore Sub genunchi îmi ciocănea. Înroșit de greutate, Corpul mi-era neclintit Cu bagajele pe spate, De trei ore amorțit. 17 mai 2016, Constantă Referință Bibliografica: La revedere / Lorena Georgiana Crăia : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2340, Anul VII, 28 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Lorena Georgiana Crăia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
LA REVEDERE de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/340952_a_342281]
-
pasăre. tresărire în fir de nisip. falezele timpului împrăștie frica. pași numărați de gânduri, inima remodelează. culori aruncă din ele, nuanțele palide. tablou terminat în mișcarea tâmplei spre pumn. râd iar și lacrima dezamăgirii crește. stânca îmi închide imaginea trup amorțit, gând zvelt. am părăsit anotimpurile unul câte unul. scoici, pe marginea plajei de trăiri. alb, pescărușul și copilul din mine, schimbă sferele de plumb, cu miezul curat al iubirii. viața îmi mulțumește că exist. eu nu. Referință Bibliografică: stare 18
STARE18 de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 415 din 19 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342249_a_343578]