73 matches
-
strălucite se comportă în public asemenea omului obișnuit, pentru a nu fi izolați ori neluați în serios. Vidul creat în suflete de o identitate amorfă, susține Thomas Molnar, închide oamenii într-o cușcă psihologică și culturală. Deseori, cetățenii suportă impactul amoralismului ambiant, așa cum reiese din exemplele extrase din domeniul justiției, jurații fiind reprezentanți și promotori ai acestei atmosfere morale. Referitor la scena politică, autorul afirmă că dezbaterea dintre liberali și conservatori este de fapt una falsă, pentru că ambele părți îi neagă
MODELUL DEFORMAT. AMERICA DE LA TOCQUEVILLE LA CARTER, DE THOMAS MOLNAR de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 2321 din 09 mai 2017 by http://confluente.ro/alexandru_marchidan_1494330551.html [Corola-blog/BlogPost/376597_a_377926]
-
în somn a personajului care și-a încheiat ziua. Episodul 18. Penelopa. Ultimul episod este consacrat gândurilor și amintirilor confuze ale doamnei Molly Bloom, care, și ea în felul ei, a avut o zi plină. Cruditatea de exprimări a personajului, amoralismul și egotismul său categoric, i-au făcut pe unii comentatori să se întrebe dacă viziunea scriitorului, care a încredințat finalul cărtii sale acestei figuri, nu e la urma urmelor, de condamnare și mai aspră nu numai a tarelor morale ale
James Joyce – Ulise. Recenzie de Mirela Teodorescu by http://revistaderecenzii.ro/james-joyce-ulise-recenzie-de-mirela-teodorescu/ [Corola-blog/BlogPost/339466_a_340795]
-
trecerea dincolo de bine și de rău, cere imperios sfărâmarea tablelor morale. De fapt, în contradicție cu prorocul persan, Nietzsche construiește un anti-Zarathustra, spirit luciferic al unei cărți pa care autorul și-o închipuie Evanghelie, și numai ca o Evanghelie a amoralismului. Fiindcă Zarathustra lui Nietzsche proclamă moartea lui Dumnezeu. Colindul lui Zarathustra prin lume amintzește de colindul cotidian al lui Socrate prin cetatea Atenei; Zarathustra este un virtuos în a dialoga, ca Socrate, altădată. Încheindu-și poemul, Nietzsche era convins că
CĂLĂTORIE PRIN VEGETAŢIA LUXURIANTĂ A EXEGEZELOR NIETZSCHEENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Calatorie_prin_vegetatia_luxurianta_a_exegezelor_nietzscheene.html [Corola-blog/BlogPost/354394_a_355723]
-
ascuțite și un ochi miraculos... Observații foarte adesea buimăcitoare... Strălucite idei, în montura unor mici texte ca marile bijuterii” (M. Rudich - „Viața Noastră”, Tel Aviv); „«Primarul lunii» a provocat cel mai recent scandal ideologic la București... grave confuzii ideologice, pesimism, amoralism, etc. Rezultatul? Lumea dă năvală și se strivește pentru a vedea «Primarul lunii»” (Le Figaro Litteraire”); „Un fenomen extrem de dezirabil... un adevărat suflu polemic” (Ecaterina Oproiu, „Tânărul scriitor” - București); „Intuiția sa este extraordinară... Un mare scriitor” (I. Schechter - „Viața Noastră
Alexandru Mirodan () [Corola-website/Science/298911_a_300240]
-
precis, la Pena Corcodușa, al cărei prototip e schițat în comedia lui Rigas... dar și tentă odobesciană sau sadoveniana e prezenta. Totul e atît de cunoscut, de "déjà vu", de "al nostru" la nivelul pastei omenești, al degradării, astuției și amoralismului - încît ecoul de lectură, în orice timp, rămîne proaspăt, deloc datat sau nefamiliar, neverosimil. Din păcate, el nu și-a pierdut (chiar dacă sub alte măști) teribilă actualitate. Lia Brad-Chisacov a știut să dea (într-un stil suplu, colorat arhaic cu
O comedie nestiută a lui Rigas Fereos by Mircea Zaciu () [Corola-journal/Memoirs/17748_a_19073]
-
o pildă într-un caracter; el ajunge un fel de conducător al satului nu atât prin exemplu personal, cât prin firea-i răzbunătoare și aprigă. Alte pesonaje, precum Iosif Rodean (Arhanghelii), îl prevestesc pe Ion al lui Rebreanu, prin vitalitatea amoralismului. Tematica, mediul și personajele povestirilor lui A. sunt variate, dificil de clasificat, întrucât scriitorul abordează, după preceptele realismului, domeniile cele mai diverse și folosește în mod curent împrejurările autobiografice. Solemnitatea povestirii este rece la prima vedere, neprietenoasă, privirea pătrunzătoare și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
Aristotel, Politica, Editura IRI, București, 2001, pp. 101-102. 54 Mircea Florian arată: ,,Demult se anunța nu numai criza sau demisia moralei practice, dar și criza moralei teoretice. Criza moralei ca viață este criza moralei ca știință, fiindcă în fața valului de amoralism contemporan, gândirea etică nu a izbutit să descopere fundamentul solid al Binelui, justificarea logică a Meritului moral". Recesivitatea ca structură a lumii, Editura Eminescu, București, 1983, vol. II, p. 9. 55 Adam Smith afirmă: ,, Dat fiind că nu avem cum
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
pe care-l considera plin de otravă și „moarte sufletească”. Adevărul istoric este văzut ca o datorie și o Înaltă valoare morală. Peripatethice Prin modelele etice oferite, Miron Costin stigmatizează tarele morale cum sunt: lăcomia, Îngâmfarea, despotismul, lipsa de măsură, amoralismul, invidia, corupția, insistând asupra ideii că fapta bună - raportată la perspectiva moralei creștine - este principala valoare ce trebuie să călăuzească acțiunea umană. Aritmologhia lui Nicolae Milescu Spătarul este o etică a conduitei care teoretizează principiile cetățenilor buni În opoziție cu
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
fi, deci, de natură sociologică. Sunt puse în evidență anomaliile rezultate din introducerea „formelor” occidentale peste un „fond” autohton cu totul nepregătit pentru înnoiri. „Neajunsurile” semnalate de critic în comediile lui Caragiale (lipsa adâncimii psihologice, a unui ideal social înalt, amoralismul) sunt, de fapt, neajunsurile interpretării sociologizante. Analize amănunțite, vădind finețe și spirit de observație în revelarea psihologiei eroilor, cuprind articolele despre O făclie de Paște și, îndeosebi, despre Năpasta, privită ca o dramă psihologică, cu eroi verosimili. Valabilitatea interpretărilor realizate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286804_a_288133]
-
multora, cred, și pentru mai multe situații și, cumva, în felul aceste va alcătui legea - așa, mai în mare - și pentru fiecare individ, aducând fie reglementări scrise, fie nescrise și legiferând obiceiuri străbune.” Aceasta este, în ochii lui Platon, motivația amoralismului aparent al „artei regale” și tot aici o seamă de autori contemporani au fost dispuși să identifice ceea ce s-ar putea numi „tendința totalitară din filosofia politică a lui Platon”. Binele cetății poate uneori să însemne ignorarea interesului imediat al
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
de patima invidiei) și bogaților (ispitiți de avariție). O critică teologică a ideologiei neoliberale s-ar cuveni înrădăcinată așadar nu într-un etos de tip marxist, ci mai degrabă într-o continuitate cu tradiția filantropică a Bisericii dintotdeauna 2. Critica amoralismului economic revine așadar nu neapărat la o poziție de stânga, ci mai ales la înțelegerea imenselor dezastre pe care le produce decuplarea liberului schimb de produse din țesătura narativ-praxeologică a virtuții. Poate secolul XXI să fie marcat de un totalitarism
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
al valorilor pur seculare. Aflată în dialog cu diversele doctrine politice sau economice ale veacului, teologia are datoria de a gândi inspirat și a vorbi profetic. Deriva etică și păcatul metafizic care susțin fie strangularea etatistă a libertății individuale, fie amoralismul pieței neoliberale trebuie criticate din perspectiva unei metafizici pentru care compasiunea este ancorată într-o viziune eshatologică. „Pe săraci totdeauna îi aveți cu voi” (Matei 26, 11) include acest avertisment, care justifică sfatul dat de Guizot contemporanilor săi (enrichissez-vous). Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
parte original, înscriindu-se într-o serie tipologică ilustrată în perioada interbelică de Mitică Popescu, din piesa omonimă a lui Camil Petrescu, sau, în alt registru, de Șbilț din Patima roșie de Mihail Sorbul. „Om fără căpătâi”, el rămâne, în pofida amoralismului scandalos, o „secătură” simpatică, viziunea dramaturgului - cu unele accente malițioase și acide - fiind definită de trăsături relevate judicios de comentatori: lirism tandru, ironie îngăduitoare, natură luminoasă și solară, idealism moral. Un succes durabil a înregistrat Micul infern, comedie amăruie „de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289908_a_291237]
-
sau convertită filozofic în poezia și filozofia lui Lucian Blaga către urbanismul demistificator și adesea suburban al „momentelor” și „schi- țelor” lui Caragiale, sensibilitatea tânărului Doinaș are de trecut niște hopuri cuantificate ca reflexe mentalitare. Ethosul ardelenesc se confruntă cu amoralismul munte- nesc desfășurat pe o arie largă, decelabil în acțiunile per- sonajelor caragialești : cinism, superficialitate, tendință odioasă spre moft și zeflemea, „un împrumut caracteriologic adus din Levant”, adică din Balcania în contradicție cu seriozitatea aproape victoriană a ardelenilor, cu purita-
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
împrumut caracteriologic adus din Levant”, adică din Balcania în contradicție cu seriozitatea aproape victoriană a ardelenilor, cu purita- nismul lor inervat patriotic. „Primele lecturi din opera lui Caragiale murdăreau imaginea ideală pe care mi-o forma- sem asupra poporului român. Amoralismul și imoralitatea personajelor caragialești transformau aria acțiunilor lor într-un infern de superficialitate și cinism, care nu putea să se împace, în gândul meu, cu spațiul spiritual româ- nesc.” Educația de reflex puritanist a ardeleanului intră numaidecât în scenă, astfel
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
din metafizici absolutizante, tocmai pentru a avea legitimitate pentru oameni cu identități religioase și cu tradiții diferite, oameni care însă consimt să construiască și să trăiască după o morală comună. Cea mai de impact și mai vizibilă parte a moralității, amoralismului sau imoralității în viața publică se manifestă în politică. Motivul este simplu. Dacă suntem sănătoși, imoralitatea din sistemul sanitar nu ne afectează direct, dacă am absolvit școlile și nu suntem părinți, nici cea din educație, dacă nu ne uităm la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
Este firesc să privim cu ochi de judecători persoanele și instituțiile care ne afectează viața într-un grad atât de înalt. La o analiză sumară observăm că judecățile etice despre politica românească tind să oscileze de prea multe ori între: amoralism machiavelic (politica este doar despre putere și interese, morala este o problemă privată), purism (politicienii sunt absolut ticăloși, politica este o cloacă murdară), absolutism (politica și politicienii ori sunt foarte buni, ori foarte răi, tertium non datur), maniheism de grup
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
a rămas, din fericire, un proiect utopic...), ci în acela literal, ca să zic așa : domnul Bebe este un tip uman care nu a mai existat, creat în timp, în cei 40 de ani de comunism și adus la perfecțiune de amoralismul promiscuu al epocii de aur ! Nu știu dacă ești de acord cu această interpretare... Alexandru Budac : Domnul Bebe este, înainte de toate, un om rudimentar, dar, totodată, un pion eficient în promiscuitatea prin care trebuie să se miște. în această privință
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
ei nu o va lăsa de izbeliște ; aparent toantă, aparent vulnerabilă, Laura Vasiliu îi împrumută o fragilitate de elastic ce nu se rupe niciodată. Cât despre domnu Bebe, acesta este pur și simplu personajul-pe-care-l-urăști, omul nou creat în eprubetă de amoralismul iepocii cu binecuvântarea conducerii de partid și de stat, deși, chiar și el, jonglând înfricoșător cu o solicitudine care nu e gratis, este (tot) o victimă : cea a unui sistem care dezumanizează. în interpretarea lui Vlad Ivanov, domnu Bebe este
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
epilepsie, psihoze halucinatorii, deliruri cronice sistematizate, psihoze anxioase cu raptusuri impulsive, stări toxice; b) criminalii obișnuiți reprezintă grupa inadaptaților social amorali, fie delincvenți obișnuiți și recidiviști, fie delincvenți ocazionali; factori decisivi îi reprezintă o anumită maturitate afectivo-intelectuală, inadaptarea socială și amoralismul, precum și o imaginație exuberantă; în această grupă de criminali intră personalitățile anormale: amorali, perverși, dezechilibrați, impulsivi; personalitățile de tip „degenerat” în sens lombrosian, în cazul cărora accentul se pune pe ereditate și tulburările de caracter și intelect; c) criminalii ocazionali
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
cum credea Aristotel; cumpătarea se raportează la plăcerile trupești, dar nu la toate; epicurianismul este un hedonism de un fel aparte, diferit de cel stigmatizat de Aristotel. Epicur face din plăcere temeiul existenței noastre, sensul ei, dar nu eșuează în amoralismul la care l-ar fi dus un hedonism vulgar împreună cu egoismul implcat de acesta. Pierre Gassendi a publicat în 1647 "Viața și moravurile lui Epicur". Binele suprem stă în voluptate. Epicureismul nu se reduce la versiunea ascetică, ci o are
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
de ideologie comunistă, relația literatură-vinovăție. Sunt chemați la bară, cu argumente necruțătoare, "Un om între oameni", "Mitrea Cocor", Arghezi, G. Călinescu, Eugen Barbu, Petru Dumitriu, D. R. Popescu, Titus Popovici ș.a. Memorabil se termină rechizitoriul la adresa lui G. Calinescu: "Mimând spontaneitatea amoralismului renascentist, s-a dedat culturii puterii comuniste, cu aerul că Ghiță Dej este Lorenzo Magnificul". În contra celor ce susțin că o anume duplicitate a artistului se poate trece cu vederea în baza talentului funciar al aceluia, Caius Dobrescu scrie: "Angajat
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
în urma căreia unghiul din care vedeau lumea s-a schimbat radical. Au trecut cu toții de la un regim de trăire moderată la unul incandescent". În orice caz, "îndrăcirea" căreia i-a căzut pradă Noica l-a marcat și în sensul unui amoralism de care a dat dovadă în anii comunismului, tradus într-un dezinteres nervos față de domeniul în chestiune: Felul distant cu care Noica a vorbit mai tîrziu despre etică s-a datorat pesemne proastei întîlniri pe care a avut-o cu
Noica între extreme (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8513_a_9838]
-
decepția lui Mircea Eliade potrivit căruia caragialismul ar fi inhibat ,geniul etnic românesc". Aci nu e în chestiune cinismul antic, cu aspectul său pozitiv pe care l-a constituit cultul sobru al virtuții, ci disprețul față de conveniențe împins pînă la amoralism. Oricît l-am admira ca scriitor - și-l admirăm nespus, ca pe o paradigmă sui generis -, nu-i putem atribui lui Caragiale efigia unui mare caracter (moștenirea Momuloaiei, comportarea față de Mateiu ș.a.). Și oare este complet eronată impresia, nu o dată
Caragiale între oglinzi paralele (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10863_a_12188]
-
un catalog variat al feminității, într-o încrengătură erotică „bulevardieră”, chiar dacă prea puțin amuzantă (spre „final”, apar și mici lovituri de teatru, și căderi în senzațional, iar continuarea avea în vedere și o intrigă detectivistică). Deși pare că suferă de amoralism, naratorul se trezește vizitat și de sentimente de vinovăție. Cert este că trece printr- o criză existențială, datorată, în inten- ția lui Crăciun, unei „dislocări” de identitate după evenimentele din ’89. Intentio auctoris nu coincide însă întotdeauna cu intentio operis
À travers les femmes by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/3560_a_4885]