198 matches
-
Eu nu mai sunt, de mult, cu totu’-al tău- Am rupt o parte și mi-am dat-o mie; Ea-ntruchipează vise... sau le scrie Și își trăiește clipa-n felul său. E-un suflet tânăr, veșnic ne-nțeles, Amușinând parfum de libertate, Căindu-se că n-a gustat din toate, Că n-a atins Lumina - mai ales -, Că a fost sclav poprit în corpul meu, Că n-a zburat cu îngerii spre soare, Că n-a iubit destul - și
INTROSPECȚIE de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1729 din 25 septembrie 2015 by http://confluente.ro/nicolaie_dinca_1443158869.html [Corola-blog/BlogPost/372164_a_373493]
-
de la băieții plecați în țară și cu care împart bucata de pâine. De asemenea, e foarte prezent și vântul, care-mi zgâlțâie somnul și ușa când o uit deschisă (ieri era gata, gata să o rupă) Dimineața când mă scol amușinez aerul, ce-mi aduce mirosuri necunoscute, mie ca muntean. Ceva tot îmi este familiar: mirosul primăverii, același peste tot, și care în curând va schimba fața lucrurilor. Dar gata, am terminat cu sentimentalismele. Vreau, maestre, în continuare, să vă anunț
FUGIND SAU ACASĂ, CÂNDVA, LA MIRCEA HORIA SIMIONESCU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_iancu_vale_1413289455.html [Corola-blog/BlogPost/365982_a_367311]
-
din 14 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Poezie de Al.Florin Țene Ploaia din metaforă Ziua s-a deschis ca o carte viu colorată, Se cunoaște de dimineață spune proverbul, Urcând pe-o scară clipa ne-mpăcată Ajunge pe stânca unde amușinează cerbul. De acolo privind în jos își spune: -Mic este timpul, departe lumea este! Iar soarele după stâncă apune. -Toate acestea sunt o poveste Ce-ncape într-o singură clipă. Ce mare sunt! Și dispare la un fâlfâit de-aripă
PLOAIA DIN METAFORĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 by http://confluente.ro/Ploaia_din_metafora_al_florin_tene_1329206631.html [Corola-blog/BlogPost/356334_a_357663]
-
icnet grăbit târându-și cu buzele strânse sacoșele pline și-n scocul nevăzutei mori râul de bitum topit pașii îmi purta și ca un câine în lesă durerea mă urma opintindu-se din când în când cu încăpățânare pentru a amușina cu nesaț golul fierbinte al văzduhului prea bătrână pentru a mai lătra mă privea drept în ochi dând din coadă. Referință Bibliografică: POTAIA / Tania Nicolescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2036, Anul VI, 28 iulie 2016. Drepturi de Autor
POTAIA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2036 din 28 iulie 2016 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1469733420.html [Corola-blog/BlogPost/371112_a_372441]
-
cât îl țineau picioarele, speriind grozav oile și pe cei doi măgari care cărau târha- tul. Eu am înlemnit pe loc. Câinele, ajungând în fața mea, a sărit cât era de mare pe mine, punându-mă la pământ și-ncepând să mă amușine, chicotind bucuros nevoie-mare. M-am ri- dicat cum am putut în coate și am rămas așa, pe jos, paralizat de frică, neștiind ce să fac, timp în care el mă tot lingea pe gât și pe față, continuând să chicotească
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VII) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 by http://confluente.ro/marian_patrascu_1475818715.html [Corola-blog/BlogPost/350258_a_351587]
-
fum fără foc, vere Niță. - De-ar fi așa, nu dau socoteală nimănui, păi? Mai leagă-i fleanca Măriii, auzi, și nu te tot fleșcăi pe lângă ea, ba cu una, ba cu alta !?... - Ieri n-ai scos ioc nasul la amușin, cheptaru-ți era pe culme umplându-și foalele a aerisire, mai observă cu o nuanță de reproș Gheorghe, zis Panacoadă, ceva mai tânăr. Pe aripa de vânt bătu damfu-n poarta mea și mă moleșii ca niciodată, vere. - Nici eu nu-ți
NIŢĂ ALU DÂRĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 345 din 11 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Nita_alu_dara.html [Corola-blog/BlogPost/359542_a_360871]
-
cartelă. Acum sunt alte probleme, alte neajunsuri, de altă natură. Privind pe fereastra hotelului nu am luat seama că vălul albastru-transparent al înserării se lăsase peste oraș. Priveam în neștire peste acoperișurile caselor iar gândul zbura precum vulturul de pradă, amușinând păsările amintirilor. Mă aflam în fața restaurantului La “Grandiflora”, așteptând să vină Gib Mihăescu. Vorbisem cu el cu câteva minute mai înainte în cimitirul orașului , privindu-i fotografia de pe crucea mormântului său. Stabilisem ora și locul întâlniri pentru a bea împreună
ÎNTÂLNIRE ÎNTÂMPLĂTOARE CU GIB de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Intalnire_intamplatoare_cu_gib.html [Corola-blog/BlogPost/356547_a_357876]
-
în rândul întâi. La poze! Ferească Dumnezeu de mai rău! --------------------------------------------------------------------------------- N.B. O sugestie pentru primarul Sorin Oprescu de la alegătorul GSM. A ars iară, pentru a nu știu câta oară, celebra moară a lui Assan (1853). Monument istoric. Aud că mulți amușină intens terenul pentru noi afaceri imobiliare. Mi-amintesc una dintre directivele UE ce menționează ca toate unitățile industriale să fie mutate în afara localităților. Avem în București, încă multe zone, foste industriale, lăsate premeditat(!) în paragină. Tot au dispărut peste noapte
TABLETA DE WEEKEND (5): TOT RĂUL SPRE BINE! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 539 din 22 iunie 2012 by http://confluente.ro/Sergiu_gabureac_tableta_de_weekend_5_sergiu_gabureac_1340366250.html [Corola-blog/BlogPost/358340_a_359669]
-
liliac rotind. Din așternut se-aude slab un vaer de brațe leneșe ce se întind. * O rază șugubeață se strecoară pe după colțul de perdea ce-i tras și sărutând obrazul, înfioară felina ce-n cearceafuri a rămas. * Lascivă se întinde amușinând aroma de cafea îmbietoare. Cearceaful se adună dezvelind suplețea albă ce dă din picioare. * Învăluită în mătasea fină alunecă, o umbră pe podea ce cu privirea de iubire plină se-apleacă și-ți bea ceașca de cafea! * Suav, îți zice
DE DRAGOSTE ... de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1641 din 29 iunie 2015 by http://confluente.ro/gabriela_mimi_boroianu_1435593825.html [Corola-blog/BlogPost/348530_a_349859]
-
miros a încins, Ard, mă topesc, sunt cenușă O pasăre izbucnește din mine Cu aripi de humă... Sunt roata de la a cincea căruță Mă-mpiedic, mă poticnesc, Mă sfărâm, sar spițele-n lături Un câine urinează pe mine, apoi mă amușină... Sunt roata, niciodată n-am fost așteptată. Soseam intempestiv, în plină viteză Și zăboveam doar o clipă, doar cât Să mă șterg de tăceri, să mă lepăd de umbre. Sunt colac de salvare. Colacul de salvare inutil Stârnind cercuri concentrice
SUNT ROATĂ – SUNT CINEVA DE APROAPE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 476 din 20 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Sunt_roata_sunt_cineva_de_aproape_marian_malciu_1334934422.html [Corola-blog/BlogPost/362076_a_363405]
-
să le mulțumim decât cu intermitențe. Ele ne răscolesc nopțile, trecutul și corespondență. Femeile țesute în atelierele ascunse ale minților noastre, proiecțiile fantasmatice ale mamelor, traumelor și ale copilăriilor noastre. Pe femeile adevărate nu le iubim niciodată, pe ele le amușinam, le cucerim, le posedam, le despicam, le dezvrăjim, le privim lung și le lăsăm în urmă. N-avem nici o îndoială că se vor aduna din bucăți și se vor face la loc, pentru că sunt făcute din carne, nu din lumina
Elogiu femeilor adevărate by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82849_a_84174]
-
oricând „sur les grands boulevards de la Poesie”: „de ce te-am iubit înainte de naștere?”; „praznicul misterului”; „dacă pe noițele unghiilor trandafirii/ e tipărit destinul?”; „cuvintele noastre agonizând/ agățate în cârligele desperecherii”; „s-au rupt atâtea diguri la viiturile din mine”; „vulpile amușinau/ spaima din sufletul oricui”/; „la provă în spumă se sparge destinul/ și steaua se-ntoarce râzând în adânc”; „și-n sângele brodat, tăcerea!”; „trebuia cândva/ să spinteci măcar cu un hai-ku/ mațele iubirii”; „pocnesc mugurii/ lui Genius, vișinul meu”; „și
CONSTANTIN ARDELEANU DESPRE MIRCEA BRĂILIŢA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1333 din 25 august 2014 by http://confluente.ro/baki_ymeri_1408998504.html [Corola-blog/BlogPost/368267_a_369596]
-
riada gazdei, trecu de Jbel Lakhdar și pătrunse în Arset el-Bilk, unde căută adăpost din calea arșiței necruțătoare la umbra unui palmier. Aici adăsta zi de zi scăpătatul soarelui, privind prin ochii încețoșați de albeață colcăiala medinei. Îi plăcea să amușineze prin nările fremătânde odorul pământului bătucit, nădușeala cailor înhămați la caleștile înșiruite de-a lungul străzilor ori mirosul dulceag de harissa. Toate îl încântau și-i trezeau amintiri, toate în afară de putoarea grea de benzină a motoretelor ce goneau năuce printre
POVESTEA LUI BELAY de IOAN ALEXANDRU DESPINA în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Povestea_lui_belay.html [Corola-blog/BlogPost/355971_a_357300]
-
iau iarăși din loc. Ajung. Tangențial. Nu încă. Toată această vânzoleala în jurul sinelui nu e decât căutarea a ceva ce cred că există, dar nu se vede. Vreau să pipai ce nu se vede. Vreau să mă știu. Să mă amușin. Poate voi înțelege. Cand nu merg, zbor. Un zbor pitic, precum al găinilor mamei, cu aripile retezate să nu sară gardul. Să nu mă îndepărtez de mine. Să nu mă înstrăinez. Să revin. Să cutreier din nou în jurul sinelui, precum
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 670 din 31 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Mersul_in_jurul_sinelui_tableta_ce_cezarina_adamescu_1351674681.html [Corola-blog/BlogPost/346553_a_347882]
-
pusese pe toți pe jar, trezindu-le instinctul. Nu era genul său, dar trebuia s-o aibă și-i luase urma ca un animal de pradă. A fost mai rapid. Haț! a furat-o de sub nasul unui nehotărât. Învingător a amușinat-o, acolo, în public. Mirosul proaspăt i-a invadat nările, incitându-i simțurile. Era în mâinile lui, dar nu-i aparținea întru totul. Avea preț. De-l plătea, o lua și plecau împreună. Târgul se făcea pe loc. Pregătise din
NECUNOSCUTA de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 1684 din 11 august 2015 by http://confluente.ro/mihaela_suciu_1439322447.html [Corola-blog/BlogPost/345021_a_346350]
-
chiar să-l îndră¬gească, fiindcă era tare cuminte, căpătase chiar și un nume de... om: Vlăduț al lu’ Hobza! După ce orbise și surzise, se descurca mai greu singur, căci trebuia să se oprească din când în când și să amușine aerul și pământul, lungindu-și gâtul și rotindu-și încet capul pentru a-și da seama unde se află. Hobzoaicăi i s-a făcut milă de Vlăduț și de atunci a început să vină zilnic cu el pe la noi, după
VLĂDUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 by http://confluente.ro/marian_patrascu_1430840010.html [Corola-blog/BlogPost/366407_a_367736]
-
le-ntonăm melodios în cor pe portativ de astre se-nvârt ace de ceară topind în rezervații iubirile ce dor va fi o răzvrătire, alt început de lume lumina curățită va fulgura-n vreun fel sar haite deghizate cu botnițe și spume amușinând sălbăticii ținute la rastel vom dezveli cununi trase-n înalt de zmee țâțâni de cer opal îngân-o melopee ... Referință Bibliografică: Sonuri / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 234, Anul I, 22 august 2011. Drepturi de Autor
SONURI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 by http://confluente.ro/Sonuri.html [Corola-blog/BlogPost/371114_a_372443]
-
plină edificare a „ societății socialiste multilateral dezvoltate”, sintagmă care înnebunise de-a binelea pe cursanții și lectorii învățământului ideologic de partid, iar pe poporul de „toată mâna” pasiv, interzis și certamente rătutit la câte orizonturi urmă să fie „direcționat”, să amușineze frăgezimilie și exflorescențele binefăcătoare ale paradisului promis, tratat, spre rușinea lui printr-un insuficient interes de a răzbate către accesibilitatea și viziunea aproximativ-cețos decriptată și echivoc predictibilă, cu un orizont de așteptare „la paștele cailor”, puțin credibil și mai greu
MIORIŢA , CONTRACTATĂ !.... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 by http://confluente.ro/_miorita_contractata_.html [Corola-blog/BlogPost/366667_a_367996]
-
răspundem cu dușmănie la dușmănie, aceasta nu-ți dovedește tărie în caracter, ci arăți că și tu ești contaminat de sentimente inferioare, și e păcat! “Roagă-te pentru vrășmaș și se va rușina diavolul lăsându-l singur pe om” pe când amușina a iarbă crudă spunea părintele măsurându-și înțelept cuvintele. “Cuvântul viu este mai bun decât banda magnetică pentru că el emană o energie“,nu este aritmetică, “care vă repară, vă liniștește, vă luminează și vă lămurește “. Căci tu ai infinit mai
DRUMUL GOLGOTEI SPRE SFINŢENIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Drumul_golgotei_spre_sfintenie.html [Corola-blog/BlogPost/351464_a_352793]
-
cartelă. Acum sunt alte probleme, alte neajunsuri, de altă natură. Privind pe fereastră hotelului nu am luat seama că valul albastru-transparent al inserării se lașase peste oraș. Priveam în neștire peste acoperișurile caselor iar gândul zbura precum vulturul de pradă, amușinând păsările amintirilor. Mă aflam în fața restaurantului La „Grandiflora”, așteptând să vină Gib Mihăescu. Vorbisem cu el cu câteva minute mai înainte în cimitirul orașului, privindu-i fotografia de pe crucea mormântului sau. Stabilisem oră și locul întâlniri pentru a bea împreună
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A ŞAPTEA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Geamanul_din_oglinda_roman_a_saptea_zi.html [Corola-blog/BlogPost/357073_a_358402]
-
pamant când la copii aud cântec sfânt aud brazii păstrător de cântec când Iisus se plămădește-n pântec simt în Colinde cuvinte cu mister când le aud Lerul-Ler... coboară pădurile pe poteci neoprite și bradul se-npodobește cu fructe-mplinite; când căprioara amușinează peste timp pericolul armei venite din Olimp. De n-ar fi fost Iisus cum este n-am fi pus Colindul în poveste de n-ar fi fost El borna de început, noi am fi rămas mulaj de lut în Colinde
COLINDUL LINDA-LIND de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 358 din 24 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Colindul_linda_lind.html [Corola-blog/BlogPost/351039_a_352368]
-
o clipă în două picioare apoi, să-mi întorc privirile buimace spre celelalte prelungiri ale corpului, să privesc zborul cuvântului printre propriile-i sensuri până la explozia implozia lor în alte și alte cuvinte rădăcini... Uite că merg în patru labe, amușin frunzele, urmele, umbrele, ridic urechile acum prea scurte și te aud. Te aud iubire cum încerci să devii jocul tâmplelor pulsând ca într-un dans ciudat între rațiune și emoția în fața căreia trădez linia strâmbă cu linia spiralată a devenirii
AŞ MÂNCA DE FOAME AMINTIRILE (FRAGMENT DE ROMAN) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1482174442.html [Corola-blog/BlogPost/374338_a_375667]
-
Ediția nr. 1517 din 25 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Băiat să am într-o zi, de la sânul mamă-sii oblu-n colivie se duce, cu cărnuri de vii îl voi hrăni, lupi îi voi da să joace, să se amușine unul pe altul, să se cârnosească, limba să le-o-nvețe, și, când pe urs sare, pentru mireasă gata-i. Grumazul lupului când frânge știu că sforțarea-mi n-a fost de pomană. Când va mușca băiatul mâna-mi, ce
JURUINȚĂ de SORIN CRISTIAN MOISESCU în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 by http://confluente.ro/sorin_cristian_moisescu_1424850295.html [Corola-blog/BlogPost/343259_a_344588]
-
de circ ,cu o operă în spate, ar fi altceva . Se pare că , mai nou , cochetează cu “scârța ,scârța pe hârtie”, însă , întotdeauna i-au ieșit niște schelălăituri jalnice . Iar unele ziare au scris că personajul nostru, îi place să amușineze sexul masculin al unor dulăi de prin “Țara Vrâncioaiei “. Nu doream să mă cobor până la nivelul acestei javre care mă latră de câțiva ani încoace, dar am făcuto dintr-o necesitate practică : să-i arăți câinelui nuioaua atunci când scapă din
CÂNILE MOARE DE DRUM LUNG ŞI PROSTUL DE GRIJA ALTUIA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 by http://confluente.ro/Canile_moare_de_drum_lung_si_prostul_de_grija_altuia.html [Corola-blog/BlogPost/360694_a_362023]
-
strangulează fericiri din larg pe culoare labirintice cineva mă ia în spate ca pe-un pardesiu jerpelit lumea toată se scurge din buzunare - depărtarea o schimbă-ntr-o oază în urmă rămâne călușul de vată: un șacal rătăcit care-mi amușină tălpile spre casă suvenir de după-amiază mă înghit aerul se potolește în mine ca un prunc ghiftuit ferestrele casei dărâmate se holbează în gol o batistă albă înșiră ce-a mai rămas din săptămâna proaspăt scrobită îmi agăț colțul buzelor
Poezie by Daniela Popa [Corola-website/Imaginative/8957_a_10282]