117 matches
-
catilinară și tristă trandafiri cățărători năvălesc în turla fericirii pe loc sevele de trestie ale enigmelor de aramă se carbonizează departe în munți o buburuză de aur ajunge din pustia înverzită ridică-te mai spusese gladiatorul de dogme celelalte imnuri amuțite-s de-acum ce vei zice ca o părere din bulboana în care calvarul agonizează se ridică un semn austral vezi-ți de drum cu bucurie harul este-n pustie prigoriile magnetice lopătează în soarele princiar la răscruci se-aude-o cavatină
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/8068_a_9393]
-
publicistică ce, dacă-i adăugăm și magistralele pagini de jurnal (bunăoară cele atît de savuros incisive referitoare la patriarhul Miron Cristea, într-un registru contrastant celui din panegiricele cuprinse sub titlul Precursori), ar putea fi socotită o răscumpărare a lirei amuțite și poate chiar mai mult decît atît. Dl Ilie Guțan deslușește cu pertinență în opera gazetarului Goga "o personalitate extraordinară, cu fațete multiple, cu o zestre cerebrală și afectivă mult mai bogată și mai viguroasă decît cea prezentă în poezia
Cazul Goga (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12794_a_14119]
-
ECOURI Autor: Virgil Ciucă Publicat în: Ediția nr. 1764 din 30 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Ecouri Poemele stângace trimise făr’ adresă Cred c-au greșit cărarea cu nume de ducesă Cum lunga așteptare nu și-a aflat răspuns Ecoul amuțit-a pierdut în nepătruns Am luat abecedarul cu însemnări divine Să dăltuiesc în stânca cuvintele-n aldine Din stâncă șiroi-va o apă cristalină Să-ți răcorească fața cu zâmbet de regină Percep cântul de doină care-a umplut eterul
ECOURI de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380621_a_381950]
-
ce i se va întîmpla și nu face decît să amîne, oceanul rămîne un ascultător mut și misterios. Dar tocmai de aceea mai periculos. Ascultăm povești și devenim, fiecare din noi, un potențial tiran, gata să-l nimicească pe povestașul amuțit. Pentru că ne plac atît de mult încît le vrem fără sfîrșit? Sau pentru că, așa cum susțin unii neurobiologi, sîntem noi înșine o poveste, si ne e teamă de orice fel de final, căci întrezărim în el propriul nostru sfîrșit? Jean-Claude Carrière
Povesti Pentru cei mari by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17542_a_18867]
-
Sau rămîne cenușa care, răscolită, face ca hîrtia arsă să reînvie. Astfel că, în romanul Muschetarilor, pentru a evita să reapară o scrisoare - care, odată cunoscută, ar fi pus în pericol multe vieți -, Athos îl pune pe valetul său cel amuțit să o mestece cu grijă și să o înghită. Este mai mult un truc de prestidigitație, cum singur recunoaște. Pentru că, dacă adversarul ar avea ideea să caute în măruntaiele valetului, scrisoarea ar putea redeveni letală. Dacă antidotul vorbirii e tăcerea
Scrisorile primejdioase by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/11940_a_13265]
-
sale: „ Ograda casei / e de-acum pustie / nici măcar greieri singuratici / nu mai rătăcesc pe acolo // iarba năpădește netulburată urmele pașilor / în care nu mai intră nimeni // orfane / orele / rămân dinainea porții zăvorâte // umbrele castanilor / din fața casei sunt de mult / suspine amuțite”. Lumea cu care poetul intră în contact după evaziune îl face pe lesne credulul est-european să-și simtă condiția inferioară, până când își ia îndrăzneala să renunțe la „ineluctabila supușenie”: „după ce / n-am mai fost silit / de circumstanțe / și de ineluctabila
VIUL ŞI APROAPELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380062_a_381391]
-
fiecare ceas de sărbătoare. Coji de nuci sparte și cicatrice pe suflet. Lacrimi înghețate de vânt. Gânduri rătăcite. Amintiri tot mai vii. Sunetul papucilor săi prin curte. Halatul ei albastru și moale. Alunița ei frumoasă pe obraz. Vocea ei blândă, amuțita. Cine a inventat moartea și sinonimul ei, viața? Citește mai mult Tocmai ce am închis ochii și mi-am amintit...curtea casei, la câteva ore după trecerea mamei dincolo, ger afară și înăuntrul meu. Nici până azi nu s-a
MARIA CRISTINA PÂRVU [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
fiecare ceas de sărbătoare. Coji de nuci sparte și cicatrice pe suflet. Lacrimi înghețate de vânt. Gânduri rătăcite. Amintiri tot mai vii. Sunetul papucilor săi prin curte. Halatul ei albastru și moale. Alunița ei frumoasă pe obraz. Vocea ei blândă, amuțita. Cine a inventat moartea și sinonimul ei, viața?... XV. ANII MEI, de Maria Cristina Pârvu, publicat în Ediția nr. 2046 din 07 august 2016. Anii mei Cristina Pârvu Sub nimbul lunii, ăsta seară, Promite-ti voi iar fericirea. Nicicând inima
MARIA CRISTINA PÂRVU [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
însăși a națiunii încetează să bată. Memoria națională e sugrumată. Acea națiune nu mai știe nici ea ce este cu adevărat. Își pierde unitatea spirituală și, cu toate că în aparență își păstrează aceeași limbă, fiii ei încetează să se înțeleagă. Generații amuțite îmbătrânesc, mor fără să-și fi povestit istoria nici pentru ele însele, nici pentru cele ce vor urma. Când spirite ca Ahmatova și Zamiatin sunt zidite de vii, sunt condamnate până la moartea lor să creeze în tăcere, fără să poată
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93420_a_94712]
-
spre Fany: "Dacă-mi umple cabinetul de sânge, pe tine te pun să cureți tot. Auzi, măi, făptură minunată? O picătură dacă văd, îți iei mopu' și găleata și treci la șmotru. Carte multă nu să cere...". Asistentă îl privi amuțită și brusc ochii i se umeziră. O luă la refec și pe Delia: "Văd că ai fost ocupată până peste cap. Poate nu-i aparatu' încărcat!...". "Este, domnu' doctor!", se repede asistenta să-l asigure. Îi făcu semn lui nea
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
pe care o traduc (panaceul-muncă) și postul de televiziune Mezzo. Și cea mai cumplită singurătate e cea din weekend. În tinerețea mea, cântam cu alean un cântec care se numea Tristă duminică. Și acum, duminicile mele sunt triste, cu telefonul amuțit, pentru că toți prietenii mei sunt la iarbă verde, la aer așa-zis curat, la copii, la vilele de la munte sau la casele de la țară, unde, din motive criptice, știute numai de ei, niciodată nu am fost și eu invitată. Duminicile
Antoaneta Ralian: „Rafturile cu cărțile mele – conserve de timp, de tinerețe, de emoții” by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/7299_a_8624]
-
încă pustiu în jur. De pe o bandă pregătită cu grijă împreună cu Marius Tucă vocea lui Ștefan Iordache a pornit-o la vale pe străzi, pe la uși, pe la ferești, prin noi înșine. „Sonetele” lui Shakespeare au pus stăpînire pe un oraș amuțit. Am văzut cum oamenii au început să apară, încet, încet. Mergeau cît era pauza dintre sonete și se opreau cînd Iordache se auzea din nou. Era ca un ritual. Un ritual născut ad-hoc, într-o după-amiază de duminică, la Caracal
Promisiunea (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5508_a_6833]
-
al său mode d'emploi) nu contează cîtuși de puțin - Carol vrea să-și ia zilele, Bătrînul renunță fără regret la toate ,utilitarele", pe măsură ce nu mai are loc - și totuși, pe ea, imprevizibilă, fastuoasă, tragică, o varsă, prin gurile lor amuțite, atîtea și atîtea hîrburi moarte. Un fotograf și-un arhivar, oameni care ogoiesc pierderile de timp, și-un comisionar care-l risipește. De unde se vede că viața nu e timpul, ci ravagiile lui, în carnea (de lemn, de jad, de
Cal de poștă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11115_a_12440]
-
tu nu ești vinovat! Băiatul sări plin de supărare! ― Nu, nu doamna învățătoare! Nu el a vrut să moară! Constantin, el l-a împușcat pe tata! Doina, înmărmuri! Atâta suferință, atât de multă ură simți în glasul băiatului, încât rămase amuțită. Copilul își dădu seama că a făcut o gafă. Ar fi dorit să retragă cuvintele spuse, dar era prea târziu. Doina înțelese. Copilul știe ceva ce nimeni nu știe! Mângâie băiatul, și-i spuse: ― Ești trist, băiatule, porți cu tine
NECĂJITUL POVESTIRE -ULTIMUL FRAGMENT de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384768_a_386097]
-
făcut desculții ăia, numai bine că i-au supărat pe-ai noștri, care or să le mai dea patru, ca să-i Învețe minte! Dar, stupefacție: desculții Înviază miraculos și mai marchează o dată, și Încă o dată, după care, spre consternarea stadionului amuțit, reușesc să Înscrie golul egalizator. Recuperează Întreg handicapul, În aparență insurmontabil, ba, Într-un final de infarct, cum zic comentatorii de fotbal, Își trec În cont inclusiv punctul unei victorii din care nimeni nu pricepe nimic și care intră În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
metodă îi va călăuzi pașii tot restul vieții. Mă sculam dis-de-dimineață, mă îmbrăcam frumos și mă duceam la biserica aceea. Și cam așa am crescut eu în fața celor treisprezece icoane. Mă furișam în spațiul ăla unde erau cele trei animale amuțite. Mă apropiam pe la spate, nu cumva să le tulbur. Să văd și eu la ce se uitau atât de fix animalele alea nenorocite, cu ochii lor spălăciți. Dar n-am văzut nimic. Cele de acolo s-au întâmplat cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
poem filă cu filă. Se desferecă o pleoapă cu un sâmbur de lumină Lăsând ochiului apusul: două emisfere-n cer Una alteie misterul îl declară și declină Alt răspuns abia răsare după înfloriri de ger. Carusel de răsărituri lângă umbre amuțite Valsul crinolin și dalbe lungi reflexe de mătase Leagănă a ta beție în șoptitele ispite A parfum de mugur verde anotimpul vag miroase. Învierea de lumină din înaltele altare Unde candele de aur în sfințiri îngemănate Cine poate a-mi
VERDE CRUD de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364458_a_365787]
-
Spuneți-o, fără sfială Și de s-o putea, om face-o Fără de vreo târguială. - Păi am vrea, am vrea Prea Sfinte, Spuse ea îmbujorată, Ca să ne pețim bărbații, Într-un an, măcar odată! La această mare vorbă Lumea toat-a amuțit, Numai Sfântu-nvârtea cheia De la Porți și-a mustăcit: - Fie! a răspuns el, hâtrul, Vă fac o favoare vouă: Să pețiți, iaca, bărbații Doar în faur, douăș’nouă! Auzind această veste Fetele s-au bucurat Că de-acum deschisă-i calea
POVESTE de LEONID IACOB în ediţia nr. 423 din 27 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364537_a_365866]
-
în: Ediția nr. 2038 din 30 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Veștile despre magia practicată de vrăjitoarea Hira împânziseră galaxia. Era cea mai de temut stăpânitoare a secretelor magice, iar ceea ce adusese în jurul ei reprezenta dezastru pur: locuitori ai galaxiei amuțiți, înghețați pe vecie, transformați în stană de piatră sau uciși. Familii destrămate, cimitire suprapopulate, kilometri de ținuturi întregi arse, ca în urma exploziilor nucleare. Falii ale timpului în care puteai aluneca cu ușurință între lumi fără a mai găsi drumul de
EXILAT PE PLANETA BLESTEMELOR ETERNE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350192_a_351521]
-
Iunian Gîndu , publicat în Ediția nr. 2038 din 30 iulie 2016. Veștile despre magia practicată de vrăjitoarea Hira împânziseră galaxia. Era cea mai de temut stăpânitoare a secretelor magice, iar ceea ce adusese în jurul ei reprezenta dezastru pur: locuitori ai galaxiei amuțiți, înghețați pe vecie, transformați în stană de piatră sau uciși. Familii destrămate, cimitire suprapopulate, kilometri de ținuturi întregi arse, ca în urma exploziilor nucleare. Falii ale timpului în care puteai aluneca cu ușurință între lumi fără a mai găsi drumul de
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
de ”taxă de protecție galactică”, pentru a-i ... Citește mai mult Veștile despre magia practicată de vrăjitoarea Hira împânziseră galaxia. Era cea mai de temut stăpânitoare a secretelor magice, iar ceea ce adusese în jurul ei reprezenta dezastru pur: locuitori ai galaxiei amuțiți, înghețați pe vecie, transformați în stană de piatră sau uciși. Familii destrămate, cimitire suprapopulate, kilometri de ținuturi întregi arse, ca în urma exploziilor nucleare. Falii ale timpului în care puteai aluneca cu ușurință între lumi fără a mai găsi drumul de
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
fondului autohton, pendulând între realitate și himera:” Mă voi trezi mereu agonizând,/ Rânjind parșiv, iubindu-mă-n osânda/ Tot alergând de mine, alergând “.( Aceasta e a orelor aroma). Adrian Munteanu, prin sonetele sale, experimentează simbolistică literelor alfabetului:”Abrupt atac, aripa amuțita,/Amorfe-accente aspru amputate,/Au asfințit abulic amânate/ Având alături armă ațintita “.(Abrupt atac, aripa amuțita, experiment litera a ), sau “Dispunere domoală-n dicționar,/ Dâram despotic, decadent durată/ Destinului decapitat. Dispar.“( Depun dantelă datinei decise. Experiment litera d ).Stranietatea versurilor, idealismul
PARADOXURILE DIN SONETELE LUI ADRIAN MUNTEANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365607_a_366936]
-
-mă-n osânda/ Tot alergând de mine, alergând “.( Aceasta e a orelor aroma). Adrian Munteanu, prin sonetele sale, experimentează simbolistică literelor alfabetului:”Abrupt atac, aripa amuțita,/Amorfe-accente aspru amputate,/Au asfințit abulic amânate/ Având alături armă ațintita “.(Abrupt atac, aripa amuțita, experiment litera a ), sau “Dispunere domoală-n dicționar,/ Dâram despotic, decadent durată/ Destinului decapitat. Dispar.“( Depun dantelă datinei decise. Experiment litera d ).Stranietatea versurilor, idealismul profund umanist, demnitatea tonului, severitatea și stăpânirea timbrului, iată câteva elemente ce caracterizează sonetele poetului
PARADOXURILE DIN SONETELE LUI ADRIAN MUNTEANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365607_a_366936]
-
în funcție de conținut... un gândac mic s-a cățărat pe sânul ei drept... a înghețat pe loc... s-a oprit în lectura sa... trăgea cu urechea, nu-i venea să creadă simțurilor bine îngropate în ea... îi era rușine, totuși savura amuțită niște senzații necunoscute... asculta pașii gândăceilor mărunți, fix pe pieptul ei... căuta un dialog cu corpul ei, auzea vocea trunchiului din străbuni... de unde atâta plăcere tainică ... nepermisă... dar aici nu ajungea, n-o lăsa subconștientul, n-o lăsa să cedeze
GÂNDĂCEII MICI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357413_a_358742]
-
-i așa? zâmbi larg. Sper, că nu te-am speriat prea tare, dar până nu stă viscolul, nu pot pleca nicăieri. -A..ctele sunt reale? Ești chiar ... -Da, sunt chiar ... .vorbi calm. Pot rămâne aici, te rog? Shan îl studie, amuțită ... Nu era înalt, nici mic de statură cum spuneau unii. Un tip plăcut, arătos, mirosea grozav... Black Orchid. -N-aș vrea, să par obraznic, dar sunt înghețat. Pot face o baie fierbinte? -Nu știam că oamenii de zăpada fac baie.. -Sunt
SURPRIZE de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358149_a_359478]