79 matches
-
Între veac și secundă, Între moarte și viață, stai tu, iubire, cu țâțele asmuțite spre stele de jad. Nu le pot atinge, somnul e mut... LA PORȚI DE GHEAȚĂ CÂNTECUL SUSPINĂ Mă minunez de umbra acestui cântec, Într-un ev amurgind din plictis. Uite, pe o coajă de nuc sângeriu, la comanda iubirii Îmi scriu testamentul... Azi, Îmbătrânit zaraf, călcat pe inimă de șenila păpădiilor, adorm În patul de puf al muțeniei și culmea, Îmi este de-ajuns! Adevărul inimii Îl
Dincolo de tăcere. In: Editura Destine Literare by Theodor Râpan () [Corola-journal/Science/76_a_335]
-
și leușteanului, auxilii de preț în bucate, rafinamente gastronomice. După prăvăliile cu stofe ale lui Șerban Foarță, iată prăvăliile cu scorțișoară. Această poezie își are tradiția ei la noi. Ilarie Voronca a cântat și el (în Ulise) piața, cu vinete amurgind și cu tomate roșii ca obrajii transilvănencelor. Ion Pillat, mai aristocrat, a preferat universul magic și secret al cămării cu fructe. Iar G. Călinescu a savurat leguma ori fructa dintr-o adevărată "gourmandise" poetică". Majoritatea Cântecelor naive au, alături de tema
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
n-o inspire pământulmai simte încă amețeala azuruluiprin aripi cu amintiri frământateatâta de puțin a mai rămas din zare... XVI. CRESC AMINTIRILE PE-O LIMBĂ DE GÂNDURI, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2226 din 03 februarie 2017. Ai amurgit de mult bătrâne sat în doruri, Sub giulgiu vinețiu ascunzi uitate poduri. Eu am rămas acolo, eu am rămas aici... Să port povara grea a timpului de atunci. Copilăria, aur îmi curge-n amintiri, Sufletul palan ridică trecute iubiri Când
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
căutam în ochi licurici, Sub poalele nopții ascundeam roșeața Primelor întâlniri ce ne bujorau față. Al vieții trubadur a adormit în pietre, Cu visul încrustat pe strunele albastre, își șuiera vântul cuvântul în viers de dor, ... Citește mai mult Ai amurgit de mult bătrâne sat în doruri,Sub giulgiu vinețiu ascunzi uitate poduri.Eu am rămas acolo, eu am rămas aici...Să port povara grea a timpului de atunci.Copilăria, aur îmi curge-n amintiri,Sufletul palan ridică trecute iubiriCând împleteam
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
fericire, uite așa în nesfârșire ca să pun mâna pe ea că este iubita mea. visul mi s-a destrămat, cerul s-a înseninat iară somnul meu târziu sta la margine de timp, rumegând cuvintele, vorbele curgeau, curgeau și mereu mă amurgeau... Referință Bibliografică: visul unei nopți de primăvară / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1528, Anul V, 08 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ion Ionescu Bucovu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
VISUL UNEI NOPŢI DE PRIMĂVARĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377255_a_378584]
-
nici un cuvînt,/ Lăsîndu-mi mîna ca pe-o rază-n/ Fîntînile de pe pămînt ". Această contopire euforică și conștientă cu "natura" mi s-a întîmplat rar, uneori și la Iași, în adolescență îndeosebi, cînd aveam impresia că aș fi putut atinge soarele, amurgind departe, cu pieptul, pe cîmpiile de dincolo de pasarelă, cîmpii mlăștinoase, delimitate cu sîrmă ghimpată... și sîrma ghimpată nu mai conta... Curios, acolo, la Dolhasca, nu eram deloc alarmat dacă nu-mi ieșea o poezie. Mă culcam obosit și, dimineața, versurile
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
la cuvinte cu stupoare. le văd ca pe niște plante pe fiecare. nu știu în ce grădini fermecate, din ce semințe ciudate au încolțit. sunt tulpini pe care înflorim fiecare. ce e sigur e că miresmele lor încă n-au amurgit, nici n-o vor face vreodată, mă găsesc printre ele mereu schimbată, îmbătată de vlaga lor neștirbită, verdele lor nu cunoaște toamna, nici veștejirea. mai viu decât apa vieții, ne însoțește pe fiecare, de la naștere la pragul de trecere, ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
nimeni în front... În fața colonelului se afla un zid de trupuri! ... Văzând asta, colonelul a rostit doar un „Bravo, ostași!” A salutat și a părăsit platoul. Mă tem să nu fi avut și o lacrimă în colțul ochiului... Când a amurgit binișor, ne aflam în tren, echipați de război. Destinația? Nimeni nu ne-o spus-o. Colonelul și ofițerii care ne-au instruit au urcat în primul vagon. Ordinul era să nu coboare nimeni până la capătul drumului. Numai ce am ieșit
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
se simțea foarte singură. După modul în care ignora tot ce o înconjura, demonstra că pe ea n-o durea singurătatea cât mai ales unele îngrijorări de care nu putea să se elibereze. * Într-o seară, abia începuse a se amurgi. Săftica veni cu o oală de lapte prins, știind că Monei îi place laptele acru. Bătrâna îi ieși în întâmpinare, zicându-i: Hai în bucătărie, Săftico! Aceasta, urmând-o pe bătrână cu pas domol, o întrebă cu vorbă de taină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
cum Îl numea el. Rămase o vreme cu privirea ruptă, ascultând foșnetul vag al iederii. Tristețea Îl răscoli dintr-o dată și o beznă rece i se revărsă Înspre marginile ființei. Vântul răcoros Îl făcu să tresară din acea somnolență Încordată. Amurgise de-a binelea, iar el știa acum că niciodată nu fusese atât de târziu. Cerul Înalt avea fâșii de culoare vânătă, lăsând doar răzleț să se facă simțită pâlpâirea vreunei stele. Undeva, departe, distinse șuieratul unui tren de noapte și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mirat mult de faptul că nu a avut nici o tresărire de frică la revederea mamei, ci de fiecare dată o primea cu același nechezat, mai mult un murmur abia auzit... Vifornița nu s-a potolit nici când a început să amurgească. Geana roșie de la asfințit, era semn că gerul nu va slăbi peste noapte. Toată noaptea, mama a tot mers să vadă ce face armăsarul și se întorcea vorbind de una singură: „Îi cuminte, băiatul...Ce a avut de tras, sărmanul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
lent al mării. E sfârșitul, se gândi el, și Începutul. Fețele se scurgeau, pierzându-se. Un bărbat cu un târnăcop pe umăr legănă un felinar roșu; fumul locomotivei Îl Învălui și ascunse lumina. Frînele scrâșniră, norii se deschiseră și soarele amurgind străluci pe linii, pe geam și-n ochii lui. Dacă aș putea dormi, se gândi el cu jind, mi-aș putea aminti cu mai multă claritate toate lucrurile pe care trebuie să mi le amintesc. Ușa cazanului se deschise, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
lor le arétém cocosul din subconștient?! - Vom spune cé, iaté, cocosul este, el sté acolo, nu vé faceți nici o grijé și cé, dacé doriți, Îl putem téia oricînd, dar de ce sé ne grébim atîta? - O! Edmundovici! Nu prea am Încredere! Amurgea. În pédure se fécuse aproape Întuneric și numai cerul pérea sé se fi péstrat luminos, ici și colo, printre crengile copacilor. Vladimir Ilici explică ceva și aréta cu mîna, iar mîna stîngé și-o ținea În buzunarul de la pantaloni, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
Întreba pe cumătră-sa: Îi bine așa, cumătră-hăi? Urma răspunsul, invariabil din motive cunoscute bine de cele două femei, În care economicul Își avea rolul principal: Tare bine cumătră! D’apăi nu știu cine mai poate să facă bine ca ‘netale, cumătră-hăi! Amurgise binișor. Umbrele nopții Își făceau apariția, rând pe rând. Pentru Va, mai toate tufele și mai ales cei câțiva plopi nu prea Înalți, Începură să execute mișcări ciudate. Ba, mai mult, unele tufe Începură a dansa, după o muzică pe
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de funiuță, ba l-a săltat pentru ai mângâia coarnele-i mari și frumos arcuite, iar din timp În timp Îi amintea: Nu spui de secret, nu?! Acasă a smântânit o oală prinsă și l-a alintat cu „Nestematul neu”. Amurgise binișor când Aneta, numai ochi și urechi, a tresărit, s-a ridicat și a spus scurt: Văleu! Vin ai mei! Secretu’, știi tu, da?! Îhî! Aneta a sărit și a deschis larg poarta, căruța golită de oale a tras la
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Pasărei Phoenix, Înveșmântând cu lumină Cerul întreg și pământul? Pe jeratecul crugurilor celeste S-au topit sorii și galaxiile Și s-au umplut clepsidrele Cu nisipul de aur al stelelor. Râurile de sânge ale veacului S-au vărsat în ocean amurgind. Pe pământ au rămas însingurate, Încremenite în rugăciunea De seara doar oasele fragile Ale sfinților mărturisitori Să se albească precum varul Precum fosforul înțelepciunii Divine, felinare aprinse Să ne lumineze calea, Pe colinele pe care vom înnopta Până când se va
PASĂREA PHOENIX de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2321 din 09 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/382898_a_384227]
-
Acasa > Poezie > Credinta > SFÂNTUL GHEORGHE ȘI BALAURUL Autor: Marin Mihalache Publicat în: Ediția nr. 2304 din 22 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Când a lovit Sfântul Gheorghe Balaurul nu era încă seară. A trecut mult timp Până când a amurgit Și balaurul tot n-a murit Și a mișcat din coadă Până la asfințitul soarelui Și a însângerat pământul Și s-a umplut marea roșie De atâta sânge. Și de durere s-a încolăcit Balaurul în jurul fructului Oprit din grădina edenului
SFÂNTUL GHEORGHE ȘI BALAURUL de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382961_a_384290]
-
Pasărei Phoenix, Înveșmântând cu lumină Cerul întreg și pământul? Pe jeratecul crugurilor celeste S-au topit sorii și galaxiile Și s-au umplut clepsidrele Cu nisipul de aur al stelelor. Râurile de sânge ale veacului S-au vărsat în ocean amurgind. Pe pământ au rămas însingurate, Încremenite în rugăciunea De seara doar oasele fragile Ale sfinților mărturisitori Să se albească precum varul Precum fosforul înțelepciunii Divine, felinare aprinse Să ne lumineze calea, Pe colinele pe care vom înnopta ... Citește mai mult
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
din cenușă aripileDe foc ale Pasărei Phoenix,Înveșmântând cu luminăCerul întreg și pământul? Pe jeratecul crugurilor celesteS-au topit sorii și galaxiileși s-au umplut clepsidreleCu nisipul de aur al stelelor.Râurile de sânge ale veaculuiS-au vărsat în ocean amurgind.Pe pământ au rămas însingurate,Încremenite în rugăciuneaDe seara doar oasele fragileAle sfinților mărturisitoriSă se albească precum varulPrecum fosforul înțelepciunii Divine, felinare aprinseSă ne lumineze calea,Pe colinele pe care vom înnopta... VII. TEOLOGUMENA - DESPRE EXISTENȚĂ ȘI NON-EXISTENȚĂ, de Marin
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
noi legile și tainele creației. (“Tabula rasa”)... IX. SFÂNTUL GHEORGHE ȘI BALAURUL, de Marin Mihalache, publicat în Ediția nr. 2304 din 22 aprilie 2017. Când a lovit Sfântul Gheorghe Balaurul nu era încă seară. A trecut mult timp Până când a amurgit Și balaurul tot n-a murit Și a mișcat din coadă Până la asfințitul soarelui Și a însângerat pământul Și s-a umplut marea roșie De atâta sânge. Și de durere s-a încolăcit Balaurul în jurul fructului Oprit din grădina edenului
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
viclean, care nu crede în nimic, îmi spune: „Toate cuvintele tale sunt teatru, totul este teatru; nu ești deloc pierdut și, dacă ți-e rău, îmbracă-te și ieși la aer; n-ai de ce să rămâi aici“. 5 Pe stradă amurgește. Cerul de un roșu murdar atârnă jos. Mă ajunge din urmă un tramvai; prin geamurile lui înghețate, becurile din vagoane se văd ca niște piersici strivite. O grapă atârnând în spatele tramvaiului brăzdează zăpada, ridicând în urma ei un vârtej alb. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
mie nu-mi place zmeura? Cei doi tineri s-au apucat să adune fructele zemoase și puternic aromate, aruncându-le în gură după ce umpleau căușul palmei sau într-o punguță de celofan pentru Fana, mama Anei. Cum începea să se amurgească, au hotărât să facă calea de întoarcere. Pe drum, din când în când, se mai opreau pentru câte o pupătură, până au ajuns la marginea satului de unde, după o tandră îmbrățișare și promisiunea lui Costache că va fi cuminte pe
BALUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 191 din 10 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366698_a_368027]
-
mie nu-mi place zmeura? Cei doi tineri s-au apucat să adune fructele zemoase și puternic aromate aruncându-le în gură după ce umpleau căușul palmei sau într-o punguță de celofan pentru Fana, mama Anei. Cum începea să se amurgească, au hotărât să facă calea de întoarcere. Pe drum din când în când se mai opreau pentru câte o pupătură, până au ajuns la marginea satului de unde după o tandră îmbrățișare și promisiunea lui Costache că va fi cuminte pe
FIORI CU ZMEURA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366913_a_368242]
-
ziua ta și îți urez din suflet „La mulți ani!” E ceas de sărbătoare pentru tine! Privește înainte cu speranță și bucură-te-n lumea asta de tot ce e frumos și bun! Iar de mă vezi pe lângă tine, cum amurgesc tiptil, tiptil...tu nu uita, mă ia de mână și să-mi șoptești necontenit: „Rămâi ca un copil!” Georgeta Resteman Limassol, Cyprus 1 iunie 2011 Referință Bibliografică: Rămâi ca un copil! / Georgeta Resteman : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 152
RĂMÂI CA UN COPIL! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 152 din 01 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367196_a_368525]
-
care țipă doruri ce-au fost mute Ținute-n mare taină de-un străjer. Se pierd în zări, ca un sobor de fluturi Ce-și cată liniștea-ntr-un colț de cer. Eu tac, din larg o dulce briz-adie Și amurgește-n freamătul din valuri Vrăjită, marea-ngân-o simfonie A dragostei ce-a-ncremenit pe maluri. Dar Dalia nu dorea ca dragostea ce-i bătea la poarta inimii, să încremenească la țărmul Mării Negre, în țipăt de disperare al pescărușilor purtați de vânturile
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347442_a_348771]