22 matches
-
E TOAMNĂ! Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 1290 din 13 iulie 2014 Toate Articolele Autorului De vânt bătută, frunza A căzut pe iarba udă. Mă plec, o iau în mâini, O mângâi și mă doare Mâhnirea ei de amurgită Floare(a). Strâng frunza-n brațe, Crengi îndurerate ... Arțarul singuratic În flăcări vii se zbate. Ascult pădurea și mă-ntreb: De unde atâtea frunze într-un crâng?! De unde atâtea crânguri într-o frunză?! E toamnă, să râd, să plâng?! (Floarea Cărbune
E TOAMNĂ! de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 by http://confluente.ro/Floarea_carbune_1405238791.html [Corola-blog/BlogPost/374422_a_375751]
-
Este un meteor prin stelele cosmosului... Chiar și Luna pare mai strălucitoare și frumoasă Iar împăcarea-i mai dulce și duioasă... Fiecare coardă de chitară în serenade ne sfâșie, Praful iubirii prin stele se împrăștie... Fiecare notă dintr- un vals amurgit ne răscolește, Amăgind ființa dragă care ne iubește... Fiecare dintre noi avem doruri secrete, uitate... Gări regăsite aiurea într-un miez de noapte, Flori din pomii anilor, de vântul vieții scuturate, Iubiri începute, regăsite sau demult uitate... Emilian Oniciuc (Lican
EMILIAN ONICIUC by http://confluente.ro/articole/emilian_oniciuc/canal [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
sufletului,Este un meteor prin stelele cosmosului...Chiar și Luna pare mai strălucitoare și frumoasăIar împăcarea-i mai dulce și duioasă... Fiecare coardă de chitară în serenade ne sfâșie,Praful iubirii prin stele se împrăștie...Fiecare notă dintr- un vals amurgit ne răscolește,Amăgind ființa dragă care ne iubește...Fiecare dintre noi avem doruri secrete, uitate...Gări regăsite aiurea într-un miez de noapte,Flori din pomii anilor, de vântul vieții scuturate,Iubiri începute, regăsite sau demult uitate...Emilian Oniciuc (Lican
EMILIAN ONICIUC by http://confluente.ro/articole/emilian_oniciuc/canal [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
Umbre pe-un patrafir De pe sfintele poteci... Marea spre plajă se-ndreaptă Aducând din larg visări, Vălurindu-și înțeleaptă Valuri din albastre zări... Într-un codru, o căprioară Se-oglindește-ntr-un izvor; Un cerb răsărit prin seară, Se-oglindește-n al ei dor... În odaia amurgită Îmi închipui că zăresc, Pâlpâind îndrăgostită, Frumoasa pe care-o iubesc! Emilian Oniciuc- 19.08.2016 ... Citește mai mult AmurgEmilian Oniciuc- 19.08.2016Vântul mângâie stupineIar în vie boabe curg;Zumzăitul de albine,Lin, se pierde în amurg...Prin pădure
EMILIAN ONICIUC by http://confluente.ro/articole/emilian_oniciuc/canal [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
e ca inima unui om îndrăgostit. E nesfârșită, năvalnică și tare zbuciumată când pierde iubirea. Știi bine că marea e ca inima inundată de iubire unde înoată peștii odată cu glasurile amintirilor și unde li se umezesc ochii pironiți în zarea amurgită. Când erai copil visai să fii argonaut, să străbați toate mările inclusiv marea iubirii. Un corsar ți-ar fi spus că toate mările sunt iubiri dacă te conduc la o comoară. Dar tu desigur nu vei fi un visător să
INIMA MĂRII de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 by http://confluente.ro/radu_liviu_dan_1436707831.html [Corola-blog/BlogPost/376248_a_377577]
-
p. 110). De ce cade „dimineața” - „în genunchi”? Pentru că Starea Gloriei Spirituale Finale se numește „Locul cu Patru răsărituri” - și este, evident, starea de Iluminare Spirituală superioară oricărei încercări de imaginare, din partea noastră, aici, pe acest Pământ prăpădit și tot mai amurgit, cu lumina tot mai îngenunchiată, chiar din „rădăcină” (de la a doua „frângere” completă a Ființei, după gleznă... - ...și Prima „Frângere” întru cruce: Prakrti reunificată, funcțional, cu Purusha)! Însăși Lumina Originii se închină... supremei origini, Hristos-lumina lumii/ Izvorul luminii/ Luminii! Din
INCANTAŢIA COSMICĂ A UNUI INIŢIAT: N. N. NEGULESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 by http://confluente.ro/Adrian_botez_incantatia_cosmica_a_un_adrian_botez_1342943745.html [Corola-blog/BlogPost/366648_a_367977]
-
a dăruit! Ca Lui I se cuvine Gloria și Puterea acum și în vecii vecilor. Amin!" Spune și Părintele DUMITRU STĂNILOAE, cel mai înalt Duh al ORTODOXIEI (din Răsărit! - zic așa, când văd, cu mâhnire, în câte colțuri de lume amurgite au trebuit să migreze valahii noștri... - cei mai mulți, din pricini de necaz și de multe și nestinse nevoi!), mai spre zilele noastre (cele de adânc păcat al uitării și zile ale marilor șovăieli și întunecări ale Duhului...zile și veac de
ÎNVIEREA de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 by http://confluente.ro/adrian_botez_1492324298.html [Corola-blog/BlogPost/379266_a_380595]
-
Umbre pe-un patrafir De pe sfintele poteci... Marea spre plajă se-ndreaptă Aducând din larg visări, Vălurindu-și înțeleaptă Valuri din albastre zări... Într-un codru, o căprioară Se-oglindește-ntr-un izvor; Un cerb răsărit prin seară, Se-oglindește-n al ei dor... În odaia amurgită Îmi închipui că zăresc, Pâlpâind îndrăgostită, Frumoasa pe care-o iubesc! Emilian Oniciuc- 19.08.2016 Referință Bibliografică: Amurg / Emilian Oniciuc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2149, Anul VI, 18 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Emilian Oniciuc
AMURG de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/emilian_oniciuc_1479454325.html [Corola-blog/BlogPost/371320_a_372649]
-
-mi vorbești Tăcut, prin simpla ta tăcere! Vreau să-ți scrii tu singur a ta poezie Simplă frântură de sinceritate Din ale tale clipe trăite,nu văzute, Redefinește-le-n esență și scrie-o scrisoare De izbăvire,trimite-o cerurilor amurgite! Ea,va ști unde trebuie să ajungă Așteptată fiind doar de Acel ce poate O veșnicie să aștepte pentru tine. Răspunsul unic va fi tot o întrebare, -De ce suflete nu ai încredere-n tine! Referință Bibliografică: Nevoie de spiritul
NEVOIE DE SPIRITUL CAFELEI de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1873 din 16 februarie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_docuta_1455627307.html [Corola-blog/BlogPost/340417_a_341746]
-
Este un meteor prin stelele cosmosului... Chiar și Luna pare mai strălucitoare și frumoasă Iar împăcarea-i mai dulce și duioasă... Fiecare coardă de chitară în serenade ne sfâșie, Praful iubirii prin stele se împrăștie... Fiecare notă dintr- un vals amurgit ne răscolește, Amăgind ființa dragă care ne iubește... Fiecare dintre noi avem doruri secrete, uitate... Gări regăsite aiurea într-un miez de noapte, Flori din pomii anilor, de vântul vieții scuturate, Iubiri începute, regăsite sau demult uitate... Emilian Oniciuc (Lican
ROMANTICII de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/emilian_oniciuc_1484291090.html [Corola-blog/BlogPost/371323_a_372652]
-
E TOAMNĂ! Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 976 din 02 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului De vânt bătută, frunza A căzut pe iarba udă. Mă plec, o iau în mâini, O mângâi și mă doare Mâhnirea ei de amurgită Floare(a). Strâng frunza-n brațe, Crengi îndurerate... Arțarul singuratic În flăcări vii se zbate. Ascult pădurea și mă-ntreb: De unde atâtea frunze într-un crâng?! De unde atâtea crânguri într-o frunză?! E toamnă... să râd, să plâng?! Referință Bibliografică
E TOAMNĂ! de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 by http://confluente.ro/E_toamna_floarea_carbune_1378099196.html [Corola-blog/BlogPost/364387_a_365716]
-
e ca inima unui om îndrăgostit. E nesfârșită, năvalnică și tare zbuciumată când pierde iubirea. Știi bine că marea e ca inima inundată de iubire unde înoată peștii odată cu glasurile amintirilor și unde li se umezesc ochii pironiți în zarea amurgită. Când erai copil visai să fii argonaut, să străbați toate mările inclusiv marea iubirii. Un corsar ți-ar fi spus că toate mările sunt iubiri dacă te conduc la o comoară. Dar tu desigur nu vei fi un visător să
UN LOC-INIMA MĂRII de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1033 din 29 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Un_loc_inima_marii_radu_liviu_dan_1383042349.html [Corola-blog/BlogPost/347086_a_348415]
-
p. 110). De ce cade „dimineața” - „în genunchi”? Pentru că Starea Gloriei Spirituale Finale se numește „ Locul cu PATRU RĂSĂRITURI ” - și este, evident, starea de Iluminare Spirituală superioară oricărei încercări de imaginare, din partea noastră, aici, pe acest Pământ prăpădit și tot mai amurgit, cu lumina tot mai îngenunchiată, chiar din „rădăcină” (de la a doua „frângere” COMPLETĂ a Ființei, după GLEZNĂ... - ...și Prima „FRÂNGERE” ÎNTRU CRUCE: Prakrti reunificată, funcțional, cu Purusha)!!! Însăși Lumina Originii se închină...SUPREMEI ORIGINI, HRISTOS-LUMINA LUMII/IZVORULUI LUMII/LUMINII! ... Din
LENTILA DE DIAMANT de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 by http://confluente.ro/Lentila_de_diamant_marian_malciu_1340908668.html [Corola-blog/BlogPost/358370_a_359699]
-
universului liric însuși, deoarece interpretul rolului Silvio din tristele “Paiațe” leoncavalliene s-a numărat printre acei cântăreți de operă ai lumii, care au primit darul demiurgic de a reface cu noblețe și sensibilitate, aidoma spiritului primăvăratec al unui aed deloc amurgit pe vibrația înaltă a undelor Luminii, sunetul de bucurie al imnelor celeste - ceva deloc lesne realizabil până la urmă, dacă avem puterea de a privi în „ochi” fragilul edificiu din carne și din suflet cu chip continuu resemnificat al oricărei partituri
DIMENSIUNEA ABISULUI EXISTENŢIAL de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1223 din 07 mai 2014 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_1399440961.html [Corola-blog/BlogPost/350671_a_352000]
-
într-o construcție agreabil-enigmatică, etalând un manierism gratuit: „gheparzi pereche azurii (sau poate eu doar cifre pare accept prin ochiuri și grătare, sau poate numai auriu percepe ochiul meu geamgiu), gheparzi boccii la colți și gheară cu reticență funerară și amurgitul vânt satrap câinește-n blana cu valtrap”. Ca prozator, N. a dat povestiri în Întoarce-te să mă vezi (1977), proză poetică în Ninsoarea care ne trebuie (1979) și romane de analiză, cu pretenții neonorate. A exploatat tehnicile narative moderne
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288386_a_289715]
-
naturală devine din ce în ce mai întunecată, pulsul vieții pare să bată din ce în ce mai slab, se întrevede și o coordonată religioasă în Psalm sau Închinarea poemului, iar „vreau” devine „aș vrea”: „Mă-mbată vinul vremii, cu floare de pământ, / destin întors sub coasta de amurgite glorii,/ stelarul ceas de noapte, când mor prin văi cocorii, / și-aș vrea pentru toți orbii pământului să cânt!/ Prin transparențe albe, de flaute târzii,/ Simt tot mai vag în sânge teluricul «aș vrea»,/ Prin văi de nebunie se clatină
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288767_a_290096]
-
și Pustiul, de fapt e un joc de cuvinte, pentru că „Pustota” este și numele unui personaj al romanului). Poate cea mai frumoasă amintire din orașul lui Petru, fără a exclude Ermitajul, firește. Este trecut de ora 22.00, dar pare amurgit doar, un aer lăptos învăluie clădirile înșirate pe chei. Vaporașe pe râul Fontanka, lume, la bord, care petrece, și noi discutăm despre destinul literaturii ruse, despre prozatoarea Tatiana Tolstaia, despre asociațiile de scriitori - vreo 25 în întreaga Rusie: cu Uniunea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
în hîrtie țiplă, ninsă, ba chiar troienită în flori repezi și rotunde de surîsuri cu subînțelesuri naive (accidental parșive!), strîngeam totul într-o frînghioară suculentă, îmbibată de-alean, executam nodul final c-o fundă fandosită fin, deocheată șugubăț în aerul amurgit al dughenii, și-mi permiteam, iarăși, o pauză fizică acum, ceva mai lungă. Pe urmă abia, țeapăn, politicos, solemn, prezentam pachetul mirific, mîndru de îndemînarea mea pragmatică de profesionist sadea, și-l încredințam eroic solicitantei, solicitantului. Și-atunci emoția amîndurora
Reapariția Empampei by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16279_a_17604]
-
de apă cu lampione de-a lungul malului îndepărtat. Lanark se opri și arătă cu un gest dramatic spre luminile reflectate în apa întunecată. — Gloop! strigă el. Poem. Ascultă. Imaginează-ți aceste lumini de stea, bine? Uite cum vine. Lac amurgit, lucios ca limpedele-oțel... E un fluviu și sîntem aproape în zori, Narky, băiatule. — Nuntrerupe. Nu ești cricit, Gloop, ești șambelan, ca Munro. îl știi pe Munro, nu? îmmtipul care duce lumea dintr-o cameră-nalta. Ascultă. Lac amurgit, lucios ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
vine. Lac amurgit, lucios ca limpedele-oțel... E un fluviu și sîntem aproape în zori, Narky, băiatule. — Nuntrerupe. Nu ești cricit, Gloop, ești șambelan, ca Munro. îl știi pe Munro, nu? îmmtipul care duce lumea dintr-o cameră-nalta. Ascultă. Lac amurgit, lucios ca limpedele-oțel, fiece stea o lance sclipindă în ale tale-adîncuri. Pozeie. La vremea mea, am fost luat în zeflemea că-s rezistent, Gloop. Om plicticos și rezistent, care nu știe decît două-trei cuvinte. Dar pozeia pîndește în aceste andîcuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dar vezi că-i trebuie întâi o spălătură zdravănă, cu săpun din acela bun, făcut de mine alaltăieri! - Bine, Iancule, dar nu mă grăbi, că trebuie să mă îmbrac și eu. Și uite așa, dă-i, dă-i, mai pe amurgite, o luăm noi spre cumetri. Tata, înalt, spătos, pus la cravată, în mâna dreaptă cu bastonul lui zdravăn, care avea la capătul de sus o măciulie de alamă, pe care dacă o desfiletai, îți puteai aprinde țigara la o brichetă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
distruse armamentul. Apoi munițiile și carburantul explodară și transportorul se făcu țăndări aidoma unui soare pirotehnic. Rămășițele navei brăzdară cerul, apoi ajunseră rostogolindu-se la baza stației de epurare a atmosferei. O sferă de foc nemăsurată și efemeră aprinse văzduhul amurgit al lui Acheron. Buimaci, cei rămași întregi, increduli, ieșiră din ascunzători și priviră resturile; nu le venea să creadă că puterea lor de foc superioară și speranțele de a părăsi această lume se preschimbă deodată în scrum. ― Asta ne mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]