20 matches
-
fiind sub conducere anabaptistă pentru 18 luni — între februarie 1534, când a fost capturată primăria și Bernhard Knipperdolling instalat ca primar, și iunie 1535. Melchior Hoffman, cel care a inițiat botezul adulților în Strasbourg în 1530, și moștenirea sa de anabaptism escatologic a asigurat elementele care au pregătit evenimentele din Münster din 1534-1535. După Războiul țărănesc, o a doua și mai hotărâtă încercare de a întemeia o teocrație a fost făcută la Münster, în Westphalia (1532-1535). Aici anabaptiștii au dobândit o
Revolta din Münster () [Corola-website/Science/303659_a_304988]
-
a anabaptiștilor ca grupare religioasă. Fapt este că, după insurecția de la Münster, chiar numele de „anabaptist” a devenit în Europa un mijloc de proscriere produce o dublă confuzie. Totuși, batenburgerii lui Jan van Batenburg au păstrat curentul milenist violent de anabaptism manifestat la Münster. Aceștia erau poligami și credeau că violența era justificată împotriva oricui nu făcea parte din secta lor. Nu surprinzător, mișcarea lor a căzut în clandestinitate după suprimarea revoltei din Münster, membrii prezentându-se în mod oficial drept
Revolta din Münster () [Corola-website/Science/303659_a_304988]
-
că ar fi neînțeleaptă omorârea oricăror non-anabaptiști, ca nu cumva anabaptiștii să fie puși în rând cu hoții și criminalii. Anabaptiștii reuniți au căzut de acord asupra compromisului, dar întâlnirea pare să nu fi reușit să încetinească prea mult fărâmițarea anabaptismului în diverse grupări. Adoptarea forțată a unor nume noi face ca identitatea istorică a celor care aparțineau anabaptiștilor din Münster să poată fi ușor pierdută din vedere, în timp ce alții care nu aveau legătură cu secta au fost clasificați în ea
Revolta din Münster () [Corola-website/Science/303659_a_304988]
-
considerate a fi parte din aceeași mișcare, din , datorită unor elemente comune de doctrină sau practică. Ceea ce le separa, însă, era mult mai pertinent decât ceea ce le asemăna. Întregii Reforme radicale i-a fost dat, eronat și peiorativ, apelativul de Anabaptism de către polemiștii Catolici și Protestanți. Cercetarea modernă a reușit o diferențiere a taberelor care compuneau împreună Reforma radicală. George H. Williams împarte radicalii în trei mari grupări distincte: Spiritualiști, Anabaptiști (re-botezători) și Raționaliști evanghelici. Spiritualiștii au fost împărțiți la rândul
Reforma radicală () [Corola-website/Science/303655_a_304984]
-
mulți reformatori, fiecare având idei proprii. Nicholas Stoch și Markus Stubner-"Profeții de la Zwickau", s-au stabilit la Wittemberg și au predicat o versiune diferită. La întoarcerea lui Luther aceștia au fost alungați împreună cu Thomas Muntzer, cel care a fondat anabaptismul. Muntzer a fost asociat cu războiul țărănesc și a răspândit ideile lui Luther. A contestat cele șapte taine și declara că principiile îi împiedicau pe țărani să meargă pe calea mântuirii, ceea ce oferă o dimensiune socială reformei. În acest context
Reforma Protestantă () [Corola-website/Science/297535_a_298864]
-
muncii. Calvinismul s-a răspândit treptat din Elveția în Franța, între 1562-1589, unde au izbucnit războaie religioase, în Țările de Jos, Anglia și, ulterior, în America de Nord. Ulterior, au apărut numeroase culte: prezbiterianism în Scoția, zwinglianism în Elveția, unitarianism în Transilvania, anabaptism. În 1531, Henric al VIII-lea al Angliei (1509-1547) a obligat clerul să-l recunoască ca ""unicul protector și șef al bisericii și clerului din Anglia"". Astfel, dreptul canonic față de rege a fost subordonat, iar apelul judiciar la papa a
Reforma Protestantă () [Corola-website/Science/297535_a_298864]
-
este următoarea: „ul reprezintă toate confesiunile creștine care nu sunt nici catolice, nici creștin-ortodoxe”. Teologia protestantă a dus la importante diviziuni interne, caracterizate în comun prin separarea acestora de catolicism și Papalitate. În cadrul protestantismului există diferite biserici, printre care luteranismul, Anabaptismul, calvinismul, unitarianismul, anglicanismul, prezbiterianismul, , dar și bisericile neoprotestante cum sunt adventismul,baptismul penticostalismul și altele. Denumirea protestantismului își are originea în acțiunea de frondă a unei facțiuni a Adunării Generale din Imperiul Germano-Roman. În anul 1529 Dieta de la Speyer a
Protestantism () [Corola-website/Science/303712_a_305041]
-
din 1608 și 1647 (valabile în Ungaria), unde erau recunoscute doar trei confesiuni recepte (confesiunea romană, cea augustană, respectiv cea helvetică). În Transilvania exista a patra confesiune receptă, anume cea a Bisericii Unitariene din Transilvania. Practicarea religiei grecești, a zwinglianismului, anabaptismului și a religiei mozaice era tolerată deopotrivă în Ungaria și în Transilvania. Cultul antitrinitarian, recept în Transilvania, avea în Ungaria statutul de cult tolerat, ca și cele patru culte tolerate în Transilvania. Curtea de la Viena a folosit concomitent unirea religioasă
Diploma leopoldină din 1691 () [Corola-website/Science/323036_a_324365]
-
Pe de altă parte, anabaptiștii credeau că botezul copiilor nu este valid. Diferite grupări în diferite timpuri au fost numite anabaptiști, dar acest articol se concentrează în primul rând pe anabaptiștii din Europa secolului al XVI-lea. Una dintre ramurile anabaptismului european a fost "sabatarianismul", ai cărui apostoli au fost Oswald Glait († 1546, Germania) și Andreas Fischer (c. 1480-1540, Cehia), care au murit ca martiri, condamnați ca „inovatori”. Sabatarianismul lor a trezit prejudecăți puternice și în cadrul frăției protestante. Diverși reformatori și
Anabaptism () [Corola-website/Science/303654_a_304983]
-
în opinia ei, „nu este un lucru rău în sine. Ne păstrează societatea mai morală, mai curată”. Cealaltă mare religie practicată în Kirghiztan este creștinismul ortodox, practicat mai ales de ruși și ucraineni. O mică minoritate de germani practică luteranismul, anabaptismul și romano-catolicismul. Mai există și câteva tradiții animiste, precum și influențe din budism, cum ar fi legarea steagurilor de rugăciune de copaci sacri, deși această practică este văzută și ca provenind din islamul sufist. La 6 noiembrie 2008, parlamentul kirghiz a
Kârgâzstan () [Corola-website/Science/298114_a_299443]
-
În "Despre sabie "e prezentată responsabilitatea statului de a-i apăra pe cei drepți, nevinovați și lipsiți de ajutor. Creștinii au datoria de a lua sabia pentru o cauză dreaptă dacă guvernul le-o cere — prin această doctrină se deosebește anabaptismul Schwertler de cel Stabler. Și după ruptura de Biserica Catolică Hubmaier a continuat să creadă în virginitatea perpetuă a Mariei și să-i acorde titlul de theotokos ("Apologia" 9-10).
Balthasar Hubmaier () [Corola-website/Science/316771_a_318100]
-
din secolul al XVI-lea care viza reforma bisericii catolice și relațiile ei cu statul. În Silezia, nobilul german Caspar Schwenkfeld von Ossig (1489- 1561) a susținut propriile idei despre sacramente (doctrina corpurilor cerești), care au influențat mișcări religioase precum anabaptismul (botezul să fie făcut la vârsta înțelegerii semnificației sale), puritanismul englez, pietismul în Europa continentală. Durand a insistat însă pe aspectele gnoseologico-metodologice ale hermetismului, omițând sensurile sale politice, cum au fost cele anti-teocratice din Münster și din cantonul Berna, de
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
iar în partea reformată între diversele curente religioase. Astfel în spațiul german după edictul de la Worms 25 (1521) ridică în Germania problema doar a două variante ale creștinismului: lutheranismul și catolicismul. Celelalte curente protestante, cum ar fi calvinismul, baptismul sau anabaptismul nu au fost acceptate și credincioșii au fost marginalizați și oprimați și de către luterani. La fel au stat lucrurile și în Anglia unde puritanii 26 au fost izolați din punct de vedere politic începând cu perioada elisabetană. În cadrul acestor situații
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
și Finlanda, dar și în estul Europei: Boemia, Slovacia, Slovenia, Polonia sau Transilvania. Evoluția Bisericii luterane a fost semnificativă pentru ceea ce ar reprezenta Reforma occidentală. Totuși lutheranismul a fost prima dintre confesiunile protestante care este acceptată, celelalte, cum ar fi anabaptismul sau calvinismul au fost într-o mai mare măsură marginalizate, dar și acestea au reușit să străbată timpul, nefiind eliminate. Biserica protestantă a reprezentat o reușită în ceea ce privește cenzura imaginarului Bisericii Catolice. 2.2.3. Anglicanismul 33 și reforma ca cenzură
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
sîngelui lui Hristos în euharistie. În 1523, Consiliul orașului Zürich îi adoptă poziția și reforma sa se răspîndește în cantoanele Bale și Berna. Cu excepția cîtorva nuanțe, principiile lui Zwingli se impun și în orașele de pe Rhin, mai ales la Strasbourg. Anabaptismul este un alt curent reformator. Inspirat direct din iluminismul medieval, el se bazează pe credința în apropierea Judecății de Apoi. Aspirație mistică spre cunoașterea lui Dumnezeu prin intermediul Sfîntului Duh, acest curent nu are nici teologie, nici teoretician și respinge Bisericile
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
secularizate. Luther susținea consubstanțierea (prezența în pâine și vin a trupului și sângelui Mântuitorului), în timp ce Zwingli vedea în Împărtășanie doar o aducere aminte a momentului arhetipal. Hristos este prezent aici numai simbolic. Zwingli a polemizat îndelung cu conrad Grebel, întemeietorul anabaptismului. Acesta nega „validitatea botezului copiilor”. El trebuia administrat doar adulților care au ales liber viața lui Hristos. „Prin urmare, convertiții trebuiau rebotezați.” După 1530, în ciuda persecuțiilor, anabaptismul s-a răspândit în Elveția și în sudul Germaniei. VII.4. Calvinismul Jean
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
este prezent aici numai simbolic. Zwingli a polemizat îndelung cu conrad Grebel, întemeietorul anabaptismului. Acesta nega „validitatea botezului copiilor”. El trebuia administrat doar adulților care au ales liber viața lui Hristos. „Prin urmare, convertiții trebuiau rebotezați.” După 1530, în ciuda persecuțiilor, anabaptismul s-a răspândit în Elveția și în sudul Germaniei. VII.4. Calvinismul Jean calvin (1509-1564) a fost inițial preot catolic la Geneva. S-a născut în nordul Franței și a devenit ulterior doctor în drept. A scris lucrarea Instituirea religiei
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
greaca și ebraica. Întoarcerea la textul creștin și întoarcerea la Antichitate se combină la primii umaniști care se învîrt în jurul atelierelor tipografice. Creștinismul, cu cărțile pe față, sub cerul liber, cu inima deschisă se va numi foarte curînd pietism, deșert, anabaptism. Tot așteptînd, această revenire la începuturi, la rădăcini, la bază, instaura în filigran un cod al gîndirii pozitive, stipula o exigență a dovezii, principiul noncontradicției, principiul de excludere (sau și una, și cealaltă). Să le spunem reguli de politețe ale
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Bisericii, instituție care pierdea credibilitate datorită moralității îndoielnice a mai marilor săi, ierarhia bisericească stabilită canonic pe temeiul succesiuni apostolice sau semnul „sfintei cruci” înainte sau după rugăciune. Ulterior, acest cult s-a divizat în ramuri: calvinismul, anglicanismul, luteranismul, prezbiteranismul, anabaptismul și subramuri categorisite drept secte a căror număr nu este nici astăzi cunoscut și care s-au îndepărtat radical de învățăturile originare ale creștinismului. Conflictele care apar atât la nivel ideologico-spiritual cât și la nivel politico social între reprezentanții acestor
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Maria Asaftei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_947]
-
Weber din Die protestantische Ethik und "Geist" des Kapitalismus (Etica protestantă și spiritul capitalismului). În această din urmă lucrare, este dezvăluită legătura dintre organizarea rațional-capitalistă a muncii (formal) libere și credințele religioase promovate de unele variante protestante (calvinismul, pietismul, metodismul, anabaptismul); adică legătura de dublă influențare dintre spiritul capitalismului, înțeles ca organizare rațională a muncii profesionale, și etica protestantă concepută ca asceză. Intenția lui Max Weber este de a argumenta ideea după care "funcționarul profesionist" este "stâlpul de rezistență al statului
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]