13 matches
-
mai repeta, la un copil de 18 luni-2 ani, poate fi sensibil diferită de evoluția episoadelor depresive secundare unor separări iterative în cadrul unor conflicte familiale repetate, ce marchează toată copilăria mică încă de la naștere. În mod identic, evoluția unei depresii anaclitice a unui bebeluș de 18 luni riscă să fie foarte diferită de evoluția unei depresii la un copil de 10-11 ani. Ținând cont de aceste rezerve, ce constatări putem face dacă ne limităm la adolescență? Printre studiile la care se
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
multiple sau separări. Este vorba, în sfârșit, de o depresie care apare la un copil cu inteligență normală și care își păstrează posibilitățile cognitive pe tot parcursul evoluției sale. Semiologia depresivă evoluează în mod clar în funcție de vârstă, mai întâi depresia anaclitică aproape caracteristică, cu manifestări somatice importante, apoi multiplicarea conduitelor de protest și apariția eșecului școlar, în sfârșit, organizarea progresivă a conduitelor psihopatice și delincvente. Organizarea psihopatologică poate fi recunoscută la început în paralel cu prevalența vidului („depresia” în sensul cvasi
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
de a-l avea”. Acest conflict narcisiaco-obiectală își găsește originea în opoziția, nouă datorită exigențelor pubertare, dintre obiectele trebuinței pe de o parte și obiectele dorinței pe de altă parte. Obiectul trebuinței se înscrie într-o relație de susținere, relație anaclitică care satisface trebuințele vitale ale bebelușului. Imaginea obiectului trebuinței este dominată de imaginea bebelușului sătul și adormit după ce a supt biberonul. Este vorba aici despre obiectul primar al atașamentului sau despre obiectul originar (după formulările teoretice), obiect pe care bebelușul
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
adormit după ce a supt biberonul. Este vorba aici despre obiectul primar al atașamentului sau despre obiectul originar (după formulările teoretice), obiect pe care bebelușul nu-l percepe ca obiect extern. Pierderea sa sau absența sa prelungită dezorganizează eul bebelușului (depresie anaclitică) și are efecte patogene atât somatice cât și psihice. Obiectul dorinței se înscrie într-o relație triangulară în care copilul poate nu numai să-și perceapă mama și relația pe care o are cu aceasta, dar și relația din care
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
indispensabilă pentru a avea autonomie, dat fiind faptul că părinții săi locuiesc la țară, iar Catherine depinde total de mama sa pentru cea mai mică deplasare. Testele care au fost aplicate, Rorscharch, TAT, vor confirma prevalența unui tip de relație anaclitic cu căutarea completudinii și fuziunii, trebuință care anihilează percepția diferențierii sexuale sau de generație. Atitudinea depresivă n-a fost elaborată, angoasele de pierdere și abandon sunt prea puternice, reflectându-se imediat în căutarea unei relații nirvanice perfecte. Psihoterapia propusă rămâne
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
psihoză a celei de a doua copilării. Nivelul său intelectual este normal/la limită (QIG: 86, verbal: 87, performanță: 88), dar ea este în situația unui eșec școlar. Revăzută la vârsta de 11 ani și jumătate, diagnosticul este următorul: „patologie anaclitică depresivă cu reacții de prăbușire, dezorganizarea fluxului gândirii, fobii arhaice invalidante”. Între 11 ani și jumătate și 14 ani au fost constatate tulburări de comportament (îndărătnicie, pretenții cu aspect caracterial, dependență relațională mai ales față de cei de vârsta sa) care
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
M. Rutter (1971ă și alții. în condițiiie instituționale ale creșterii sugarilor și copiilor mici, în mod nediferențiat lipsit de afecțiune, copiii observați de Spitz au prezentat un sindrom de nedezvoltare psihică, de apatie, pe care autorul l-a denumit "depresie anaclitică" (anaclitic = lipsă de sprijină, adică depresie datorată lipsei de suport. Copiii caracterizați de Spitz, deși aflați la vârsta când ar fi trebuit să se ridice și să pășească, stăteau imobili, cu ochii inexpresivi, într-o stare de teroare. Ei prezentau
Atitudinea părinţilor din mediul rural şi efectele asupra adaptării şcolare by Elisabeta Elena Sardariu () [Corola-publishinghouse/Science/815_a_1535]
-
Rutter (1971ă și alții. în condițiiie instituționale ale creșterii sugarilor și copiilor mici, în mod nediferențiat lipsit de afecțiune, copiii observați de Spitz au prezentat un sindrom de nedezvoltare psihică, de apatie, pe care autorul l-a denumit "depresie anaclitică" (anaclitic = lipsă de sprijină, adică depresie datorată lipsei de suport. Copiii caracterizați de Spitz, deși aflați la vârsta când ar fi trebuit să se ridice și să pășească, stăteau imobili, cu ochii inexpresivi, într-o stare de teroare. Ei prezentau adesea
Atitudinea părinţilor din mediul rural şi efectele asupra adaptării şcolare by Elisabeta Elena Sardariu () [Corola-publishinghouse/Science/815_a_1535]
-
mai adaugă: „Poate că ar fi trebuit să vorbesc mai curând despre somn ca apărare ideală sau chiar ca despre cea mai precoce apărare. Nu încape îndoială că o serie de apărări au cu totul alte prototipuri. Este o apărare anaclitică, întrucât, ca apărare, ea se sprijină pe funcția fiziologică a somnului”. Spitz arată apoi că mecanismul regresie are ca prototip somnul (vezi tabelul 2): „În timpul somnului, investirea este retrasă din domeniul senzorial. Este un proces dinamic ce va servi drept
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de echivalență între afiliere și sociabilitate, care nu are nimic de-a face cu apărarea, de vreme ce nu este legată de vreun conflict. Regăsim aici, într-o anumită măsură, o distincție similară aceleia făcute de Brusset (1988), care comentează sensul expresiei anaclitice: „Sensul expresiei «a te sprijini pe altcineva» caracterizează o relație ce ține de nevoie prin opoziție cu o relație ținând de dorință”. Tot astfel, nevoia excesivă de ceilalți - servind drept public pe care individul încearcă să-l cucerească și de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
M. Rutter (1971) și alții. În condițiiie instituționale ale creșterii sugarilor și copiilor mici, în mod nediferențiat lipsit de afecțiune, copiii observați de Spitz au prezentat un sindrom de nedezvoltare psihică, de apatie, pe care autorul l-a denumit "depresie anaclitică" (anaclitic = lipsă de sprijin), adică depresie datorată lipsei de suport. Copiii caracterizați de Spitz, deși aflați la vârsta când ar fi trebuit să se ridice și să pășească, stăteau imobili, cu ochii inexpresivi, într-o stare de teroare. Ei prezentau
ATITUDINEA PĂRINŢILOR DIN MEDIUL RURAL ŞI EFECTELE ASUPRA ADAPTĂRII ŞCOLARE by SARDARIU ELISABETA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/338_a_598]
-
Rutter (1971) și alții. În condițiiie instituționale ale creșterii sugarilor și copiilor mici, în mod nediferențiat lipsit de afecțiune, copiii observați de Spitz au prezentat un sindrom de nedezvoltare psihică, de apatie, pe care autorul l-a denumit "depresie anaclitică" (anaclitic = lipsă de sprijin), adică depresie datorată lipsei de suport. Copiii caracterizați de Spitz, deși aflați la vârsta când ar fi trebuit să se ridice și să pășească, stăteau imobili, cu ochii inexpresivi, într-o stare de teroare. Ei prezentau adesea
ATITUDINEA PĂRINŢILOR DIN MEDIUL RURAL ŞI EFECTELE ASUPRA ADAPTĂRII ŞCOLARE by SARDARIU ELISABETA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/338_a_598]
-
attachment disorganization in infancy”, in J. Solomon & C. George (eds.), Attachment disorganization (pp. 95-126), New York, Guilford. Spence, S., (1997), „Structure of anxiety symptoms in children: A confirmatory factor analytic study”, Journal of Abnormal Psychology, 106, pp. 280-297. Spitz, A., (1946), „Anaclitic depression”, Psychoanalytic Study of the Child, 2, p. 313-342. Sroufe, L.A., (1989), „Pathways to adaptation and maladaptation: Psychopathology as developmental deviation”, in D. Cicchetti (Ed.), Rochester Symposia on Developmental Psychopathology (Vol 1, pp. 13-40), Hillsdale, New Jersey, Erlbaum. Sroufe, L.A.
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]