106 matches
-
documentară pentru româna vorbită, și exemple de formulări cu adevărat stîngace, neglijente, involuntar comice. Pe fundalul monoton al stilului juridico-politic, plin de formule prestabilite, apar unele izbucniri pitorești de spontaneitate orală, care însă riscă să producă și unele improprietăți și anacoluturi. Cu toate tentațiile ironizării, trebuie să admitem că acestea sînt, ca procent, în limitele normalității; suspect ar fi să lipsească cu totul. Cum se repartizează gafele în funcție de persoane și partide e o altă problemă, care desigur nu ne interesează aici
"Aprofunzimi" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12894_a_14219]
-
grija discipolului Dumitru Pop zis Tincu, născut în 1955. Cum toți acești talentați și originali artiști populari erau departe de a fi cultivați (folosind un palid eufemism!) nu este de mirare apariția unor variante în scriere (doctor/doftor, sărvi/servi), anacoluturi numeroase, "stîlcirea" unor neologisme (a căpsa, bacalariat, servici - formă care, regretabil, apare și astăzi în vorbirea unora dintre intelectualii noștri...). Dar ceea ce interesează mai mult în epitafe este că prin "povestea" la prima persoană, dar transmisă printr-o "străină gură
Prima ediție a epitafelor de la Săpînța by Florica Dimitrescu () [Corola-journal/Journalistic/17309_a_18634]
-
ne convine. Nici ieri, nici azi, într-o tranziție mereu reluată către civilizație. Nu limba eminesciană este limba vorbită de români, ci limba lui Caragiale. Dar cum să recunoaștem asta? O oarecare doză de emfază romantică ne flatează orgoliul național, anacoluturile, agramatismele și etimologiile populare din vorbirea eroilor lui Caragiale ni-l jignesc. În sfîrșit, Eminescu face figură de om serios, mizînd pe valori absolute, sarcastic la nevoie, dar fără umor, pamfletar teribil și reconfortant pentru toți cei care-i împărtășesc
Eminescu și Caragiale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17365_a_18690]
-
împotriva folosirii greșite a limbii române în mass-media și în presa scrisă, în școală și în alte instituții publice. Dl Pruteanu trebuia să ciulească urechile la felul în care vorbesc unii dintre colegii d-sale din Senat, să numere dezacordurile, anacoluturile, acordurile după înțeles ori proasta folosire a unor cuvinte, spre a se convinge că nu de străini trebuie să ne apărăm limba, ci de noi înșine. Proiectul are iz naționalist, trezind bănuiala că avem ce avem cu limbile altora mai
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15848_a_17173]
-
bugetul pe un an al R.l. Totul e să-i faci să-și schimbe preferințele. Ceea ce e nespus de greu. Sau imposibil. Am avut de-a face și noi cu unii dintre aceștia. Doar auzindu-i vorbind, cu dezacordul pre anacolut călcînd, și ne-am dumirit că n-avem nici o șansă. Becalii afacerilor noastre n-au auzit de 22, după cum declară singuri, nici de R.l. Și cum să sponsorizezi o publicație de care nici măcar n-ai auzit? Mai ales cînd redactorii
La sfîrșit de an by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Journalistic/15636_a_16961]
-
și de unul Pultman, un neamț care face demitologizarea Bibliei, ce-o mai fi și asta...” (p. 61). Și așa mai departe, întro manieră ce trădează mai degrabă un parodist nu tocmai necultivat decât un elev ușuratic. Elaborate, controlate (nici un anacolut !), frazele sunt primele care-l dau de gol pe autor. Spuneam însă că romanul mai are un palier: cel din perspectiva căruia putem privi această poveste ca pe un joc intelectual orchestrat de Gabriel H. Decuble. La urma urmelor, avem
Dosare de existență, exerciții de lectură by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2631_a_3956]
-
într-o serie de inanimate și abstracte pentru care în română se folosesc în genere neutrul și femininul. În cazul dat, acordul straniu cu femininul e așadar provocat de semantică mai mult decît de formă. Evident, multe dintre exemple sînt anacoluturi, fraze scăpate de sub control, dar direcția schimbării e semnificativă: "în una dintre cele mai costisitoare divorțuri." (RRA, 18.III.2008), "una dintre capetele de afiș ale producției" (B1TV, 15.XI.2007). Cea mai răspîndită dintre formule, cu atestări și în
"O mie și una de lucruri..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8538_a_9863]
-
Sintaxa suferă prin dezacorduri între subiect și predicat ("cât de efemeră este gloria și puterea"), între adjectiv și substantiv ("Pe Sabin Bălașa toate lucrurile astea îl lăsau reci"), între pronume și, foarte frecvent, prin dezacordul lui al, a, ai, ale. Anacolutul e de efect, dar numai în proză: "Vine Alinuța care nu e ziua ei astăzi". Lexicul se resimte de contaminarea cu engleza ("face sens", "într-o locație medicală în Italia") și de aceeași neglijență care duce la pleonasme ("poate fi
Limba română la radio și TV by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8814_a_10139]
-
la madam Popescu, madam Lefter Popescu, o damă naltă, subțirică, frumoasă, oacheșe, casele alea verzi cu geamlâc, care are o aluniță cu păr deasupra sprâncenii din stânga...?" în Raportul Institutului de Lingvistică "Iorgu Iordan - Al. Rosetti" citim, de asemenea: "...producerea de anacoluturi ("Eu, de exemplu, C.N.A.-ul mă pune să vă întreb dacă aveți probe." - B 1 TV, 3.X" (s.aut.). în Scrisoarea pierdută, citim: "Farfuridi - ...Dacă Europa... să fie cu ochii ațintiți asupra noastră, dacă mă pot pronunța astfel, care
Bietul Caragiale by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8832_a_10157]
-
Gigi Becali, Vasile Turcu, Dumitru Dragomir, Nae Manea, Silviu Prigoană, Adriana Bahmuțeanu, Irinel Columbeanu, George Copos, Nicolae Văcăroiu, Marian Vanghelie, Sorin Oprescu, Lorin Fortuna, Mircea Badea, Oana Zăvoranu și alți campioni ai agramatismului și ai lipsei de logică, maeștri ai anacolutului și ai folosirii improprii a termenilor, atleți ai trivialității, ai prostului gust și ai expresivității involuntare. Ei sunt răsfățații televiziunilor și ai presei scrise, la orice oră din zi și din noapte sunt dispuși să își dea cu părerea despre
Tortionari limbii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8937_a_10262]
-
varii. La fel ca în cazul volumului precedent, ultima secțiune, Jos pălăria!, este rezervată exemplelor pozitive, formulărilor cu adevărat inspirate. O altă modalitate de a împărți materialul putea să fie cea în funcție de tipurile de greșeli (beție de cuvinte, agramatism crunt, anacolut, neologisme folosite impropriu, înlocuirea unui cuvânt cu paronimul său ș.a.m.d.). Cu siguranță, o astfel de prezentare ar fi fost justificată de un eventual scop educativ, or, cartea lui Radu Paraschivescu își propune în primul rând să amuze. De
Tortionari limbii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8937_a_10262]
-
este exact limba română. Iată o dovadă în plus că scăparea paronimelor de sub control naște monștri. Ea vine de la un comentator cu pretenții, Emil Grădinescu: Tore Andre Flo e un fotbalist longeviv, de un metru nouăzeci și patru". Un splendid anacolut produce un alt comentator sportiv, Șerban Ionescu: "La reluare s-a văzut că mingea a fost lovită de Zaharia, dar asta nu înseamnă că Mureșan n-a fost transferat de la Mobila Sovata". Parlamentarul PRM Lucian Bolcaș este un fanatic al
Tortionari limbii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8937_a_10262]
-
în vorbirea populară, această dublare este suficientă pentru a dezambiguiza construcția, indicând cazul și funcția. În lingvistica românească, Magdalena Vulpe a susținut ideea că sintaxa populară a relativului nu trebuie văzută ca o eroare regretabilă a "vorbirii neîngrijite", ca un anacolut și nici ca manifestare a unei tendințe moderne de simplificare a flexiunii. Ca foarte bună cunoscătoare a graiurilor românești, a textelor dialectale, autoarea a descris în cartea sa, Subordonarea în frază în dacoromâna vorbită (1980, reluată în Opera lingvistică, III
"Care" și "pe care" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9380_a_10705]
-
ea așa cum aș trage de furtunul cu care ud, verile, grădina. Nici ninsoarea nu-mi mai pare măruntă și urîtă ca o mătreață. Hohotesc de una singură cînd îmi amintesc de drăciile lui Miron. De falsul necrolog, anunțînd "moartea de anacolut după o lungă și grea suferință a lui Vladimir Mistrie". A fost nu un ghimpe ca mine, ci o sulă (după o spusă de domeniu public) în coasta șefului. Un golan. Biroul și-l ornase cu tot soiul de trăznăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Român și cu trimiterea sa la munca de jos într-un sat de pe malul Dunării. Ciudat este însă faptul că pe mine personal, eu care eram autorul poemului, nu m-a chemat nimeni să-mi ceară socoteală." (pag. 14) O dată cu anacolutul flagrant - și, conform cu spiritul partinic, trucat autocritic - din ultima frază reprodusă, începe, în Sindromul de panică, colosala avalanșă de ironie absurdă. Corabia e discutată în emisiuni televizate franțuzești, i se dedică studii teoretice sobre, semnate de Bernard-Henri Lévy, André Glucksman
Editoriada by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7563_a_8888]
-
sunt, la noi, poeții dispuși să acorde o atât de mare importanță frazelor arborescente, ducându-și la bun sfârșit, după complicații parantetice, entuziasmul inițial. Iar Claudiu Komartin se numără printre acești happy few. Nimic nu-i este mai impropriu decât anacolutul. Nimic nu-i este mai specific decât, în ciuda modernității prozodice, ingambamentul semantic. Mesajul, livrat cu insistență, trece nu numai peste capetele de rând, dar uneori chiar peste cotoarele subțiri ale plachetelor. Că acest lucru a fost greșit înțeles, o dovedește
Poezie și deziderat by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7262_a_8587]
-
rostite în 2005, cu ocazia decernării titlului de doctor honoris causa al Universității catolice de la Louvain. Publicarea recentă a unui ordin al ministrului român al Educației referitor la examenul de licență (plin, din păcate, de dezacorduri gramaticale și abuzând de anacolut, ca figură a lipsei de stil, ca să nu mai vorbim de faptul că apare cu două luni înainte de încheierea anului universitar) reactualizează, la rândul lui, aceeași veche preocupare pentru rostul și virtuțile școlii superioare în formarea omului de cultură, care
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4740_a_6065]
-
manu propria, perioada de refugiu. Neobținând mare lucru cu rugămințile, preia, temerar, sarcina aceasta. Dilema în care cade e una, în definitiv, tehnică: aceea de a omogeniza diversitatea de tonuri pe care unchiul, bătrân acum, își relatează tinerețea furată. Dacă anacoluturile și contradicțiile reparate din condei sunt, cumva, semnificative? Dacă această pornire, calofilă și rigoristă, se va dovedi, față de adevărul spuselor lui, o impietate? Sunt întrebări cărora, punându- le în seama personajului său pe de-o parte, Mioara Apolzan le răspunde
Diferențe specifice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4646_a_5971]
-
sunt la tot pasul în paginile ediției, fie pentru că memoria le mai joacă invitaților feste, fie pentru că atmosfera cordială îi îndeamnă la superlative, fie pentru că unii simt nevoia să lanseze aici ipoteze istorico-literare încă insuficient cercetate. Condițiile exprimării orale - lapidaritate, anacoluturi - fac multe propoziții greu inteligibile, chiar și în context. Dacă am trăi într-o lume ideală, o a doua ediție ar trebui să dea textele unui erudit (sau unei echipe), care să le comenteze. Rezultatul ar fi, cred, spectaculos. În
Farmecul pierdut al istoriei literare by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5058_a_6383]
-
de ramuri, în familie și în frază, pe care-l ajută bine și sintaxa. O etichetă scurtă, cu atestarea, vechi-ceremoniosă, la sfîrșit: "Arhip. Nouă ridicătură de a domnului Mihai vodă Sturza; moldoveni sînt." Apoi iată, de pildă, unde stau, rătăcite, anacoluturile lui Caragiale, între clondirul de mastică și evocările șiroinde de familie: "Balș. Moldovan drept, veche familie boierească, figurează între nobilii Moldovei încă dinaintea domniei lui Dragoș vodă, pe cînd țara era republicană, precum văd într-un manuscript a lui Petrea
Neam de neamul lor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10659_a_11984]
-
are o aplecare anume pentru o ontologoe mai specială din care să-și extragă subiectele narative și nu sepune unei paradigme anume. Dacă-i adevărat ce spune Vasile Andru, că o proză înseamnă o acțiune desfășurată, cu planuri, arborescențe și anacoluturi întrupate în substanța acțiunii, care să-i oxigeneze înțelesul subcutanat, atunci putem spune că prozatorul nostru nu respectă decât prima parte a regulii. Grija pentru logica acțiunii nu se prelungește într-o idee paradigmatică securizantă, ci lasă această operație la
GHEORGHE ANDREI NEAGU, UN SCRIITOR CARE-ŞI POARTĂ CRUCEA CU DEMNITATE de IONEL NECULA în ediţia nr. 965 din 22 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364409_a_365738]
-
două discursuri ale lui Hipațiu adresate călugărilor, compuse probabil din citate extrase dintr-un document scris chiar de protagonist. Stilul e simplu, bogat în forme morfologice și sintactice proprii limbii vorbite, iar sintaxa e fără complicații însă nu lipsită de anacoluturi. Bibliografie. Ed. critică, trad. franc., introd. de G.J.M. Bartelink, Callinicos. Vie d’Hypatios (SChr 177), Cerf, Paris 1971. c) Marcu Diaconul Este autorul unei Vieți a lui Porfir din Gaza. Acesta, născut la Tesalonic într-o familie de creștini prin
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
două discursuri ale lui Ipatie adresate călugărilor, compuse probabil din citate extrase dintr-un document scris chiar de protagonist. Limbajul e simplu, bogat în forme morfologice și sintactice proprii limbii vorbite, iar sintaxa e fără complicații, însă nu lipsită de anacoluturi. Bibliografie. Ediție critică, trad. fr., intr. G.J.M. Bartelink, Callinicos. Vie d’Hypatios (SChr 177), Cerf, Paris, 1971. c) Marcu Diaconul Este autorul unei Vieți a lui Pofiriu din Gaza. Acesta, născut la Tesalonic într-o familie de creștini prin 347
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
André Scrima (1925-2000) Prioritatea gestuluitc " Prioritatea gestului" Stilistica ortodoxiei răsăritene are o foarte vizibilă amprentă liturgică. Pus în afara cultului, creștinismul riscă să se degradeze în ideologie, revelația să decadă la statutul unui „mesaj”, iar viață pravoslavnică să se compromită în anacolutele unei etici resentimentare. În absența rugăciunii și a slujirii, Evanghelia se afișează electoral, teologia e mărunțită gazetărește, iar canoanele ecleziastice trec drept fabrică de anateme. De aceea, nu este niciodată de prisos să afirmi sensul mistagogic al tradiției Bisericii, de la
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
da un singur exemplu din registrul ecologiei, orizontul clinic al extincției planetare suscită reacții necondiționate ale unei angoase colective care nu are răbdare în fața interogațiilor profunde. Se cere orice formă de mobilizare atunci când amenințarea cu moartea pare iminentă. La fel, anacoluturile sângeroase ale terorismului ascund resurse neconsumate de isterie și dramă. Nu puțini sunt cei care văd în arbitrarul violenței împotriva Apusului un simplu manifest al retardării etice (absența democrației) sau al impotenței economice (nedreptatea regulilor pieței). Pe scurt, realitatea răului
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]