42 matches
-
versurile din „Psaltirea” lui Ioan Prale, poreclit Musicos, originar din Basarabia, erau citite și amintite pe vremea lui, Gh. din Moldova (pe numele lui adevărat Gh. Kernbach), care a trăit în perioada 1859-1909, și care a scris un soi de „anacreontice dulcege și romanțe muzicabile a fost salutat cu entuziasm de Hașdeu și Vlahuță, și cultivat de „Viața Românească”, sau Dimitrie Teleor ale cărei „poezii în vărful peniței” erau citite și cultivate la începutul secolului XX. Iată câteva exemple care, în
RELATIVITATEA SUCCESULUI ÎN LITERATURA ROMÂNĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 by http://confluente.ro/Relativitatea_succesului_in_literatura_romana.html [Corola-blog/BlogPost/348983_a_350312]
-
M'Henry” (Apărarea Fortului M'Henry), ulterior reintitulat „The Star Spangled Banner” („Steagul împestrițat cu stele”), care a fost combinat cu o compoziție din 1770 a organistului și compozitorului britanic Stafford Smith (30.03.1750 - 21.09.1836) intitulată „The Anacreontic Song” și aceasta scrisă pe versurile lui Ralph Tomlinson (1744-1778). În 1931, Congresul american a aprobat oficial ca melodia lui Smith, pe versurile lui Key, să devină Imnul de stat al SUA., pe care, ascultându-l, vă veți convinge de
IMNUL STATELOR UNITE ALE AMERICII TRADUS IN LIMBA ROMÂNĂ de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/cristian_petru_balan_1477959340.html [Corola-blog/BlogPost/375186_a_376515]
-
1790, versurile din “Psaltirea “ lui Ioan Prale, poreclit ”musicos “, originar din Basarabia, erau citite și amintite pe vremea lui, Gh.din Moldova ( pe numele lui adevărat Gh.Kernbach ), care a trăit în perioada 1859-1909, care a scris un soi de ”anacreontice dulcege și romanțe muzicabile a fost salutat cu entuziasm de Hașdeu și Vlahuță, și cultivat de “Viața Românească “, sau Dimitrie Teleor ale cărei ” poezii în vărful peniței “ erau citite și cultivate la începutul secolului XX. Iată câteva exemple care, în
RELATIVITATEA SUCCESULUI ÎN LITERATURA ROMÂNĂ, ESEU DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Relativitatea_succesului_in_literatura_romana_eseu_de_al_florin_tene.html [Corola-blog/BlogPost/355767_a_357096]
-
tradus prin satisfactul „Carpe diem!”: „Tu, tinere, te bucură, cât încă/ E vreme. Să te-nfrupți pe săturate/ Din cele-ngăduite, revelate./ Ascultă-ndemnul inimii. Adâncă/ Să-ți fie desfătarea. Și bogată./ Să-ți fie veghea clară. Pașnic somnul”, sub accentele anacreontice răsunând vag versurile lui Echnaton, chiar dacă aceste îndemnuri trăiriste sunt înfrânate de inexorabilul memento: „Dar ține minte: pentru toate Domnul/ Te va chema-ntr-o zi la judecată”. Avertismentul ecclesiastic privește nu implacabila pedeapsă divină, urmată de veșnica osândă, ci
POEZIA CA INSPIRAŢIE DIVINĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1480750837.html [Corola-blog/BlogPost/382432_a_383761]
-
versificări pe teme folclorice la creații originale. În paginile "Tribunei" i se tipăresc numeroase poezii, semnate sau nesemnate, printre care unele dintre cele mai izbutite creații ale sale: "Nunta Zamfirei", "Mânioasă", "Numai una", "Fata morarului", "Crăiasa zânelor" , o parte din "Anacreonticele sale", publicate cu mici modificări în ciclul "Cântece" la sfârșitul volumului "Balade și idile" din 1893. Spre anul 1889, "Tribuna" începe să lucreze în pierdere, situația ducând la desființarea unor posturi, printre care și cel al lui Coșbuc. La insistențele
George Coșbuc () [Corola-website/Science/297547_a_298876]
-
iubirea, matrimoniul și tragedia lor, sentimentul naturii suprapunîndu-se stărilor de spirit. Cea mai puțin valoroasă este poezia văicăreață („Plîng, oftez, suspin, mă vaiet!”) deși ea l-a impresionat pe Eminescu.Versurile sale erotice ("Poezii, alcătuiri și tălmăciri" 1856) îmbină inspirația anacreontică, în maniera poeziei galante aparținând clasicismului decadent francez, cu lirica lăutărească a timpului. Scrisorile lui Conachi către domnitorul Ioniță Sandu Sturdza și către mitropolitul Veniamin Costache conțin unele idei înaintate cu privire la problemele cultivării limbii române și ale emancipării culturale a
Costache Conachi () [Corola-website/Science/304254_a_305583]
-
sosiri (Pandora, În cer, în alt sat), de la așteptarea exasperată (Cetele, Morgana) la conștientizarea depărtării (Revederea din parc, Drumul). Survine însă și tăgăduirea învierii (Al nopții) și chiar a divinității (În munți), deodată cu disperarea, concretizată în viziuni de coșmar (Anacreontică, Humorescă) și în autoportrete caricaturale, autopersiflante (Cavalerul cu melc de aur, Satiră duhului meu, Priveghi). Și acestea capătă un pandant, constituit din viziuni epurate, fără nici o tușă subiectivă (Stampă), ori de acelea în care eul liric devine exponent al comunității
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
lui elegiace sunt naive și convenționale. Ele anticipă totuși - dacă nu cumva îi vor fi servit chiar de model - lirica erotică a lui Costache Conachi. Tânguitoare, întretăiate de suspinuri și de oftaturi grele, aceste stihuri se resimt de înrâurirea manierei anacreontice, cum și de aceea a liricii galante franceze. M. citea și pe Voltaire, din care traduce o scurtă cugetare. În epocă nu apare ca o figură veche, anacronică, câteodată el arătându-se receptiv la înnoiri, curios de prefacerile aduse de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288150_a_289479]
-
care se presupune că-i dictează lui Blake poemul profetic Europe. Episodul, evocat de eul creator în debutul scrierii, are loc în grădina lui Blake de la Lambeth și păstrează o prospețime pastorala, fiind o reverie arcadiana ce amintește de tradiția anacreontica din poezia europeană: "They hover'd round me like a cloud of incense: when I came / Into my parlour and sat down, and took my pen to write: / My Fairy sat upon the table, and dictated EUROPE (subl. în text
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
pulmonară, care s-a agravat, grăbindu-i sfârșitul. Poeziile din tinerețe ale lui R. - care debutează în 1836, cu romanța A cui e vina? - par urmarea unui capriciu, o expresie a preocupărilor erotice, foarte asidue. Compunând cu înlesnire, în maniera anacreontică a lui Costache Conachi ori a Văcăreștilor, contaminat de poezia galantă a sfârșitului de secol XVIII, el dedică versurile femeii, pentru care nutrește un cult. Poetul e un epicureu - Ceasurile de mulțumire (1843) este titlul unicului său volum. În spiritul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289374_a_290703]
-
frumoase și literatură se mărginesc la afirmația: cutare pictură și cutare poem suscită aceeași emoție ; de pildă, mă simt vesel și fără griji când ascult un menuet de Mozart, când privesc un peisaj de Watteau și când citesc un poem anacreontic. Dar acest gen de paralele nu are decât prea puțină valoare când ar fi vorba de o analiză precisă : plăcerea produsă de o bucată muzicală nu este plăcere în general și nici chiar o plăcere de o anumită nuanță, ci
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
la mijloc, un iepure împodobit cu pene, ca să semene cu un Pegas". Un laitmotiv al gradației este, mai apoi, modul de introducere în scenă a felurilor de mâncare prin aluzii ironice la adresa temelor și motivelor de largă circulație în poezia anacreontică. În versurile următoare, recitate cu aplomb de sonorul amfitrion, motivul fugit irreparabile tempus e secondat de epicureicul îndemn carpe diem: "Vai, amărâții de noi, nu înseamnă nimic omulețul!/ Fi-vom cu toții întocmai când Orcus va sta să ne fure/ Hai
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Pletea), N. Mihăescu-Nigrim, Radu D. Rosetti, Al. Obedenaru, I. Dragomirescu-Ranu, Ilie Ighel-Deleanu, Dem. Moldoveanu, precum și Lucreția Suciu-Rudow, Elena Niculiță-Voronca, Smaranda Andronescu-Gâdea (Smara). G. Coșbuc este prezent, în câteva rânduri, cu versuri (Triolete, Mi-a zis mama, Filosofia șchiopului și o Anacreontică). Unele schițe, cu un lirism bine dozat, aparțin lui Panait Mușoiu, iar altele, de observație socială, lui I.A. Bassarabescu. Proză, având punctul de plecare în faptul divers cotidian, scriu N.G. Rădulescu-Niger și N. Țincu, ambii interesanți uneori datorită unei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289357_a_290686]
-
transforme revista într-un mijloc de informare a cititorilor asupra „producturilor duhului cele mai nouă și mai interesante” din literatura europeană a vremii. Lirica publicată este, în general, de factură fie preromantică (C. Negruzzi, Al. Hrisoverghi și Ionică Tăutu), fie anacreontică (Gh. Asachi, care semnează și Alviru Dacianu, și Manolachi Drăghici), fie romantică (M. Cuciuran). Scrierile în proză sunt mult mai puține: C. Negruzzi semnează note de călătorie, iar un A. D., probabil Al. Donici, o povestire cu subiect oriental. O scrisoare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285213_a_286542]
-
despre erorile populare ale anticilor.424 Probabil că deja cu un an înainte publicase un opuscul cu mici fragmente traduse din greacă, similare celor compuse cu ocazia ceremoniilor matrimoniale. Conținea epigrame umoristice, un fragment din Platon, o serie de ode anacreontice, o oda de Safo: Nerăbdarea.425 În anul următor, 1816, a tălmăcit prima carte a Odiseei și pe cea de a doua a Eneidei, Inscripțiile triopee grecești, micul poem pseudovergilian Moretum și, în cel succesiv, Antichități române de Dionis din
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Spicuitorul moldo-român" ("Le glaneur moldo-valaque"), în 1841. "Alăuta românească" s-a impus datorită faptului că a adunat în jurul ei pe cei mai reprezentativi scriitori ai epocii. Lirica publicată este, în general, de factură preromantică (C. Negruzzi, Ionică Tăutu ș.a.), fie anacreontică (Gh. Asachi, Manolachi Drăghici). Scrierile în proză sunt mai puține: note de călătorie (C. Negruzzi), povestiri cu subiect oriental, scrisori, etc. Deosebit de bogată este rubrica traducerilor din Schiller (Kogălniceanu), Martial (Asachi), Voltaire. Puținele pagini de critică din "Alăuta românească", datorate
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
tradițională, țărănească, va contribui la cristalizarea altor două modele feminine, specifice unor mentalități moderne și unor niveluri de educație superioare, urbane. Primul model e cel ipostaziat de Ioan Barac XE "Barac" la Începutul secolului al XIX-lea, Într-o manieră anacreontică, anunțând preromantismul, În care femeia apare Într-un halou prerafaelit, de o senzualitate suavă: Când Încetișor se duce Păr În aer Îi străluce, iar ochii Privesc cu jinduire, Ca a stelelor sclipire. Modelul ulterior, propus de mentalitatea romantică, va duce
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Anunțate în mai multe rânduri, volumul Covoare basarabene și romanul Cetatea moartă nu au mai apărut. Versurile de început ale lui M. par să refacă îndeaproape evoluția liricii maestrului său, Al. Macedonski. Romantismul „decadenților” și parnasianismul se împletesc astfel în Anacreontica („Lângă lotusul albastru/ Poartă amforele pline,/ Astă seară beau cu tine/ Din pocale de- alabastru/ Cercuite cu argint/ Vinul negru de Corint”), în Seară albastră, Noaptea amorului sau în Noaptea patimilor. Cu timpul, sensibilitatea proprie, vădit modernă, simțul muzical deosebit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288297_a_289626]
-
aș avea...). Al doilea ciclu, Lăcrimioare (1845-1847), din volumul Doine și lăcrimioare (1853), cântă amorul grațios, sprințar pentru Elena Negri (Steluța). Liricii de dragoste, plină de efuziuni și alte lejere palpituri, nu-i lipsește sinceritatea, ci fiorul. Ecouri din stihuirile anacreontice, din romanțe, din cântecul de lume sunt perceptibile. Melancoliile, ușoare, trec aproape fără să lase urme. A. e, fără nici o adumbrire, o natură jubilantă, expansivă, gata să vestească tuturor bucuria dragostei împărtășite. O dragoste tihnită, ocolită de neliniști și suferințe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
vise, talentul poetic al lui M. se manifestă în volumele Alme sol (1925), Bair di cântic armânescu (1931), Altare (1934), Ritual pentru tine (1934) și Tropare (1940). Versurile îi sunt influențate de lirica greacă, lucru vizibil în special în secțiunea Anacreontice din placheta debutului. Spiritul apolinic este tot mai pregnant începând cu Alme sol, în care soarele este slăvit ca sinteză divină a luminii, logosului și binelui, simbol al drumului ascensional și al sacrificiului altruist (,,O, Febus,/ Părinte al luminii tăcut
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288321_a_289650]
-
la Al. Zanne, apoi a fost internat la ospiciul Pantelimon, unde a și murit. Mai puțin talentat decât contemporanii Gr. Alexandrescu și V. Alecsandri, B. poetul este mai caracteristic pentru vremea sa. Încă nedesprinsă total din matca poeziei mai vechi, anacreontică și preromantică, lirica lui oferă imaginea fidelă a începuturilor romantismului românesc și a formelor lui în anii revoluției, când literatura era înțeleasă ca un instrument al luptei politice. Chiar dacă o compunere elegiacă și meditativă l-a impus, chiar dacă în primul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285807_a_287136]
-
se cleatenă, - / Mihnea tresare. / Fulgerul scânteie, tunetul bubuie, / Calul său cade. / Demonii râseră...” În amestec cu elemente ale stilului rococo și ale cântecului lăutăresc, B. revine, în Macedone și în Florile Bosforului, la izvoarele liricii noastre de până la 1840: poezia anacreontică și idila antică. Mirajul Orientului putea avea ca punct de plecare lecturi romantice (Orientalele lui V. Hugo) și parnasiene, dar se explică și prin trăirea directă. Cu Florile Bosforului, intră în literatura noastră peisajul marin și exotic. Scurte povestiri de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285807_a_287136]
-
a vinului nu i s-a șters din deprindere, dovadă sentimentul aparte cu care duce paharul la gură, conștiință pe care o pierde de îndată ce în locul vinului preferă berea, tăriile sau lichiorurile. Apoi, de la virtuțile liturgice vinul trece lesne la timbrul anacreontic și dionisiac, cînd lichidul ușurează mintea și îngreunează picioarele, fără a împiedica însă amorul. În fine, vinul e exponentul nemilos al purității de rasă, vița nobilă neîngăduind amestecul cu soiuri joase. Oroarea de corcire face ca vinul să fie o
Înainte și după filoxeră by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2688_a_4013]
-
sancționează încrederea puțin crispată în pictură și echivalarea, ușor previzibilă, a reprezentării cu obiectul reprezentat, amintindu-i că arta este un teritoriu al convenției, o formă de codificare și un joc al limbajului. Peisagistica lui Grigorescu, de multe ori edulcorată, anacreontică, străbătută de alcooluri slabe care provoacă beții doar prin efect placebo, este comentată prin tușe senzuale și printr-o erupție de materie care trăiește prin propria sa realitate și nu prin proiecții exterioare, idilice și convenționale. Andreescu este dizlocat din
Dinu Săvescu - un portret by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11170_a_12495]
-
tipul celor de la Brumar indică o salutară adaptare. Cât despre poeziile lui Adrian Bodnaru, numai de bine. Sunt sensibil asemănătoare primelor, de acum ceva ani. Aceeași simpatică sintaxă tricotată doi pe față, doi pe dos, un aer ușor manierist, ușor anacreontic, ușor blazat și ușor ermetic ce se amestecă în peisajele de studio foto interbelic al acestor poeme, cu iubiri în alb-negru. Miza lor e una tehnică. Sunt poeme „chinuite" (uneori se simte și chinul de a prinde o rimă și
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13893_a_15218]