947 matches
-
râul Kwai, 1957) sau Dunkirk (1958) aveau conotații subtile de interogație și Îndoială, de parcă Încrederea În sine din anii ’40 Începuse să se fisureze. În 1960, Sink the Bismarck, un film de război turnat după vechile tipare, părea ciudat de anacronic și chiar făcea notă discordantă cu noua stare de spirit. Tonul a fost dat de piesa Îndrăzneață a lui John Osborne Look Back in Anger (Privește Înapoi cu mânie), reprezentată pentru prima dată la Londra În 1956 și transpusă doi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
greu În procesele-spectacol ungare, mai ales În procesul lui Rajk: În acele Împrejurări, Partidului Comunist Maghiar Îi revenea rolul de procuror și conducerea se achitase cu zel de această sarcină. Rákosi era așadar pe cale să devină o piedică, un impediment anacronic pentru proiectele sovietice. După negocierile sovieto-iugoslave la nivel Înalt de la Moscova din iunie 1956, părea o provocare să menții la putere În Budapesta un stalinist nereformat, sinonim cu vremurile tulburi de altădată, cu atât mai mult cu cât trecutul și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
dintre statele ocupate de acestea -, regulamentele postbelice se situau În prelungirea unor legi fasciste pe care parlamentul democratic preferase să le mențină. În pragul anilor ’70, relativ puține dintre forțele „morale” represive datau dinaintea secolului al XIX-lea (cea mai anacronică instituție fiind, probabil, Biroul Lordului Chamberlain din Marea Britanie, consacrat cenzurii teatrului: posturile de examinator al pieselor și examinator delegat erau relicve din 1738). Excepția majoră era, desigur, Biserica Catolică. Încă din 1870, de la primul Conciliu Vatican, Întrunit sub influența și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
poziții inflexibile cu privire la familie, conduită morală sau cărți și filme inadecvate. Dar catolicii mai tineri și preoții din noua generație erau conștienți, la sfârșitul anilor ’50, că rigiditatea autoritaristă a Vaticanului În chestiuni publice și private deopotrivă era nu numai anacronică, ci și de rău augur. În 1900, cele mai multe căsnicii italiene durau aproximativ 20 de ani și luau sfârșit la moartea unuia dintre soți. La jumătatea anilor ’70, mariajele durau peste 35 de ani, iar dreptul la divorț era solicitat din ce În ce mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În privința vieții sexuale, apoi În privința lui Hitler etc. - l-a făcut pe liderul SDS Rudi Dutschke (În această privință, un moralist de stânga clasic) să-i califice pe kommunarzi drept „nevrotici”. și fără Îndoială că erau. Dar narcisismul lor agresiv anacronic, care amesteca nonșalant exhibiționismul sexual cu genocidul pentru a-i irita și șoca pe burghezi, nu era lipsit de consecințe: un membru al Kommunei care declara cu mândrie că, În materie de revoluție, orgasmul lui e mai important decât războiul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ani la problema Irlandei de Nord. IRA devenise o sectă politică marginală care denunța Republica Irlandeză incompletă și, prin urmare, nelegitimă, reiterându-și În același timp aspirația „revoluționară” de a crea o Irlandă nouă, radicală și unită. Retorica Îmbâcsită și anacronică a organizației nu avea succes la o generație mai nouă de recruți (printre care tânărul de 17 ani Gerry Adams, născut la Belfast și Înrolat În 1965), mai interesată de acțiune decât de doctrină: ei și-au format propria organizație
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
omologii lor nealeși, nord-americanii și vest-europenii nu mai erau de mult scandalizați de realitățile locale din Madrid, Atena sau Lisabona. Astfel, pentru cei mai mulți observatori - inclusiv pentru opoziția locală -, regimurile ingrate din sudul Europei nu erau falimentare din perspectivă morală, cât anacronice din punct de vedere instituțional. Economiile lor semănau, În aspectele esențiale, cu cele ale altor națiuni occidentale și erau deja bine integrate În piețele mondiale de capital, bunuri și forță de muncă. Până și Portugalia lui Salazar ținea, evident, de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lui Hayek și a discipolului său american Milton Friedman. După Marea Criză din anii ’30 și boom-ul bazat pe cerere din anii ’50 și ’60, astfel de vederi au fost considerate (cel puțin În Europa) politic mioape și economic anacronice. Însă după 1973 adepții pieței libere au reapărut, vehemenți și siguri pe ei, pentru a blama recesiunea economică generalizată și nenorocirile care pândeau acele „guverne puternice” care gâtuiau inițiativa și energia națională prin fiscalitate și planificare economică. Retorica prindea la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
terț al Marii Britanii. Cei mai mulți au rămas, deși cu mari emoții. Pesimismul lor era justificat. Condus de Michael Foot, un lider cu virtuți intelectuale, dar slab politician, partidul s-a prezentat la alegerile generale din 1983 cu o platformă jenant de anacronică, ce urmărea să anihileze nu numai thatcherismul, dar și multe dintre compromisurile guvernelor laburiste din trecut. Regatul Unit urma să părăsească arena economică internațională (și să renunțe la loialitatea neștirbită față de aliații americani). Orice compromis cu privatizarea, piețele libere, „Europa
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
care partidul va continua să-l aibă În promovarea reformelor... Această abordare prindea foarte bine În Vest, unde se presupunea (și se spera) că, după lovitura de stat, lucrurile vor continua exact ca mai Înainte. Dar În Uniunea Sovietică reiterarea anacronică a scopurilor ratate ale lui Gorbaciov și aparenta sa ingratitudine față de salvatori au fost o revelație. Gorbaciov era, evident, un om depășit de istorie. Pentru mulți ruși, evenimentele din august fuseseră o adevărată revoluție, o autentică revoltă populară nu pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
rolurile s-au inversat: Flandra era prezentată acum de politicienii naționaliști nu după imaginea Slovaciei Înapoiate și defavorizate, ci mai degrabă ca Slovenia (sau, cum poate le-ar fi plăcut, Lombardia) - o națiune modernă și dinamică Încătușată Într-un stat anacronic și disfuncțional. Aceste două fațete ale identității flamande autoatribuite - minoritate lingvistică persecutată și dinam economic frustrat - erau acum inseparabile În discursul separatiștilor: chiar și după ce vechile nedreptăți au dispărut, iar provinciile de limbă olandeză din nord foloseau de mult propria
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
dintre "istoricii literari" pe oare îi avem se pronunță, mai mult sau mai puțin dar, în favoarea ei. Hardin Craig, de exemplu, spune că cea mai nouă și mai valoroasă trăsătură caracteristică a lucrărilor recente este faptul că ele "evită gândirea anacronică".*4 E. E. Stoll, studiind convențiile teatrului elizabetan și cerințele publicului vremii, dezvoltă teoria- că reconstituirea intenției autorului trebuie să fie scopul principal al istoriei literare *5. O teorie asemănătoare stă la baza numeroaselor încercări de a cerceta teoriile psihologice
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
estul Europei, criza răbufnește în anii ’30 în România, în anii ’60 în America Latină, în anii ’70 în SUA, în anii ’90, din nou, în Europa de Est. Paradox: ca urmare a îmbrățișării de către intelectuali și, deopotrivă, de către politicieni a unui sistem anacronic de gândire, care și-a etalat eșecurile în mod repetat și în chip răsunător, politicile dezvoltării în Est au fost fundamentate pe un asemenea sistem de gândire anacronic, ce înregistrează o criză de durată deja seculară, persistentă din anii 1890
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
urmare a îmbrățișării de către intelectuali și, deopotrivă, de către politicieni a unui sistem anacronic de gândire, care și-a etalat eșecurile în mod repetat și în chip răsunător, politicile dezvoltării în Est au fost fundamentate pe un asemenea sistem de gândire anacronic, ce înregistrează o criză de durată deja seculară, persistentă din anii 1890 până în anii 1990. În tot acest interval înregistrăm trei cicluri subîntinse de cinci faze de criză ale unui asemenea sistem de gândire. Putem spune deci că un atare
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
a condus la disatisfacția generală față de slavona liturgică, inadecvată tranzacțiilor comerciale. Motivați de interese materiale, aceștia nu mai puteau fi satisfăcuți de limba slavonă, "bună pentru momentele solemne ale rugăciunilor cântate în abur de tămâie" (Panaitescu, 1965, p. 7), dar anacronică în contextul noilor necesități practice ale relațiilor comerciale. Probe istorice irefutabile sprijină afirmația că naționalismul politic românesc, cel care prin aspirațiile sale năzuia la unificarea tuturor etnicilor români în cadrele aceluiași stat național suveran, este precipitatul naționalismului cultural. Simplificând la
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
și binomul pur-impur obsedează conștiința istorică românească. Cardinalitatea simbolică a purității, precum și îndărătnicia de a o abandona, sunt ilustrate de R.G. Melidon (1876), în manualul său de Istorie națională. Conștientizând puterea cvasi-magică a idealului de puritate, Melidon preferă să fie anacronic, în evidentă desincronie cu tendința epocii de derogare de la acest ideal, și să mențină latinitatea neștirbită a românilor: "Națiunea Românéscă adecă némul nostru al Românilor s-a început pe la anul 100 dupe nașterea luĭ Christos, când atuncĭ stremoșiĭ noștri aŭ
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
se regăsea. Acesta este motivul pentru care latinismul ca program cultural-politic nu doar că a apărut și s-a afirmat cel mai plenar în Ardeal unde a continuat să rămână doctrina identității naționale mult după ce în principate latinismul a devenit anacronic -, ci și că dacismul și-a făcut apariția în afara arcului carpatic. Succesele politice ale principatelor dunărene, culminate cu cascada unirii-independenței-regatului, a creat contextul propice pentru înlocuirea doctrinei defensiv-emancipatoare a latinismului cu programul ofensiv-afirmator al dacismului. Dacă prima era o idee
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
publice de masă românești. Sub aspect calitativ, evoluția geopoliticii, în special răcirea relațiilor româno-ruse, a favorizat reintroducerea factorului național în conținutul educațional. Pe fondul independentizării progresive a RSR de URSS, autoritățile socialiste române intervin asupra legislației educației care a devenit anacronică în noile circumstanțe politice ale reafirmării autonomiei românești. Legea din 1968 privind învățămîntul în Republica Socialistă România face clar, încă din "expunerea de motive", că una din misiile acestei legislații a fost să corecteze "lipsurile" prezente în tradiția pedagogică românească
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
exemplu, Ochescu și Oane, 1994, pp. 14-16), la nivelul gimnazial și mai ales la cel liceal retorica tradițională este abandonată. Discursul etnogenetic capătă din ce în ce mai multe valențe critico-reflexive. Vechea gardă istoriografică, a cărei direcție conservatoare este indicată în manualul cu titlu anacronic Istoria românilor din cele mai vechi timpuri până astăzi (manual pentru clasa a XII-a) (Scurtu et al., 1999), continuă să mizeze pe cardinalitatea etnogenezei românești, considerând acestă chestiune ca alcătuind "problema fundamentală a istoriei naționale" (p. 6). În anacronie
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
conceptualizare a trecutului românesc. Predominantă devine astfel o atitudine sceptică față de ce ar putea istoria să ne învețe pentru viitor. "Historia magistra vitae" clasica formulă a lui Cicero cum că "Istoria este învățătorul vieții" este relegată în colecția de citate anacronice. De la mesianism național la contingență istorică. Începând cu cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, conștiința istorică românească este insuflată de ideea mesianismului național convingerea cvasi-religioasă în misiunea politică a poporului român de a răzbi împotriva "teroarei
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
urmeze învățământul preuniversitar liceal, profesional sau postliceal, precum și instituții de învățământ superior, incluzând masterate și doctorate; 6. facilitarea accesului copiilor romi la învățământul profesional care să le permită modernizarea ocupațională și detașarea de profesiile tradiționale, depășite istoric, nerentabile și unele anacronice; 7. asigurarea predării limbii români și a istoriei romilor la toate nivelurile educaționale, acolo unde există o cerere suficientă în acest sens; 8. dezvoltarea activităților de consiliere și orientare, ca și cele de tutorat, cu conținut specific, adaptat pentru copiii
EUR-Lex () [Corola-website/Law/265007_a_266336]
-
al resurselor umane din administrația publică; Lipsa unui management performant, de la recrutare, evaluare, promovare, motivare și remunerare, până la dezvoltare profesională și dobândirea de noi competențe; Lipsa unei abordări integrate în ceea ce privește implementarea și promovarea valorilor etice și integrității profesionale; ● Cultură organizațională anacronică bazată pe o abordare axată pe proceduri/birocratică, nu pe (...) obținerea de performanțe măsurate în raport cu obiective și ținte clare; Instabilitatea funcției publice, atât la nivelul posturilor de conducere, cât și al celor de execuție, din diverse motive; ● Mecanismele de selecție
EUR-Lex () [Corola-website/Law/275151_a_276480]