184 matches
-
fi brigandul Procust din Atica. Dar nu: reportajul din ziua de Sf. Ilie, transmis la televiziune de la Fălticeni, ne-a redat încrederea că suntem în stare de bătălii crâncene fie și doar pentru apărarea drepturilor omului la o bucățică de anafură sau pentru atingerea moaștelor Sf.Andrei. În acest scop, (drept ?)credincioșii prezenți acolo s-au îmbrâncit cu atâta înverșunare și disperare, încât scheletul lui Machiavelli s-a zvârcolit în mormânt, iar spiritul zicerii sale despre "scop și mijloace", s-a
Berbecuții și pierderea conștiinței by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10421_a_11746]
-
însoțește pasul deopotrivă când nu-și găsește ce caută, la durere și la bucurie umplându-ți gura cu organe și fecale, înainte de a te blestema sau săruta. Profund credincios, românul descumpănit își amintește la nevoie de scripturi, de agheasmă și anafură, de altar și de cruce, ce-i domolesc amarul. Înjură dezinvolt acasă, pe stradă, în tramvai, la serviciu, în cârciumă sau cimitir, sudalma fiindu-i, ca și pâinea, cârja cea de toate zilele, chiar când stă de vorbă cu sine
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
honoris causa; și maică-mea speră s-ajung doctor în litere s-o vindec de plămîni - n-am ajuns. Te invidiez că ți-ai luat înapoi prăvăliile; Ezra Pound visa și el o mică tutungerie - n-a avut parte. Cînd anafura mucegăiește trebuie îngropată cît mai adînc să n-o scurme șobolanii sau cîinii, deși, la inflația asta de îngeri, ce mai contează un șobolan cu aripi sau un cîine în zbor? Pe la noi însă e ceva în plus care ma
La plecarea lui Havel by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82430_a_83755]
-
ca animalul care se retrage din fața pericolului” („Ultima clipă”, pag. 27), deși poeta, introvertită și cu o melancolie învăluitoare și sacră, încearcă să se liniștească în spațiul unui refugiu biblic („crede și nu cerceta”!): „Măcar ultima clipă de-ar fi/ anafura în stare să ospăteze/ halucinația eliberării” (Ibidem). O poezie eterică, fluidă și încărcată de semnificații de-o ingenuitate aparent controlată de o... experiență, din care dilematic incertitudinea „face legea”: „La început, n-a fost cuvântul/ ci o durere oarbă/ rostogolindu
RECENZIE: „PASĂREA DE GHEAŢĂ” DE ŞTEFANIA OPROESCU de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380708_a_382037]
-
sfâșiere a psalmilor arghezieni, sentimentul rătăcirii în "zarea marii stepe", în imensitatea spațiului creat prin retragerea divinității: "Mi-am pierdut capul în groapa cu lei./ Fără Dumnezeu, fără țară/ Sunt ca o prăpastie sugând din ea însăși". În gura apostatului, anafura se face piatră, împiedicând euharistia: "Tatăl nostru este o bucată de piatră./ Și cât aș vrea să-l topesc în gură/ Până când mi-ar deveni inimă" (Mi-am pierdut). Imagini argheziene pătrund și într-o poezie ca Sfârșit, urmărind aceeași poetică
Imposibila euharistie by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17369_a_18694]
-
alege o variantă eficientă, dar cam mecanică (oricum, mecanică prin comparație cu naturalețea restului): apelează la imprecație, pentru a sparge, în chip definitiv, întreaga ordine, dând astfel iluzia că senzația de destructurare nu e o eroare, ci o miză. De la „anafura mamii lor de bandiți” (p. 16) la „alege-s-ar praful” (p. 23), aceste momente de furie orfică subîntind neconvingător sincopele Țestei. Personal, în materie de camuflaj, prefer salvările mai „reci”, mai „calculate”, pe care, de altfel, Eugen Suciu știe
Dereglarea simțurilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2669_a_3994]
-
La 8 August 1990, maica-poetă urcă la Osana Luminii. Poeta-monahie Maica Teodosia a fost și este o taină a poeziei creștine care a întrupat trăirea într-o măiastră suferință, într-un imn al comuniunii susurând pe file de acatist în anafura rugăciunii. Fiecare vers al ei e un spic de grâu care rodește însutit, care se dăruiește în pâine, care se împarte în lumină, care se împărtășește Neamului și lui Dumnezeu. Poeta-monahie este o gazdă a iubirii, un sonet pentru oaspeți
Cinstirea Fecioarei MariaI în slova marilor poeţi creştini [Corola-blog/BlogPost/93237_a_94529]
-
citeze: E.U.: „Știm [...] că deopotrivă Sf. Caterina de Siena și tiza sa, Sf. Caterina de Genova - femei active și totodată extatice [...] - au trăit, prima ani întregi, a doua perioade de mai multe săptămâni, repetate constant, fără altă hrană în afara anafurei sfințite pe care o primeau la Sfânta Cuminecătură. Ele au făcut acest lucru nu ca semn de grea obediență față de un legământ pios, ci pentru că n-au putut trăi altfel. În timp ce posteau, ele erau sănătoase și active, capabile să se
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
pe cap și mi-a făcut semn s-o urmez. Am urcat la biserica din Frasin, unde Ea a intrat în altar și a ieșit prin ușile împărătești. Pe mine m-a oprit exact în mijlocul bisericii, mi-a aruncat o anafură, m-a binecuvântat și mi-a arătat spre est, spre Bucșoaia, unde este biserica catolică. Am întors capul și am văzut cum biserica catolică se apropia tot mai mult de biserica ortodoxă, până a ajuns în curtea bisericii ortodoxe. Dar
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
biserică, unde se întâlnea cu prietenele ei, tot așa femei distinse și credincioase. Și mi-aduc aminte cum veneau duminică de la biserică, în trăsură - așa era pe vremea aceea - își aducea prietenele acasă și luau dulceață și cafea. După ce luaseră anafura. Că nu mâncau, când plecau dimineața la biserică, bineînțeles. Și stăteau de vorbă. De fapt eu îi datorez ei educația mea religioasă. Care nu s-ar fi putut face cu tatăl meu și nici chiar cu mama mea, care era
Zoe Dumitrescu-Bușulenga:"Aveam o grădină splendidă în spatele casei. Acolo am trăit până la 29 de ani." by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/9313_a_10638]
-
duce, nici nu trebuie să te gândești să ieși din acest iglu călduros, în centrul lui găsești mâncare proaspătă, gustoasă, mănânc-o, îți va trece greața care nu te lasă să dormi, în mijloc găsești bucățele din sufletul iubitului tău, anafură și apă sfințită, mănâncă și bea, nu vei mai pierde acum în greutate, ești suficient de ușoară deja, iubitul tău e puternic, te va trece cu ușurință prin poarta de aur, nu mai pierde în greutate, trebuie să te stabilizezi
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
mustindă. Portarul a rămas surprins văzându-l pe Costăchel ieșind și se întreba când a intrat. Năuceala lui a crescut când a văzut figura încrâncenată a lui Costăchel și a tresărit pur și simplu când l-a auzit rostind scrâșnit: Anafura mamei voastre de nemernici! Fără să-și dea seama, Costăchel începuse chiar să se înfurie pe cei de la liceu, care hotărâseră să-i aducă la ascultare pe săteni, lipsindu-i de sămănța de porumb. „Ia te uită dom’le ce
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
dor printr-o simplă mișcare a mâinii care arăta partea în care să treci... „Costăchele!” - l-am auzit pe Filip. „Capul sus, pieptul înainte și privirea dârză! Ca la paradă! Așa ne vor lua la muncă. Dacă nu ... putrezim aici. Anafura mamei lor!” Așa am făcut și am avut noroc... „Na pravo!” a arătat ofițerul. Asta însemna, la muncă. „Na levo!”... mai bine nu te nășteai... Cei cu marca „Na pravo!” am pornit la drum. Câteva zile și nopți aproape fără
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
din gospodărie, numai să nu-i mai vezi. Ce gânduri ai acum? Doar nu te-i fi răzgândit. Da’ ce, eu îs babă, măi Petrache? Când am spus odată nu, nu rămâne! Ce? Să le dau munca mea pe daiboj? Anafura mamei lor de netrebnici! Nici să nu le treacă prin cap bolșevicilor! - l-a susținut Petrache... Până mai spre culesul viilor prin comună au umblat fel și fel de marțafoi... Din târg au venit și echipe artistice. Cu steaguri roșii
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
strângeau ca într-un clește gâtul trepădușului. Petrache a sărit să-l domolească pe Costăchel: Costache! Liniștește-te, omule! - a strigat în timp ce se lupta să i descleșteze mâinile... Cum o îndrăznit neisprăvitul ista să-mi spună mie: „Măi nea Costache?” Anafura și grijania mamei lui! Ieși!! Până nu te sugrum, baragladină! Milițianul s-a întors ca fulgerat. S-a repezit spre Costăchel cu pușca în cumpănire... Lasă-l! Că altfel te... N-a terminat ce avea de gând să spună, pentru că
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
să zboare, nu era loc în el destul pentru a putea intra tot frumosul și plăcutul pe care îl trăiam. Uitasem de timp. În fiecare slovă, pe care o puteam înțelege, descopeream o lume nouă. La sfârșitul slujbei, după ce luasem anafura și aghiazma, ieșirăm afară. Ardeam de nerăbdare să ieșim în drum și să las să explodeze bomba de emoții pe care o țineam în suflet. Făcurăm câțiva pași spre poartă când o femeie o strigă pe vecina mea. - Marie! Stai
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
mai bine de-un an... la început, în nouăzeci, am făcut și io Turcia, mai aduceam, mai vindeam, am avut și două tarabe-n Podu’ Roș, da’ le-a dărâmat animalu’ ăla, că nu-s potrivite cu urbanistica, ’tu-i anafura cui l-o făcut... am pierdut tot ce se mai adunase... ce crezi, că ne îmbogățeam?, cumpărau cu o mie de lei mai ieftin, mai băgam câteva cartușe de țigări, cafea de la polaci, mai închideau ochii tablagiii, că le pasam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
recuperat tinicheaua, că altfel pușcăria îl mânca. Și noroc că Iancu, șeful de post, era băiat de treabă: „Tre’ să te iau la secție și să-ți trag o bătaie, tu ai să zici că erai beat mort, ’tu-ți anafura cui te-o făcut, și nu-ți aduci aminte nimic. Pe urmă o să venim să-ți facem o percheziție și-o să găsim decorația la locul ei, în cutie, și-o să-ți mai trag vreo două să vadă toți, ’tu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
regimul. Și cine îl putea convinge de acest adevăr când aparențele păreau fier beton? Mănăstire într-un picior, ghici ciuperca ce-i. Și pe ăsta mi-l servești tu înainte de micul dejun ca să-l înghit cu pioșenie ca pe sfânta anafură? Puah, întări Nina, în semn că ea nu voia să înghită anafura care i se servea. El ar fi vrut să fie, mă, ca hopa Mitică, cade jos și se ridică. A profitat înainte, iar acum dă din coate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fier beton? Mănăstire într-un picior, ghici ciuperca ce-i. Și pe ăsta mi-l servești tu înainte de micul dejun ca să-l înghit cu pioșenie ca pe sfânta anafură? Puah, întări Nina, în semn că ea nu voia să înghită anafura care i se servea. El ar fi vrut să fie, mă, ca hopa Mitică, cade jos și se ridică. A profitat înainte, iar acum dă din coate și vrea nici mai mult nici mai puțin decât să intre și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
greu la întoarcere, cu sacul plin de ciuperci. În pădure, soarele pătrundea greoi și o umbră deasă întuneca puțin drumul moșului. Se uita în toate părțile, numai pe unde călca, nu. Din acest motiv, a călcat drept într-o... mizerie. Anafura mă-tii de spurcat! Aici ți-ai găsit să... Scîrbit pînă la vomă, se curăță prin buruieni cum poate și se supără pe toată lumea aceasta nesimțită, care... Ce mai, este nesimțită rău și ar merita cîteva măsurători cu măciulia de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Eu le tăiam frumos, le lăsam rădăcina. Moș Bulgaru strîngea măciulia în mînă, parcă ar fi vrut să-i scoată zeama. Mă duc să le iau pe celelalte. Măcar cît de cît... Reface drumul greu de la dus și ajunge la... Anafura mamii lor, le-au cules și pe astea... Își aduce aminte că a călcat și în... M-au și spurcat bandiții... Încearcă un drum de întoarcere nou, nutrind vaga speranță că poate va da peste alte zone cu ciuperci multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Spune-mi, vorbești parascovenii? Spun drept, s-a dat animalul la mine. Cum, vreau să știu amănunte. Păi erai în cameră și tu cînd el mă vînzolea. Spunea că își dorește să mă spurce cu tine de față. Tu-i anafura mamii lui de jigodie. Tu dormeai, beat ca porcul și te mai și miri că vroia să-ți pună coarne de față cu tine. Îl omor, îl fac bucăți, îi tai fuduliile, strigă nervos Darie. Votează-l, să ajungă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
vesel din coadă. Mirosul de salam îl înnebunește. Uite-l cum se gudură. Nu seamănă cu Anton? Leit, șefu'! Șeful ține un leaț la spate și cînd îi vine la îndemînă cîinele îl pocnește cu sete. Na, Antoane, na șefie, anafura mă-ti! Cîinele scheaună a durere și, total nedumerit, plînge la cîțiva metri. Un muncitor se pregătește și el să-i ardă un ciomag, dar cîinele intuiește din timp intenția și fuge. Uită-te cum fuge potaia! Fugi, Antoane? Toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
băiatul. Vasile n-ar lăsa pe os nici o bucățică mică pentru vreo furnică. Băieții nu erau chiar inofensivi cu glumele lor. Erau la început doar ușor intrigați, apoi s-au ațîțat și chiar tentați să facă scandal. Ești pocăit, mă, anafura mă-ti, Doamne iartă-mă, că vorbesc prostii în postul mare. Uită-te de cînd stă Satana printre noi. Arată, mă, ce naiba mănînci! Este treaba mea. Muncitorii constată că chiar așa și este, adică e treaba lui. Totuși, cîrcotașii caută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]