79 matches
-
lămuritoare între actorul principal și câțiva spectatori, imediat după reprezentarea piesei. În această "coda", pe lângă considerațiile estetice (despre rolul artei, despre (i)moralitatea ei, despre redarea binelui și a răului într-o operă de artă etc.), autorul oferă "cheia", sensul anagogic, cum ar spune Dante, al falsei comedii pe care o propusese în urmă cu un deceniu: orașul ar fi sufletul nostru, al fiecăruia, revizorul din final ar fi conștiința noastră trezită, ce ne așteaptă în pragul mormântului, Hlestakov, falsul revizor
Revizorul revizuit... by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/13993_a_15318]
-
sonice majore, poezie care se limpezește cu fiecare lectură, deci anamorfoza ei lirică poate transsubstanțializa orice suferință. Ne aflam aici în aceste incantații sublime pe teritoriul cristalic al vocației perene a autoarei care neîncetat încearca să și developeze stările ei anagogice fiindcă în acest teritoriu sacru melosul se întâlnește cu iubirea cristică si împreună consună cu ceea ce din totdeauna s a chemat poezie haaarică. Este și o continuă goană a ... Citește mai mult Poezia doamnei Dorina Stoica ecumenizează acea parte a
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
sonice majore, poezie care se limpezește cu fiecare lectură, deci anamorfoza ei lirică poate transsubstanțializa orice suferință.Ne aflam aici în aceste incantații sublime pe teritoriul cristalic al vocației perene a autoarei care neîncetat încearca să și developeze stările ei anagogice fiindcă în acest teritoriu sacru melosul se întâlnește cu iubirea cristică si împreună consună cu ceea ce din totdeauna s a chemat poezie haaarică. Este și o continuă goană a ... X. OCHIUL CURAT SAU DOBÂNDIREA CERTITUDINILOR NECESARE DE MIHAELA OANCEA, de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
lucrări, în dialogul lor simultan și nemijlocit. Din punct de vedere strict spațial, expoziția se întinde pe două niveluri după ce traversează și zona intermediară a scărilor, iar discursul ei simbolic urmărește îndeaproape acest vector. Astfel, mișcarea în interiorul expoziției este una anagogica, înălțătoare și ea urmărește marile ierarhii ale lumii însăși. Registrul inferioar, cel pe care il impune ca atare parterul, este populat cu personajele butaforice, pe jumătate tragice, pe jumătate grotești, ale lui Aurel Vlad. Ele reprezintă, în economia întregului, palierul
Transcendentă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17471_a_18796]
-
a depăși "tot ce a mai fost, tot ce este la fel", și care devine la un moment dat balast de prisos, trebuie să ai aripi. Iar aripile nu ni le poate da decât elanul poetic dus până la o tensiune anagogică părând a fi "nebunie" în raport cu modul comun sau sistemic de a gândi, dar care însemnează o schimbare radicală a înțelegerii existenței, a lumii. * Viziunea supremă, revelația privind Zarathustra a avut loc pe înălțimi de munte, la Sils-Maria, Elveția, "Căci Înălțimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
cvadratura pitagoreică și deschidere metafizică reflectă și pune în acțiune caracterul antinomic al lumii noastre, conflictul dintre finitudine și nemărginire, reflectat și pus în acțiune la rândul său, de aspirația apriorică a spiritului omenesc de transcendere a limitelor, întru atingerea anagogică a libertății spirituale radicale. Această fenomenologie are loc, de pildă, în Luceafărul: în contextul unei armonii prozodice de excepție și a perfectei logici interne a desfășurării ideii poetice, are loc conflictul acut dintre ceresc și pământesc, finit și infinit, vremelnicie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
lui Pindar, incantamentum al lui Ovidiu, Zauberung hölderlinian, enchantement al lui Rimbaud); și caracterul inițiatic inducția unei stări sufletești inefabile, până la transfigurare, eliberarea într-o suprarealitate capabilă să ne nască din nou pe un plan spiritual superior. Poezia dezvoltă capacitatea anagogică, cea mai puternică dintre creațiile culturale, în sens hölderlinian: înălțare spirituală, iluminare, elevație mistică, transfigurare cuvântul analog din filozofia sanscrită fiind samădhi. Precum afirmam și în altă parte, poezia nu este nici metrică, nici rimă, nici metaforă. Este fluid muzical
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
și contemplativitatea creațiilor tradiționale, antice (cu precădere muzica greacă, ebraică, nord-africană sau autohtonă); pe de altă parte muzica laică (a cavalerilor), polisemică, în ton cu arta poetică pe care o slujea, se preta la tălmăciri în chei diferite: alegorică, morală, anagogică. Suntem în perioada în care muzica instrumentală (profană) este înzestrată cu o anumită deschidere în planul semnificațiilor mesajului, ascultătorul având șansa de a descoperi mai multe înțelesuri ale aceluiași text sonor, în funcție de dispoziția lui sufletească, dar și de experiența în
Între claritate și echivoc by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9457_a_10782]
-
logice de viață și, simultan, a cultivat cu asiduitate sentimentul frumosului moral și artistic. De aceea se poate spune că romanul și-a îndeplinit cu brio funcțiile unei valori literare cu conținut epic autentic : funcția morală, funcția alegorică, funcția estetico-filosofică (anagogică), cât și funcția simbolică. Romancierul Virgil Stan atinge, prin romanul, Parfum de orhidee, propus publicului o cotă a maturității artistice, în sensul cel mai bun al contemporaneității. Referință Bibliografică: NOTE DE LECTOR - PROF. UNIV. DR. MIHAI PASTRAGUS - IASI / Stan Virgil
IASI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1254 din 07 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349844_a_351173]
-
ei ipostaze: maternă, ocrotitoare, iubită, muză, tovarășe de viață, precum apare în poemul: „N-am știut că ești femeie”. Receptiv la farmecul feminin, poetul trăiește voluptatea unui erotism învăluit în căldura instinctuală, subliniată la nivelul moralității într-o veritabilă cură anagogică într-o refulare conștientă prin domesticirea instinctelor iubirea capătă un văl de nostalgie ca în poemul „Pomul speranței” (pag. 14) și „Te aștept” (pag. 15). Prozele se remarcă prin știința de a crea atmosferă prin notații ale amănuntului aparent nesemnificativ
MIRCEA GORDAN – FĂRĂ VOIA MEA de ANTONIA BODEA în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366107_a_367436]
-
sonice majore, poezie care se limpezește cu fiecare lectură, deci anamorfoza ei lirica poate transsubstanțializa orice suferință. Ne aflăm aici în aceste incantații sublime pe teritoriul cristalic al vocației perene a autoarei care neîncetat încearcă să și developeze stările ei anagogice fiindcă în acest teritoriu sacru melosul se întâlnește cu iubirea cristica și împreună consuna cu ceea ce din totdeauna s a chemat poezie haaarică. Este și o continuă goana a autoarei către căutarea unei mântuiri sacralizata până la destin. Ce va deveni
CUVINE-SE CU ADEVĂRAT ACESTEI POEZII LAUDA NOASTRĂ NETRUFAȘĂ DE MARIAN CONSTANDACHE de DORINA STOICA în ediţia nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370530_a_371859]
-
logice de viață și, simultan, a cultivat cu asiduitate sentimentul frumosului moral și artistic. De aceea se poate spune că romanul și-a indeplinit cu brio funcțiile unei valori literare cu conținut epic autentic : funcția morală, funcția alegorică, funcția estetico-filosofică (anagogică), cât și funcția simbolică. Romancierul Virgil Stan atinge, prin romanul, Parfum de orhidee, propus publicului o cotă a maturității artistice, în sensul cel mai bun al contemporaneității. Referință Bibliografică: ROMANUL PARFUM DE ORHIDEE, AUTOR VIRGIL STAN: Note de lector: prof.
ROMANUL PARFUM DE ORHIDEE, AUTOR VIRGIL STAN: NOTE DE LECTOR: PROF. UNIV. DR. MIHAI PĂSTRĂGUŞ [Corola-blog/BlogPost/370544_a_371873]
-
logice de viață și, simultan, a cultivat cu asiduitate sentimentul frumosului moral și artistic. De aceea se poate spune că romanul și-a îndeplinit cu brio funcțiile unei valori literare cu conținut epic autentic : funcția morală, funcția alegorică, funcția estetico-filosofică (anagogică), cât și funcția simbolică. Romancierul Virgil Stan atinge, prin romanul, Parfum de orhidee, propus publicului o cotă a maturității artistice, în sensul cel mai bun al contemporaneității “. Această notă de lector a fost publicată în revistele „Moldova Literară” din Iași
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343103_a_344432]
-
am prezentat În stadiul acesta mai degrabă de șantier, În ideea că ele pot reprezenta un punct de plecare Într-o dezbatere, fără să am deloc de altfel pretenția că ele sunt funcționale și consistente. De la o interpretare de tip anagogic la o interpretare de tip analogic Ruxandra Cesereanu: Întrebarea pe care mi-o pun acum este dacă am putea vorbi nu doar despre anarhetip, ci și despre anarhetipologie. Ar putea fi lansată, oare, o nouă metodă, o nouă formulă conceptuală
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
sună bine, ca să zic așa. Există o sugestie de anvergură În el. Sfiala ce Înconjoară experimentul trebuie depășită. Aș mai spune că Într-o cercetare a imaginarului ar trebui să avem În vedere o trecere de la o interpretare de tip anagogic la o interpretare de tip analogic. Corin Braga: Bănuiesc că analogic este și acel demers psihanalitic pe care l-am invocat deja, demersul lui Bion, care Își propunea să evite interpretările de tip freudian, jungian sau a oricăreia dintre marile
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
am invocat deja, demersul lui Bion, care Își propunea să evite interpretările de tip freudian, jungian sau a oricăreia dintre marile școli. Pacientul este lăsat să vorbească, iar psihanalistul Își propune În mod programatic nu să Îi dea un sens anagogic, să dea o interpretare, să spună, de exemplu, „aici e un conflict oedipian latent Între tine și tatăl tău”. Dimpotrivă, atitudinea analistului constă În a intra alături de pacient În mintea acestuia și a Încerca să se identifice cu el, Încât
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
lui Origen, susține existența a trei niveluri ale scriiturii, materială, psihică și spirituală, ceea ce înseamnă, după cum explică el, că avem o semnificație literală (și, ca atare, istorică), una tropologică prin care urcăm de la realitățile sensibile către cele spirituale, și una anagogică sub care se ascund semnificațiile misterelor viitoare. Unele cărți sacre sunt străbătute de un tip de semnificație, altele de alt tip; în Apocalipsă predomină semnificația anagogică și, din acest motiv, continuă autorul, este extrem de greu să faci exegeza acestei cărți
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
istorică), una tropologică prin care urcăm de la realitățile sensibile către cele spirituale, și una anagogică sub care se ascund semnificațiile misterelor viitoare. Unele cărți sacre sunt străbătute de un tip de semnificație, altele de alt tip; în Apocalipsă predomină semnificația anagogică și, din acest motiv, continuă autorul, este extrem de greu să faci exegeza acestei cărți. În epoca în care comentatorul însuși scria, viața în această lume era plină de dificultăți și de lipsuri, iar acest lucru putea constitui o prevestire a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
poreclei în renume - despre Vintilă Horia, „Plângerile” lui Ioan Cușa, Ciprian și Urmuz, „Umorul negru” și „absurdul” în literatura română cultă și populară, Între utopia orfică și hieratismul mioritic), iar Vintilă Horia trimite eseuri (Despre posibila descoperire a unui limbaj anagogic, Târziul mesaj venețian, Fragmente despre un timp mai rău decât altul ș.a.), nuvele și proză memorialistică (Monstrul, Recviem în trei pentru un oraș dispărut ș.a), versuri. Între colaboratori se află, de asemenea, Grigore Cugler (proză), Alexandru Ciorănescu (amintiri), George
REVISTA SCRIITORILOR ROMANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289261_a_290590]
-
înfloriți fac parte din același regn cu oamenii și că din cartea sa îngropată crește arborele primordial. Toate aceste viziuni și revelații au ca finalitate dobândirea libertății și a salvării - temele ultime ale scriitorului, care impun astfel și o lectură anagogică a romanelor. În această etapă a evoluției personajelor pătrunde în literatura lui S. fantasticul, al cărui specific este determinat de contextul în care apare. Fantasticul capătă un solid fundament teoretic și simbolic, iar componenta eseistic-metafizică și cea esoterică, inițiatică (culminând
STANCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289861_a_291190]
-
lui Origen, susține existența a trei niveluri ale scriiturii, materială, psihică și spirituală, ceea ce înseamnă, după cum explică el, că avem o semnificație literală (și, ca atare, istorică), una tropologică, prin care urcăm de la realitățile sensibile către cele spirituale, și una anagogică, sub care se ascund semnificațiile tainelor viitoare. Unele cărți sacre sînt străbătute de un tip de semnificație, altele de alt tip; în Apocalipsă predomină semnificația anagogică și, din acest motiv, continuă autorul, este extrem de greu să faci exegeza acestei cărți
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
istorică), una tropologică, prin care urcăm de la realitățile sensibile către cele spirituale, și una anagogică, sub care se ascund semnificațiile tainelor viitoare. Unele cărți sacre sînt străbătute de un tip de semnificație, altele de alt tip; în Apocalipsă predomină semnificația anagogică și, din acest motiv, continuă autorul, este extrem de greu să faci exegeza acestei cărți. în epoca în care scria comentatorul, viața în această lume era plină de dificultăți și de lipsuri, fapt ce putea constitui o prevestire a Apocalipsei sau
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
la Irineu și Hipolit fără să elimine irevocabil caracterul istoric al personajului. Întâmplător sau nu, întâlnim la el trei sensuri ale figurii Anticristului: 1) istorico‑eshatologic, în contextul polemicii cu păgânul Celsus; 2) moral, în contextul polemicii cu ereticii; 3) anagogic, de asemenea în contextul antieretic, dar în cadrul unei exegeze realizate la solicitarea membrilor comunității creștine (Comentariu la Evanghelia după Matei). Origen ne introduce într‑un context teologic și exegetic cu totul diferit de cel întâlnit până acum. Potrivit definiției lui
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
pe mulți vor amăgi»”. Origen prezintă mai întâi sensul literal, acceptat de cei care simpliciter intelligunt: anticriștii vor pretinde că sunt Cristos însuși, prin minunile săvârșite și prin discursurile mincinoase. Apariția lor este situată într‑un viitor nedefinit. Cealaltă interpretare, anagogică, este rezultatul confruntării pasajului de la Mt. cu 1In. 2,18: „...precum ați auzit că vine anticrist, iar acum mulți anticriști s‑au arătat; de aici cunoaștem noi că‑i ceasul de pe urmă”. Cele două pasaje vorbesc de „mai mulți anticriști
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
hermeneutului și, prin acesta, a celor care ascultă sau citesc cuvintele sale. Această „cristificare” rezidă în unirea sufletului celui care se apropie de Evanghelie cu însuși sufletul Evangheliei veșnice, Cristos. În acest cadru teologic cu totul special trebuie situată interpretarea anagogică a figurii Anticristului pe care o propune Origen. Interpretarea sa pornește de la imaginea templului de care vorbește Mt. 24,1‑2. Edificiul exterior, vizibil, al templului este Vechiul Testament, care trebuie dărâmat „pentru a clădi templul cel dumnezeiesc și mistic al
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]