79 matches
-
ei ipostaze: maternă, ocrotitoare, iubită, muză, tovarășe de viață, precum apare în poemul: „N-am știut că ești femeie”. Receptiv la farmecul feminin, poetul trăiește voluptatea unui erotism învăluit în căldura instinctuală, subliniată la nivelul moralității într-o veritabilă cură anagogică într-o refulare conștientă prin domesticirea instinctelor iubirea capătă un văl de nostalgie ca în poemul „Pomul speranței” (pag. 14) și „Te aștept” (pag. 15). Prozele se remarcă prin știința de a crea atmosferă prin notații ale amănuntului aparent nesemnificativ
MIRCEA GORDAN – FĂRĂ VOIA MEA de ANTONIA BODEA în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 by http://confluente.ro/antonia_bodea_1459143195.html [Corola-blog/BlogPost/366107_a_367436]
-
sonice majore, poezie care se limpezește cu fiecare lectură, deci anamorfoza ei lirica poate transsubstanțializa orice suferință. Ne aflăm aici în aceste incantații sublime pe teritoriul cristalic al vocației perene a autoarei care neîncetat încearcă să și developeze stările ei anagogice fiindcă în acest teritoriu sacru melosul se întâlnește cu iubirea cristica și împreună consuna cu ceea ce din totdeauna s a chemat poezie haaarică. Este și o continuă goana a autoarei către căutarea unei mântuiri sacralizata până la destin. Ce va deveni
CUVINE-SE CU ADEVĂRAT ACESTEI POEZII LAUDA NOASTRĂ NETRUFAȘĂ DE MARIAN CONSTANDACHE de DORINA STOICA în ediţia nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/dorina_stoica_1453568139.html [Corola-blog/BlogPost/370530_a_371859]
-
logice de viață și, simultan, a cultivat cu asiduitate sentimentul frumosului moral și artistic. De aceea se poate spune că romanul și-a îndeplinit cu brio funcțiile unei valori literare cu conținut epic autentic : funcția morală, funcția alegorică, funcția estetico-filosofică (anagogică), cât și funcția simbolică. Romancierul Virgil Stan atinge, prin romanul, Parfum de orhidee, propus publicului o cotă a maturității artistice, în sensul cel mai bun al contemporaneității. Referință Bibliografică: NOTE DE LECTOR - PROF. UNIV. DR. MIHAI PASTRAGUS - IASI / Stan Virgil
IASI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1254 din 07 iunie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1402136648.html [Corola-blog/BlogPost/349844_a_351173]
-
sonice majore, poezie care se limpezește cu fiecare lectură, deci anamorfoza ei lirică poate transsubstanțializa orice suferință. Ne aflam aici în aceste incantații sublime pe teritoriul cristalic al vocației perene a autoarei care neîncetat încearca să și developeze stările ei anagogice fiindcă în acest teritoriu sacru melosul se întâlnește cu iubirea cristică si împreună consună cu ceea ce din totdeauna s a chemat poezie haaarică. Este și o continuă goană a ... Citește mai mult Poezia doamnei Dorina Stoica ecumenizează acea parte a
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/dorina_stoica/canal [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
sonice majore, poezie care se limpezește cu fiecare lectură, deci anamorfoza ei lirică poate transsubstanțializa orice suferință.Ne aflam aici în aceste incantații sublime pe teritoriul cristalic al vocației perene a autoarei care neîncetat încearca să și developeze stările ei anagogice fiindcă în acest teritoriu sacru melosul se întâlnește cu iubirea cristică si împreună consună cu ceea ce din totdeauna s a chemat poezie haaarică. Este și o continuă goană a ... X. OCHIUL CURAT SAU DOBÂNDIREA CERTITUDINILOR NECESARE DE MIHAELA OANCEA, de
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/dorina_stoica/canal [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
nebun, avertismentul că piscina este goală. Aici, în acest plonjeu inițiatic, Mats Ek găsește forța originară a rebotezării vechilor povești. Scriind pe suprafața apei - cum îi place să spună - el nu mai repetă totuși istorii de suprafață; lecturile lui sunt anagogice. Dincolo de planul acesta al relecturării, al hermeneuticii literare - unde antecedentele similare sunt numeroase - descoperim ceea ce este pur și simplu Mats Ek; limbajul său. Am convingerea că nu reinterpretările sale, nu hermeneutica sa, nu gândirea sa regizorală - toate impecabile - fac unicitatea
Două legende ale dansului onorate cu titlul de Doctor Honoris Causa la București by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105823_a_107115]
-
logice de viață și, simultan, a cultivat cu asiduitate sentimentul frumosului moral și artistic. De aceea se poate spune că romanul și-a indeplinit cu brio funcțiile unei valori literare cu conținut epic autentic : funcția morală, funcția alegorică, funcția estetico-filosofică (anagogică), cât și funcția simbolică. Romancierul Virgil Stan atinge, prin romanul, Parfum de orhidee, propus publicului o cotă a maturității artistice, în sensul cel mai bun al contemporaneității. Referință Bibliografică: ROMANUL PARFUM DE ORHIDEE, AUTOR VIRGIL STAN: Note de lector: prof.
ROMANUL PARFUM DE ORHIDEE, AUTOR VIRGIL STAN: NOTE DE LECTOR: PROF. UNIV. DR. MIHAI PĂSTRĂGUŞ by http://confluente.ro/stan_virgil_1453547748.html [Corola-blog/BlogPost/370544_a_371873]
-
logice de viață și, simultan, a cultivat cu asiduitate sentimentul frumosului moral și artistic. De aceea se poate spune că romanul și-a îndeplinit cu brio funcțiile unei valori literare cu conținut epic autentic : funcția morală, funcția alegorică, funcția estetico-filosofică (anagogică), cât și funcția simbolică. Romancierul Virgil Stan atinge, prin romanul, Parfum de orhidee, propus publicului o cotă a maturității artistice, în sensul cel mai bun al contemporaneității “. Această notă de lector a fost publicată în revistele „Moldova Literară” din Iași
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1470564818.html [Corola-blog/BlogPost/343103_a_344432]
-
și finalitatea estetică, ca și în romanul Podul aerian (1981), proză a „deriziunii”, cu o mai complexă bătaie și amplitudine. În sfârșit, cele două volume din Istoria literaturii române de azi pe mâine (2001) reprezintă în intenție o proiecție „structurată anagogic” și întemeiată pe o perspectivă de evaluare a „trei tipuri de fapte: permanente, repetabile și noi”. Subliniate în comentariu prin enumerare și confruntare, cele trei categorii susțin impresia curgerii istorice, cu o mare pondere acordată ideopoliticului, întrucât - așa cum avertizează P.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288911_a_290240]
-
poreclei în renume - despre Vintilă Horia, „Plângerile” lui Ioan Cușa, Ciprian și Urmuz, „Umorul negru” și „absurdul” în literatura română cultă și populară, Între utopia orfică și hieratismul mioritic), iar Vintilă Horia trimite eseuri (Despre posibila descoperire a unui limbaj anagogic, Târziul mesaj venețian, Fragmente despre un timp mai rău decât altul ș.a.), nuvele și proză memorialistică (Monstrul, Recviem în trei pentru un oraș dispărut ș.a), versuri. Între colaboratori se află, de asemenea, Grigore Cugler (proză), Alexandru Ciorănescu (amintiri), George
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289261_a_290590]
-
am prezentat În stadiul acesta mai degrabă de șantier, În ideea că ele pot reprezenta un punct de plecare Într-o dezbatere, fără să am deloc de altfel pretenția că ele sunt funcționale și consistente. De la o interpretare de tip anagogic la o interpretare de tip analogic Ruxandra Cesereanu: Întrebarea pe care mi-o pun acum este dacă am putea vorbi nu doar despre anarhetip, ci și despre anarhetipologie. Ar putea fi lansată, oare, o nouă metodă, o nouă formulă conceptuală
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
sună bine, ca să zic așa. Există o sugestie de anvergură În el. Sfiala ce Înconjoară experimentul trebuie depășită. Aș mai spune că Într-o cercetare a imaginarului ar trebui să avem În vedere o trecere de la o interpretare de tip anagogic la o interpretare de tip analogic. Corin Braga: Bănuiesc că analogic este și acel demers psihanalitic pe care l-am invocat deja, demersul lui Bion, care Își propunea să evite interpretările de tip freudian, jungian sau a oricăreia dintre marile
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
am invocat deja, demersul lui Bion, care Își propunea să evite interpretările de tip freudian, jungian sau a oricăreia dintre marile școli. Pacientul este lăsat să vorbească, iar psihanalistul Își propune În mod programatic nu să Îi dea un sens anagogic, să dea o interpretare, să spună, de exemplu, „aici e un conflict oedipian latent Între tine și tatăl tău”. Dimpotrivă, atitudinea analistului constă În a intra alături de pacient În mintea acestuia și a Încerca să se identifice cu el, Încât
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Fundației Culturale Române, București, 1991, p. 113. 209 Ibidem, p. 114. 210 Ioan Petru Culianu, op. cit., pp. 234-235. Lăcrămioara Berechet interpretează numele Cucoaneș, "în limbaj indirect, propriu textelor ezoterice dublu codificate", ca Fiu al Stăpânului (s.a.), cheie care în registru anagogic semnifică Macrantropul (s.a.), Fiul Domnului, Eroul, MahaVira cel care alege desăvârșirea în spirit și se retrage în singurătatea Sinelui" (Lăcrămioara Berechet, op. cit., p. 27.). 211 Matei Călinescu, op. cit., pp. 70-71. 212 Ibidem, pp. 72-73, nota 30. 213 Ibidem, pp. 72-74
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
a perpetua conlucrarea dintre fapta divină și fapta umană, pănă în Ziua cănd germenele va atinge maturitatea ultimă. Iată de ce porunca inițială de a “cultiva” grădina Edenului, deschide nesfărșitele perspective ale culturii. Ieșită din lumea culturală a mănăstirilor, asumăndu-și diversitatea anagogică a domeniilor sale, cultura reconstituie cu propriile mijloace “liturghia cosmică” - adică preludiul terestru al doxologiei cerești. Prin chiar firea sa, omul este predestinat acestei slujiri: el este “o partitură muzicală, un imn minunat dedicat atotputerniciei creatoare”. “Slava ta, Hristoase, este
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Elena Bărbulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2305]
-
quattrocento-ului se bazează îndeosebi pe categoriile figurii și locului, care materializează pictural configurația tabloului. Ea reprezintă o mutație față de Ordinea vizuală medievală, a cărei structură elaborată pornind de la obiectul figurativ străbate domeniile perceputului, miticului și imaginarului, conform formulei căii anagogice a simbolului (per materialia ad imaterialia). Structura Ordinii vizuale a quattrocento-ului se manifestă prin respingerea căii anagogice a simbolului deschis spre supranatural și este evidentă în corelații de tipul celor dintre "ritual și voința individuală, dintre statornicia universului și
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
mutație față de Ordinea vizuală medievală, a cărei structură elaborată pornind de la obiectul figurativ străbate domeniile perceputului, miticului și imaginarului, conform formulei căii anagogice a simbolului (per materialia ad imaterialia). Structura Ordinii vizuale a quattrocento-ului se manifestă prin respingerea căii anagogice a simbolului deschis spre supranatural și este evidentă în corelații de tipul celor dintre "ritual și voința individuală, dintre statornicia universului și eveniment, dintre destin și acțiune", pe care le impune străbătând domeniile perceputului, realului și imaginarului, după o ordine
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
Origene, la teoria celor trei sensuri, literal, psihic și spiritual, iar apoi la teoria celor patru sensuri, a lui Ioan Casian: 1. literal (semnificația comună a cuvîntului); 2. alegoric (ce este de crezut), 3. moral (ce este de făcut); 4. anagogic (ne indică spre ce să tindem). Toma din Aquino păstrează pentru practica interpretativă curentă distincția simplă între sensul literal și cel spiritual și afirmă că sensul spiritual poate fi adâncit în direcția anagogică, morală și alegorică. Filosofii de tradiție greacă
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
3. moral (ce este de făcut); 4. anagogic (ne indică spre ce să tindem). Toma din Aquino păstrează pentru practica interpretativă curentă distincția simplă între sensul literal și cel spiritual și afirmă că sensul spiritual poate fi adâncit în direcția anagogică, morală și alegorică. Filosofii de tradiție greacă au protestat împotriva acestei proliferări a sensurilor. Filosoful neoplatonic Porfiro le reproșează Sfinților Părinți faptul că creștinii au transformat cuvintele simple ale lui Moise în enigme. La rândul ei, școala din Antiohia, creștină
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
regimul diurn al fanteziei și va rata stadiul de albedo, stadiul cînd opera ajunge la perfecțiune, la maturitate asta Însemnînd În registrul descriptiv-poetic o renunțare la salvare, la angelizare. Cătălina se opune atît regimului diurn fantastic cît și regimului arhetipurilor anagogice. Refuzînd diviziunea și ascensiunea eroina rămîne ancorată În mundan, În Întuneric reacțiile de salvare ale Luceafărului Înscriindu-se În motivele mitice ale renunțării, ale eșecului taumaturgic, „vindecarea”mitică nerealizîndu-se la nivelul șamanic, magic sau fantastic. Cătălina rămîne amorsată numai la
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
înțelepciunea, justiția și curajul. În fine, discutând Evul Mediu și Renașterea, nu se poate omite importantă tehnicii speciale de interpretare a Bibliei, care cuprinde patru niveluri: cel literal sau istoric, cel alegoric sau teologic, cel tropologic sau moral și cel anagogic sau eshatologic. Dacă dorim, putem extinde discuția fără probleme, pentru a încorpora exemple suplimentare din spații culturale orientale (India, Egipt, China). Până aici, am incercat sa arat modul în care existența acestei tradiții ar putea justifica, implicit, obsesia blakeană legată
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
lui Origen, susține existența a trei niveluri ale scriiturii, materială, psihică și spirituală, ceea ce înseamnă, după cum explică el, că avem o semnificație literală (și, ca atare, istorică), una tropologică, prin care urcăm de la realitățile sensibile către cele spirituale, și una anagogică, sub care se ascund semnificațiile tainelor viitoare. Unele cărți sacre sînt străbătute de un tip de semnificație, altele de alt tip; în Apocalipsă predomină semnificația anagogică și, din acest motiv, continuă autorul, este extrem de greu să faci exegeza acestei cărți
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
istorică), una tropologică, prin care urcăm de la realitățile sensibile către cele spirituale, și una anagogică, sub care se ascund semnificațiile tainelor viitoare. Unele cărți sacre sînt străbătute de un tip de semnificație, altele de alt tip; în Apocalipsă predomină semnificația anagogică și, din acest motiv, continuă autorul, este extrem de greu să faci exegeza acestei cărți. în epoca în care scria comentatorul, viața în această lume era plină de dificultăți și de lipsuri, fapt ce putea constitui o prevestire a Apocalipsei sau
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Opere, vol. IV, ed. cit., p. 32. 23 Potrivit lui Andrei Pleșu (Pitoresc și melancolie, Editura Humanitas, București, 1992, p. 68), "peisajul adevărat nu reproduce natura, cât o imaginează, dacă nu de-a dreptul o instituie, după exigențele unei interiorități orientate anagogic". 24 E. Lovinescu, "Spre Atena", în Opere, ed. cit., vol. IV, p. 28. 25 E. Lovinescu, "Paraleipomena", în Critice, vol. II, ediție definitivă, Editura "Ancora" S. Benvenisti&Co, București, 1926, p. 95. 26 Idem, p. 27. 27 Idem, p. 29
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
165 Atma și introspecția mnemoclastică / 167 Călătorii astrale / 169 12. Semne și simboluri ale unui univers marcat de illuminarea rituală / 171 Locul ritualului rosicrucian / 172 De ce se ascund în versuri lumile interioare? /176 Illuminarea ca ritual liric / 188 13. Interpretarea anagogică a ritualurilor rosicruciene ca placă turnantă între tradiție, religii și francmasonerie / 190 Limbajul ritualului vieții pentru credința omului / 192 Abraxas. Arhiva Cuvântului / 194 Licorna, expresie a dogmei și liberă gândire / 197 SACRALITATEA CUVÂNTULUI PIERDUT ÎN POESIE 14. Nil nisi clavis
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]