79 matches
-
13‑20; Mc. 8,27‑30; Lc. 9,18‑21. . Origen vorbește de Anticrist ca „minciună” într‑un foarte scurt pasaj din Com. In. 32, 17, 213‑217. Acest pasaj este consacrat în bună parte diavolului și semnificației morale și anagogice a acestuia. . Com. In. 1, 1, 33. . Asupra caracterului cristologic al exegezei origeniene, vezi, mai ales, F. Bertrand, Mystique de Jésus chez Origène, Paris, 1956, și H.U. von Balthasar, Parole et mystère chez Origène, Paris, 1957. . Personaj neidentificat; să
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
experiență. Avem sub ochii noștri împlinirea celor vestite: strângerea dărilor, cumplita sărăcie a maselor și toate celelalte, lucruri care ni se întâmplă în fiecare zi. Noi vedem toate acestea” (cartea 7, PG 81, 1429C). . Iată un alt exemplu de interpretare anagogică despre a patra fiară: „Se cuvine să precizăm că nu fiara în întregime a fost dată focului, ci numai «trupul său». Într‑adevăr, de vreme ce «fiara» simbolizează întregul imperiu, în care există, pe de o parte, cei care trăiesc în credință
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în apocalipsa unei biografii personale. Toată biografia creștinului capătă un sens din perspectiva botezului întru Hristos. Acest tip de hermeneutică teleologică va fi proiectată asupra istoriei vechiului Israel sau a întregii umanități căzute. Părinții Bisericii vor aplica o lectură spirituală (anagogică) memorialului iudaic al izbăvirii. „Egiptul” devine metafora captivității idolatre, „exodul” reprezintă eliberarea de patimi și botezul curățitor, iar „Canaanul” este imaginea paradisiacă a întoarcerii acasă. În tradiția patristică, succesul alegoriei - care nu este o metodă hermeneutică, ci o exigență a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
în op. cit., p. 124). 71 Eleusis (1942), vol. Veghe, în op. cit., p. 157. 72 Pentru Ioan Scotus Eriugena (în Expositiones Super Ierarchiam Caelestem S. Dionysii), în descendența cosmologiei dionisiene întemeiate pe problematica intermediarului, "orice piatră e lumină", prin lumină înțelegând (anagogic) icoana (imaginea) sau eidos-ul pietrei. Cf. Anca Vasiliu, Despre diafan, ed. cit., pp. 172-184. 73 CXC (36) (1955); Prizonierul (1951), vol. Clepsidra, în op. cit., pp. 288, 223. 74 La Plotin, frumosul având ca materie sufletul, aceasta este inteligența fără imagine
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Exercitantul este la rândul său autorul celui de-al treilea text, format din rugăciunile, dialogurile, meditațiile, contemplațiile și imaginile (de aici provine și numele de text alegoric) înfiripate în timpul exercițiilor făcute. În sfârșit, Barthes menționează și un patrulea text, numit anagogic, prin care este desemnat răspunsul pe care Dumnezeu îl dă exercitantului prin semnele și mișcările lăuntrice suscitate în acesta. Acest text multiplu al Exercițiilor se arată a fi cât se poate de dramatic, atât prin prezența celor trei „actori”, cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
a anihila vechea teamă de soartă și noroc. Eshatonul nu doar delimitează progresul istoric printr-un sfârșit, ci îl și articulează și împlinește printr-un scop bine definit"43. Deși eschatologia clasică este, prin excelență, ancorată în viitor, definind sensul anagogic al Sfintei Scripturi, în ecleziologia euharistică a Bisericii Ortodoxe există o eschatologie inaugurată 44 sau prezenteistă, ce presupune prezența reală a Dumnezeului veșnic și pregustarea Împărăției lui Dumnezeu hic et nunc45. Tocmai această eschatologie realizată, prezenteistă, a făcut posibilă infiltrarea
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
Său de robia puterilor răului. Tipologia exprimă astfel inteligibilitatea proprie istoriei.55 Hermeneutica biblică recunoaște existența a patru sensuri în interpretarea biblică. În perioada medievală ea era semnificată de faimoasa Quadriga, sensul cvuadruplu al Scripturii: literal, alegoric, moral/tropologic și anagogic 56. Dacă înșiși apostolii au avut nevoie de luminarea Duhului Sfânt pentru a înțelege Cuvântul Domnului, cu atât mai mult avem nevoie noi astăzi de Sfânta Tradiție a Bisericii, fără de care orice hermeneutică biblică este sortită eșecului, pentru că, după cum plastic
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
franceză. Altă carte a lui P., Practici ale interpretarii de text (1999), are profunde valențe teoretice, pledând pentru recuperarea bogatei tradiții a decodării sensului încastrat în text, de la sensul literal până la cel literar, trecând prin arcurile sensurilor alegorice, morale sau anagogice, derivate din aplecarea misticilor asupra textelor sacre și ajungând până la marile modele interpretative ale veacurilor al XIX-lea și al XX-lea. SCRIERI: Histoire de la littérature française (în colaborare), I-III, București, 1981; La Littérature française dans l’espace culturel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288663_a_289992]
-
lămuritoare între actorul principal și câțiva spectatori, imediat după reprezentarea piesei. În această "coda", pe lângă considerațiile estetice (despre rolul artei, despre (i)moralitatea ei, despre redarea binelui și a răului într-o operă de artă etc.), autorul oferă "cheia", sensul anagogic, cum ar spune Dante, al falsei comedii pe care o propusese în urmă cu un deceniu: orașul ar fi sufletul nostru, al fiecăruia, revizorul din final ar fi conștiința noastră trezită, ce ne așteaptă în pragul mormântului, Hlestakov, falsul revizor
Revizorul revizuit... by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/13993_a_15318]
-
și veșnice (II Cor. 4, 18). Cu toate că se deosebește de Origen în multe privințe, arhipăstorul Nyssei îi este totuși îndatorat atât prin metoda de lucru folosită 36, cât și în demersul general. Sfântul Grigorie de Nyssa despre înțelesul alegoric și anagogic al Cântării Cântărilor Cele 15 omilii ale Sfântului Grigorie de Nyssa dedicate nobilei Olympia și rostite aproximativ între anii 386 și 391 marchează apogeul realizărilor teologice și literare ale Sfântului Grigorie. Aceste omilii, care descriu înaintarea sufletului în unirea cu
Nr. 1/2010 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/135_a_101]
-
Filon și nici de tradiția alegorică grecească 39. În debutul Cuvântului înainte către Olimpiada, Sfântul Grigorie dezvăluie înțelepciunea cărții biblice comentate, înțelesurile ei înalte și curate, neurmând în toate înțelesului literal al Sfintei Scripturi, ci dând o tâlcuire mai înaltă (anagogică): „Am luat cunoștință de râvna ce o ai, pe măsura vieții tale cuvioase și a sufletului tău curat, pentru Cântarea Cântărilor, râvnă pe care ne-ai arătat-o atât în persoană, cât și prin scrisoare, ca să se dezvăluie, printr-o
Nr. 1/2010 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/135_a_101]
-
al iubirii între Dumnezeu și sufletul omenesc (cuvântul grecesc Ψυχὴ fiind feminin), pentru ca cel ce o citește să fie ridicat la înțelesurile neîntinate, duhovnicești ale ei”41. Continuându-și ideea, Părintele Capadocian subliniază că „o astfel de tâlcuire mai înaltă (anagogică) a acestora, fie că vrea cineva să o numească figurată, fie alegorică, fie altfel, nu ne vom certa pentru nume; numai să nu fie lipsită de un înțeles corespunzător”42. Sfântul Grigorie susține cu tărie că în Cântarea Cântărilor sunt
Nr. 1/2010 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/135_a_101]
-
lucrări, în dialogul lor simultan și nemijlocit. Din punct de vedere strict spațial, expoziția se întinde pe două niveluri după ce traversează și zona intermediară a scărilor, iar discursul ei simbolic urmărește îndeaproape acest vector. Astfel, mișcarea în interiorul expoziției este una anagogica, înălțătoare și ea urmărește marile ierarhii ale lumii însăși. Registrul inferioar, cel pe care il impune ca atare parterul, este populat cu personajele butaforice, pe jumătate tragice, pe jumătate grotești, ale lui Aurel Vlad. Ele reprezintă, în economia întregului, palierul
Transcendentă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17471_a_18796]
-
și contemplativitatea creațiilor tradiționale, antice (cu precădere muzica greacă, ebraică, nord-africană sau autohtonă); pe de altă parte muzica laică (a cavalerilor), polisemică, în ton cu arta poetică pe care o slujea, se preta la tălmăciri în chei diferite: alegorică, morală, anagogică. Suntem în perioada în care muzica instrumentală (profană) este înzestrată cu o anumită deschidere în planul semnificațiilor mesajului, ascultătorul având șansa de a descoperi mai multe înțelesuri ale aceluiași text sonor, în funcție de dispoziția lui sufletească, dar și de experiența în
Între claritate și echivoc by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9457_a_10782]
-
mei la neoprotestantism, luându-mă cu ei la Adunările Domnului, începeau să mă fascineze predicile penticostale și interpretarea orală & liberă, a pasagiilor evanghelice, subîntinse de un nou tip de retorică: una ce învăța să depistez cvadruplul înțeles (literal, figurat, moral & anagogic) al textelor sacralizate. Mă tenta oratoria naivă, simplă a cuvântătorilor rurali contaminați de duhul reformist. Poezia cultă aveam s-o cunosc la școală. A nu se uita că, pe vremea liceirii mele, Blaga și Barbu, recent "reabilitați", nu figurau încă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
a depăși "tot ce a mai fost, tot ce este la fel", și care devine la un moment dat balast de prisos, trebuie să ai aripi. Iar aripile nu ni le poate da decât elanul poetic dus până la o tensiune anagogică părând a fi "nebunie" în raport cu modul comun sau sistemic de a gândi, dar care însemnează o schimbare radicală a înțelegerii existenței, a lumii. * Viziunea supremă, revelația privind Zarathustra a avut loc pe înălțimi de munte, la Sils-Maria, Elveția, "Căci Înălțimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
cvadratura pitagoreică și deschidere metafizică reflectă și pune în acțiune caracterul antinomic al lumii noastre, conflictul dintre finitudine și nemărginire, reflectat și pus în acțiune la rândul său, de aspirația apriorică a spiritului omenesc de transcendere a limitelor, întru atingerea anagogică a libertății spirituale radicale. Această fenomenologie are loc, de pildă, în Luceafărul: în contextul unei armonii prozodice de excepție și a perfectei logici interne a desfășurării ideii poetice, are loc conflictul acut dintre ceresc și pământesc, finit și infinit, vremelnicie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
lui Pindar, incantamentum al lui Ovidiu, Zauberung hölderlinian, enchantement al lui Rimbaud); și caracterul inițiatic inducția unei stări sufletești inefabile, până la transfigurare, eliberarea într-o suprarealitate capabilă să ne nască din nou pe un plan spiritual superior. Poezia dezvoltă capacitatea anagogică, cea mai puternică dintre creațiile culturale, în sens hölderlinian: înălțare spirituală, iluminare, elevație mistică, transfigurare cuvântul analog din filozofia sanscrită fiind samădhi. Precum afirmam și în altă parte, poezia nu este nici metrică, nici rimă, nici metaforă. Este fluid muzical
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
este diseminat în toate poemele, prin trimiterile directe sau indirecte la fecioara bibliotecilor; la sfinți, la steaua-călăuză a magilor, la miel, la Paști, la liturghie în sfântă carte, la sihăstrie, la chilie etc., toate acestea imprimând poemelor o evidentă latură anagogică, dar, în același timp, aducând nuanțe de topos al izolării și al damnării care însoțesc procesul creației autentice, indiferent de conotațiile care i se atribuie termenului. De altfel, poetul are, în viziunea lui Paul Aretzu, un destin aparte (am venit
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
generis de comunicare, comuniune și revelare a unui altceva care le transcende. Cu siguranță, nu este vorba de o simplă decriptare, analizare și hermeneutizare a artisticului, a esteticului prin teologic, ci de o buna așezare a lor într-un exercițiu anagogic firesc, într-o perspectivă interdisciplinară novatoare, în vederea comprehensiunii profunzimii sale simbolice. Prin urmare, miza acestei lucrări este una majoră: să fundamenteze această nouă disciplină și să justifice existența ei în cadrul unei pluridisciplinarități deconcertante: teologie, filosofie, estetică și istoria artei. Înainte de
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Iar alegoria nu era un obicei local italian, ci o metodă general europeană" (T.S.E.). Pentru Dante, citim în Il Convivio (Banchetul), în plăsmuirea poetică, așa cum va aplica mai tîrziu în Divina Commedia, sînt patru sensuri suprapuse: literal, alegoric, moral și anagogic. Ce înțelege poetul prin fiecare dintre aceste sensuri, redă pe larg Edgar Papu în Estetica lui Dante (Editura Princeps Edit, 2005): "Mai întîi, sensul literal este acela ce urmează exclusiv litera textului, așa cum îi arată și numele. Sensul alegoric, la
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
litera textului, așa cum îi arată și numele. Sensul alegoric, la rîndul său, cuprinde adevărul care se ascunde sub masca anumitor ficțiuni frumoase. Sensul moral privește învățăturile, normele de conduită practică, ce se pot deduce din relatările textului. În sfîrșit, sensul anagogic este ceea ce Dante numește un supra-sens, apărînd în împrejurări cu totul speciale. Bunăoară, în anumite scrieri, sensul literal nu se mărginește numai la redarea unor ficțiuni frumoase, ci exprimă nemijlocit, un înalt adevăr spiritual. În cazul de față, sensul anagogic
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
anagogic este ceea ce Dante numește un supra-sens, apărînd în împrejurări cu totul speciale. Bunăoară, în anumite scrieri, sensul literal nu se mărginește numai la redarea unor ficțiuni frumoase, ci exprimă nemijlocit, un înalt adevăr spiritual. În cazul de față, sensul anagogic deține rolul de a adînci și de a amplifica cele spuse direct în litera textului". Edgar Papu propune și o aplicație pe textul dantesc Infernul, Cîntul I: " La miezul căii noastre date,/ m-aflai într-o pădure-ntunecoasă/ pierdut de
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
în care s-a cufundat poetul către mijlocul vieții sale. Sensul moral închipuie groaza de păcat a spiritului creștin (che nel pensier rinnova la paura), apăsarea conștiinței împovărată de vini precum și aspirația inexorabilă de a ieși din robia răului. Sensul anagogic, ce decurge pe planul suprafiresc, dezvăluia bunătatea Providenței, care arată limanul luminos al mîntuirii sufletului contritat dar plin de speranță în momentul căinței". Despre cele patru sensuri vorbește și Sfîntul Augustin în De utilitate credenti, citat și de Sf. Toma
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
înfloriți fac parte din același regn cu oamenii și că din cartea sa îngropată crește arborele primordial. Toate aceste viziuni și revelații au ca finalitate dobândirea libertății și a salvării - temele ultime ale scriitorului, care impun astfel și o lectură anagogică a romanelor. În această etapă a evoluției personajelor pătrunde în literatura lui S. fantasticul, al cărui specific este determinat de contextul în care apare. Fantasticul capătă un solid fundament teoretic și simbolic, iar componenta eseistic-metafizică și cea esoterică, inițiatică (culminând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289861_a_291190]