22 matches
-
-lea, fiind întâlnită la Origen (La Romani, Omilia XV). Ea a fost apoi preluată de Evagrie, de Sfinții Vasile cel Mare și Nil Sinaitul - acesta din urmă aducând Teologia celor trei etape sau trepte în Sinai, dându-i o haină anahoretică și punând accent pe lupta duhovnicească. Sfântul Ioan Casian, Isihie Sinaitul - care împreună cu Sfântul Diadoh al Foticeii și Sfântul Ioan Scărarul fac parte din spiritualitatea sinaită - vor pune accent pe liniștea interioară obținută prin rugăciune și trezvie (asceza trupească fiind
PARTEA A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Despre_teologie_si_viata_spirituala_partea_a_ii_a_.html [Corola-blog/BlogPost/356197_a_357526]
-
reciproc în îndeplinirea vocației personale a fiecăruia. Prin comuniunea frățească, înrădăcinată în dragoste și bazată pe dragoste, membrii să fie un exemplu de reconciliere universală în Cristos. Can. 603 - § 1. În afară de institutele de viață consacrată, Biserica recunoaște viața eremitică sau anahoretică prin care credincioșii, într-o retragere mai strictă din lume, în tăcerea singurătății, în rugăciune asiduă și pocăință, își închină viața spre lauda lui Dumnezeu și mântuirea lumii. § 2. - Can. 604 - § 1. Acestor forme de viață consacrată li se adaugă
EUR-Lex () [Corola-website/Law/205066_a_206395]
-
reciproc în îndeplinirea vocației personale a fiecăruia. Prin comuniunea frățească, înrădăcinată în dragoste și bazată pe dragoste, membrii să fie un exemplu de reconciliere universală în Cristos. Can. 603 - § 1. În afară de institutele de viață consacrată, Biserica recunoaște viața eremitică sau anahoretică prin care credincioșii, într-o retragere mai strictă din lume, în tăcerea singurătății, în rugăciune asiduă și pocăință, își închină viața spre lauda lui Dumnezeu și mântuirea lumii. § 2. Eremitul este recunoscut de drept ca persoană închinată lui Dumnezeu în
EUR-Lex () [Corola-website/Law/206544_a_207873]
-
de mențiuni documentare medievale. În mod indirect, bisericile rupestre de aici au influențat dinamica așezărilor umane. Apariția unor pustnici izolați a determinat existența unor mici schituri și, ulterior a unei comunități monahale înfloritoare în timpul perioadei feudale. Organizarea inițială de tip anahoretic a fost înlocuită cu ajutorul intervențiilor voievodale într-una cenobitică, transformând viața pustnicilor. Au fost înființate aici mănăstiri cu rol coordonator, unele dintre acestea fiind succesoare ale unora dintre schituri. Acest din urmă fapt a contribuit la dispariția lor, deoarece odată cu
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
din Țara Românească a fost reorganizat, însă aceasta nu a afectat imediat părțile nordice ale Buzăului. De abia în a doua jumătate a secolului al XVI-lea au apărut aici modificări semnificative, care au marcat tranziția de la modul de organizare anahoretic al vieții religioase la cel cenobitic. Ca urmare a daniilor făcute de voievozii Țării Românești, situația locală a sihăstriilor s-a îmbunătățit, ele transformându-se în chinovii unde viața monahilor s-a desfășurat în comun. Din acest punct de vedere
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
că în Biserica Ortodoxă, aproape toți monahii și monahiile urmează regula Sfântului Vasile cel Mare, iar în Biserica Ortodoxă Română, în unanimitate, călugării și călugărițele urmează această regulă. Sfântul Vasile cel Mare avea o experiență importantă a vieții cinobitice și anahoretice (austere) din călătoriile pe care le făcuse în Orient, în cursul cărora a observat diferite forme ale vieților consacrate. Din această experiență, a dezvoltat o nouă formă de monahism, pe care a redactat-o, în parte, cu ajutorul Sfântului Grigore de
Ordinul Sfântul Vasile cel Mare () [Corola-website/Science/310594_a_311923]
-
unui călugăr sau o călugăriță și, de loc al relației lor tainice cu Dumnezeu înafara programului vieții de obște. Prin extensie termenul se poate referi în mod familiar la orice cameră mică de locuit, cu sensul de "cămăruță". Inițial (monahismul anahoretic) chiliile - simplu construite, săpate în piatră sau amenajate în peșteri, erau cât mai simple și mai izolate, pentru a nu fi distrasă atenția călugărilor de la cele sfinte. În centrele monastice din Egiptul Inferior ("Nitria" și "Kellia" - secolul al IV-lea
Chilie (lăcaș) () [Corola-website/Science/329910_a_331239]
-
clasică o semnificație de amor propriu pe care avem dreptul s-o declarăm prefăcută”. Aliajul dintre arhaic și modern, colorând și lexicul, conferă textelor un caracter mozaical. Termeni regionali („jăchilă”, „brusnat”, „chisnovat” etc.) stau alături de neologisme, în asocieri neobișnuite („fripturi anahoretice”, „covrig fosil”, „miros heteroclit”, „apologia jirului” etc.). Procedeelor vechilor poetici - fraza amplă, comparația hiperbolică, epitetele plasticizante, digresiunea - li se insuflă o nouă energie. Umorul are alte trăsături decât cel al lui Creangă, cu care H. a fost comparat. Homerismul delirant
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287441_a_288770]
-
29 Viktor Lazarev, Originile Renașterii italiene: Quattrocento-ul timpuriu. Editura Meridiane, București, 1985, p. 17. 30 Matei 5, 17. 31 Matei 23, 23. 32 Matei 23, 36-40. 33 Sfântul Antonie cel Mare este cel care a impus forma de viață anahoretică, iar Sfântul Pahomie a organizat monahismul în ceea ce privește viața în comun în chinovii sau mănăstiri. (Pr. Prof. Dr. Ioan Rămureanu, Istoria bisericească universală, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București ,1992, p. 95). 34 În acest mediu
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
opera consacrată așezămintelor mănăstirești era un îndreptar pentru înăbușirea dorințelor cărnii, aici sfaturile cuvioșilor părinți, adunate de Cassian, trebuie să arate ce este perfecțiunea desăvîrșită. Convorbirile nu sînt „dialoguri” clasice, ci instrucțiuni de viață spirituală: aceasta are drept model viața anahoretică a călugărilor din Egipt, vizitați de Cassian în tinerețe. Scriitorul își amintește vizitele sale în mănăstirile egiptene, și fiecare „vizită” este însoțită de o „convorbire”. în Occidentul secolului al V-lea, Cassian reprezintă vîrful meditației monastice; el reia elementele ascezei
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
nou tip de monahism din perioada de trecere de la Antichitate la Evul Mediu creștin. El pornește de la constatarea că viața creștină, așa cum era practicată în vremea sa, se degradase și, într-o primă fază, remediază acest lucru prin practicarea vieții anahoretice și a izolării în pustietate; ulterior, întărit prin acele experiențe, teoretizează și instituționalizează necesitatea desăvîrșirii: însă această desăvîrșire nu poate fi atinsă decît într-o instituție, care este cea a condiției de monah - mai precis, într-o mănăstire - nu prin
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
că nu exista nici o regulă; știm că în aceste „mănăstiri” primitive prima regulă era adeziunea la normele Sfintei Scripturi, care era citită și studiată cu asiduitate. Locul însuși era străbătut de harisma care asigura călugărului sfințenia, iar idealul de viață anahoretică, răspîndit în Occident prin învățătura lui Atanasie și exemplul lui Antonie, era considerat încă singurul valabil. „Aplicarea unei reguli ca normă obligatorie de viață comunitară rămîne în afara istoriei și a schemelor sociologice ale monahismului galic timpuriu în tot secolul al
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
temeiurilor mănăstirilor era un îndreptar pentru sufocarea dorințelor cărnii, aici, sfaturile cuvioșilor părinți, adunate de Cassian, trebuie să arate ce este perfecțiunea desăvârșită. Într-adevăr, Convorbirile nu sunt „dialoguri” clasice, sunt instrucțiuni de viață spirituală: aceasta are drept model viața anahoretică a călugărilor din Egipt, vizitați de Cassian în tinerețe. De aceea, scriitorul își amintește vizitele sale în mănăstirile egiptene și fiecare „vizită” este însoțită de o „convorbire”. Cassian reprezintă, în Occidentul secolului al cincilea, vârful meditației monastice; el reia elementele
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
tip de monahism din perioada de trecere de la Antichitate la Evul Mediu creștin. El pornește de la constatarea că viața creștină, așa cum era practicată în vremea sa, se degradase și, într-o primă fază, el remediază acest lucru prin practicarea vieții anahoretice și a izolării în pustietate; ulterior, întărit prin acele experiențe, teoretizează și instituționalizează necesitatea desăvârșirii: această desăvârșire, însă, nu poate fi atinsă decât într-o instituție care este cea presupusă de condiția de monah, mai precis, într-o mănăstire, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
exista nici o regulă; într-adevăr, știm că în aceste „mănăstiri” primitive prima regulă era adeziunea la normele Sfintei Scripturi care era citită și studiată cu asiduitate. Locul însuși era străbătut de harisma care asigura călugărului sănătatea, iar idealul de viață anahoretică, răspândit în Occident prin învățătura lui Atanasie și exemplul lui Antonius, era considerat încă unicul valabil. „Aplicarea unei reguli ca normă obligatorie de viață comunitară rămâne în afara istoriei și a schemelor sociologice ale monahismului galic timpuriu în tot secolul al
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de lume ale indivizilor dedicați credinței în Iisus; au redescoperit deșerturile orientale, grotele galice, pădurile italice, culmile împădurite ale Alpilor și Pirineilor. Eremiții, solitarii, monaștii s-au retras, fugind de infernul social al urbiilor, pentru presupuse purgatorii speologice, silvice și anahoretice. Obsesia tuturor era mortificarea somatică în singurătate, ca o condiție sine qua non a accesului la spiritualitatea hristică. În veacurile al II-lea și al III-lea anahoreții, eremiții, monaștii n-au îndrăznit să practice imitatio Christi; visau doar la
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
imitatio Christi. Era o experiență totală, o peak experience mistică, profundă. La Lérins se crease deja o ceată, o „sectă” de cenobiți 10. Dar nu-i includea pe toți creștinii insulei. Cei care se simțeau suficient de puternici pentru viața anahoretică își făceau chilii izolate în afara mănăstirii. Era un model răspândit. Cassian procedase la fel. După ce trăise în Orient ca anahoret, s-a întors în Franța și a întemeiat la Marsilia mănăstirea Saint-Victor11. Iar prezența acestui ilustru călugăr i-a inspirat
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
neliniștiți. Nu-i nimic grav. E numai rara capacitate narativă a lui Mincu, scriitorul de 53 de ani, intelectualul de mai sus. Acesta, ca poet, critic și universitar, reușește cu toată liniștea să evoce, pe fundalul unui exil obișnuit, extazul anahoretic al literatului și trufașa melancolie a vampirului, a cărui biografie re-vizionată a dat-o el însuși la tipar (Jurnalul lui Dracula, tot la Bompiani), acum câțiva ani. Prin jurnalul ex-prințului beznelor, Mincu a dislocat critica, atrăgând figura istorică a acestuia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
coazia uneia dintre primele lor întâlniri lămurește diferența, "Remember, damaged people are dangerous. They know they can survive." Încălțat în niște sandale, purtând niște pantaloni de trening și un sacou mototolit, cu părul crescut în exces, trăind într-o mizerie anahoretică - undeva se află un aragaz cu butelie, iar încăperea cu absidă are ceva de refectoriu -, Stephen are ceva din aerul unui filozof travestit în cerșetor. Camera urmărește minuția cu care Stephen aranjează ambalajul unei felii de cașcaval și modul riguros
Marți, oamenii sunt sparți, miercuri, oamenii sunt cercuri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7393_a_8718]
-
în FBI, Dana Scully (Gillian Anderson) s-a întors la profesia de bază, cea de medic, pe care o exercită onest, ba chiar cu un devotament exemplar într-o instituție de profil, iar Fox Mulder (David Duchovny) duce o viață anahoretică, izolat într-un fel de cabană, pentru aceasta stă mărturie o barbă respectabilă care nu-i ajunge totuși pînă la brîu ca isihaștilor noștri de la schitul Pătrunsa, dar moda este cu totul alta în West Virginia. Ambii au aerul obosit
EX-Files - sfîrșit de etapă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8103_a_9428]
-
Iulia, aflată la cca 50 mile nord de Marsilia) pentru înființarea unei mănăstiri. Cassian a dorit să introducă în Provence modul de viață cenobitic din Egipt, cumulat cu cel din Palestina și Mesopotamia. De asemenea, a intenționat să integreze principiile anahoretice în viața cenobitică. După publicarea, în anul 430 d. Hr., a tratatului Despre întruparea Domnului sunt puține informații despre viața lui Cassian. Unii cercetători susțin că Ioan Cassian ar fi încetat din viață între 433 - 434, iar alții că a
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Convorbirea a XIX-a (16 capitole) îl are ca mentor pe Avva Ioan, care prezintă țelurile chinovitului și ale pustnicului și începe cu un aparent incident al Părintelui Pavel cu un frate. Comparând cele două moduri de viață, chinovial și anahoretic, Avva Ioan concluzionează că preferabil este primul, mai ales pentru monahul începător. Cel ce trăiește în comunitate este scutit de grija procurării hranei, este ferit de unele păcate ce apar și se dezvoltă ușor în pustie, ca slava deșartă, și
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]