164 matches
-
au avut tocmai scopul de a exclude unele dintre categoriile respective din sfera lexematicii. Or, printre acestea se aflau, după cum am văzut, și elementele "discursului repetat", asupra cărora Coșeriu se pronunță fără echivoc: "În principiu, doar manifestările tehnicii discursului sunt analizabile din punct de vedere sincronic și, din acest fapt, doar tehnica [discursului] este structurabilă. Chiar dacă elementele "discursului repetat" par identificabile fără rest cu elementele "tehnicii discursului", gramatica și lexicologia structurale nu pot să țină cont de ele, din cauza non-comutabilității lor
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
și lexicologia structurale nu pot să țină cont de ele, din cauza non-comutabilității lor."308 7.2.2. Totuși, ca și în secțiunea precedentă, restricțiile coșeriene trebuie apreciate în contextul lor metodologic. De exemplu, faptul că elementele "discursului repetat" nu sunt "analizabile" nu înseamnă că ele ar fi întru totul opace, ci doar că nu pot fi analizabile după metodologia lingvisticii structurale. Însă semantica structurală (lexematica) nu e singura formă de semantică "idiomatică" și, de aceea, ea nu poate fi identificată fără
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
2. Totuși, ca și în secțiunea precedentă, restricțiile coșeriene trebuie apreciate în contextul lor metodologic. De exemplu, faptul că elementele "discursului repetat" nu sunt "analizabile" nu înseamnă că ele ar fi întru totul opace, ci doar că nu pot fi analizabile după metodologia lingvisticii structurale. Însă semantica structurală (lexematica) nu e singura formă de semantică "idiomatică" și, de aceea, ea nu poate fi identificată fără rest cu întregul studiu al "conținutului" unei limbi. Totodată, acest lucru nu înseamnă că unitățile "discursului
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
mult, această particularitate se bazează pe o alta, care constituie un criteriu suplimentar de disociere a celor două tipuri de unități: spre deosebire de unitățile de tip I, care rămân nedecompozabile/inanalizabile, unitățile de tip II se remarcă prin caracterul lor compozabil/ analizabil. Astfel, chiar dacă și "sintagmele stereotipe" semnifică în mod global, asemenea "perifrazelor lexicale", în cazul primelor rămâne mereu deschisă posibilitatea de a asocia unul câte unul elementele unității ("actanții") cu elementele pe care expresia le desemnează în mod figurat, ceea ce e
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
proverbele consacrate într-o anumită comunitate cultural-lingvistică. Din acest motiv, textemele diasketice sunt unități care se manifestă ca "discurs repetat" doar în planul unei anumite limbi. Ele nu constituie, e drept, unități lexicale (dat fiind că sensul lor e compozabil/analizabil), însă acest fapt nu le împiedică să rămână niște fenomene "idiomatice", niște "fapte de limbă". De exemplu, cineva care cunoaște lexicul limbii române ar putea înțelege cu ușurință desemnarea "literală"/imediată a unei expresii precum a face cu ou și
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
profesională, înțeleasă nu ca o cucerire a puterii, ci ca parcurs și oportunitate de a mă realiza pe mine însumi, aspirațiile mele, în muncă. Asta înseamnă să studiezi, să faci cercetare și, bineînțeles, este nevoie să și câștigi. Cum e analizabilă în termeni de gen experiența mea profesională? O nouă experiență, înconjurată în mare măsură de femei. E un fapt normal, considerând interesele mele de studiu și profesionale, cu privire la sociologie, educație, consiliere, studiile de gen, domenii în mare parte feminine, astfel încât
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
faptul că propriu-zis Platon nu vorbește niciodată despre condițiile istorice obiective ale fuziunii dintre puterea politică și filosofie), mai apare una la sfârșit, tocmai ca problemă a sfârșitului. În afara Kallipolis-ului, toate celelalte forme aflate pe axa morfologiei politice platoniciene sunt analizabile în registrul abdicării de la rațiune. Accentuarea presiunii principiului dorinței este cea care duce la schimbarea formelor politice (metabol¾) ca istorie. În sens platonician, istoria ca fenomenologie a formelor politice echivalează cu o continuă abdicare de la principiul realului. Mișcarea istoriei este
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
pe toți membrii comunității naționale Într-o singură entitate, inițial de natură culturală și simbolică, ulterior de factură politică. Semnificativ este faptul că atât românii, cât și maghiarii nu au considerat formula statului național unitar, centralizat, drept o opțiune oarecare, analizabilă În termeni de eficiență, ci și-au imaginat-o ca pe o garanție a supraviețuirii lor În mijlocul „semințiilor străine”, timorați În fața pericolelor reale sau Închipuite care Îi Înconjurau. Formula autonomiei Transilvaniei va fi luată În considerare, tot mai mult, doar
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
mișcare populară reală În București. Fusese Înainte ceea ce s-a petrecut la Timișoara și era normal să se ajungă acolo. Nu era nevoie nici de servicii maghiare, nici de servicii portugheze să dirijeze revoluția română. Ea avea cauze endogene perfect analizabile. După regulile clasice, cei care guvernau nu mai puteau guverna În vechiul stil, iar cei care erau guvernați nu mai acceptau vechiul stil. Mircea Mihăieș: În plus, exista și un context anume, despre care nu se mai vorbește În momentul
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
Jakobson a denunțat răspicat această limitare abuzivă: Insistența cu care poetica este ținută la distanță de lingvistică nu se justifică decît atunci cînd domeniul lingvisticii este restrîns, de pildă atunci cînd unii lingviști văd în frază cea mai înaltă construcție analizabilă, sau cînd sfera lingvisticii este limitată numai la gramatică sau la problemele nesemantice de formă externă [...]. (1963: 212-213) R. Jakobson ținea destul de mult la această idee și la programul de lucru pe care aceasta o implică, din moment ce a revenit asupra
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
20-21). Această poziție este prelungită în aceeași măsură de către un filosof specialist în argumentare, M. Meyer, și de către un teoretician al literaturii, T. Pavel. Primul definește textul ca pe un tot: "și nu o simplă ordonare de propoziții independente (și analizabile ca atare) care ar fi fost puse cap la cap", și adaugă: "sensul unui text se determină din componentele sale, dar nu se reduce la ele" (Meyer 1986: 252). Dialectica relațiilor dintre întreg și părți este perfect rezumată de către Pavel
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
asupra cărora îl las pe cititor să emită judecăți... Subliniem, de asemenea, că aici titlul poemului lui Desnos ("Porumbelul din arcă") nu oferă niciun indiciu privind tema globală a poemului. La nivel intermediar, între global și local, dimensiunea semantico-referențială este analizabilă în termeni de izotopie (izotopii) și de coeziune a lumii reprezentate. Un enunț de factură suprarealistă precum: (3) În salonul doamnei des Ricochets Ceaiul de lună este servit în ouă de rândunică. (André Breton, "Monde", Signe ascendent) nu prezintă redundanțele
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
a sistemului educațional, utilizarea eficientă a potențialului educaților și educatorilor pentru realizarea finalităților stabilite, structurarea problematicii educației și a factorilor după criterii de eficacitate, după particularitățile colectivității. Relația dintre experiența profesională și calitatea actului managerial ( Nu s-au obținut diferențe analizabile în acest context p = 0,379) Ipoteza de cercetare nu se confirmă. Ipoteza 2 Subiecții care au un stil didactic predominant modern sunt adaptabili/ flexibili, în sensul că manifestă un nivel al adaptabilității/ flexibilității ridicat în calitatea lor de manageri
PARTICULARITĂŢI ALE STILULUI MANAGERIAL ÎN UNITĂŢILE ŞCOLARE PREUNIVERSITARE by GABRIELA VÎLCU () [Corola-publishinghouse/Science/1809_a_92270]
-
politiciană, *politologă, *proceduristă, *procuristă, *psihoterapeută, *punkistă, *rameră, *securistă, *suporteră, *tenismenă, *terapeută etc.; vezi și formații din terminologia modei: fashionistă, stilistă (apud Stoichițoiu-Ichim 2007) sau din terminologia profesiunilor (în DTP: facturistă, hair-stilistă, hotelieră, merchandiseră, șamponeză). - Se includ aici și toate formațiile (analizabile sau semianalizabile) cu sufixele neologice -ită, -oză, -anță/-ență, -iadă, -e(u)ză, productive în româna actuală, după cum probează forme ca: scenarită, spionită, telenovelită, cuponiadă, dosariadă, lideriadă (apud Stoichițoiu-Ichim 2001: 25, 27), *sarcomatoză, *depozanță, *flatulență, *mineriadă, *relevanță, *friteuză,*gafeuză etc.
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
Se caută ambalatoare, transplant de cornee, Imi place asemenea nume - singular sau plural?). Clasa invariabilelor parțiale este în creștere numerică, având în vedere: (a) îmbogățirea subclasei substantivelor feminine create cu sufixul moțional -toare și a celor împrumutate conținând sufixul (semi)analizabil de agent -oare, ca urmare a extinderii meseriilor/activităților practicate și (sau numai) de femei (DTP: ambalatoare, cascadoare, debarasatoare, granulatoare, ematisoare, modeloare, retușoare; DOOM2: *dictatoare, *floricultoare, *machetatoare, *modelatoare, *pirogravoare, *rașchetatoare, *retușoare, *senatoare); (b) îmbogățirea subclasei substantivelor neologice feminine cu finala
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
în limbă, -i este declanșator, în continuare, atât de alternanțe consonantice, cât și de alternanțe vocalice, fapt vizibil în cazul substantivelor pentru care s-a propus o formă nouă de plural (a). Se includ aici și formații neologice cu sufixe (analizabile sau semianalizabile) care se conformează tratamentului mai vechi al sufixului, păstrând alternanțele (b). Substantivele terminate în -că, indiferent de vechimea bazei, își păstrează alternanța consonantică (c/č), dar au tratament oscilant în ce privește alternanțele vocalice (c). Alte baze neologice recente continuă
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
Făcînd trimitere la un fragment de discurs deja elaborat (primul paragraf), desemnîndu-l sumar în funcție de situația lui în spațiul discursiv, elementul metalimbajului parodic "ca aici" operează în planul progresiei logice a textului (producerea de hipertext). Această expresie de tip anaforic este analizabilă în relația întrebare/răspuns care structurează începutul celui de-al doilea paragraf: Întrebare: Ce se găsește ÎN GENERAL pe spatele unei cărți? Răspuns: Primele sale rînduri, CA AICI, numele personajelor, începutul poveștii pe care o vor trăi, uneori mai mult
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
interdisciplinară? În acest sens, susținem opinia lui M. Foucault (1969) care pune sub semnul întrebării separarea disciplinelor care reglementează diferitele domenii de studiu. El arată că înseși aceste categorii constituie reguli normative, tipuri instituționalizate care sînt întocmai fapte de discurs analizabile. Toate acestea ne conduc către o primă definiție, unanim acceptată astăzi: Discurs = Text + context Text = Discurs context Astfel, un discurs este un enunț cu proprietăți textuale, dar și cu date contextuale ale unui act de discurs realizat într-o situație
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
nu contează, contează doar validitatea percepută de subiect/ subiecți. O propoziție este un argument pentru o anumită concluzie într-un univers de credință dat. Dimensiunea secvențială Secvența este, în același timp, o unitate constituită (structura internă și componentele ei sînt analizabile) și o unitate constituentă (modurile de construire a textului trebuie definite). Ca unitate constituentă, secvența este o componentă a textului (T); ca unitate constituită, secvența este alcătuită din propoziții (macro-propoziții diferite în funcție de tipurile de secvențialitate, compuse, la rîndul lor, din
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
introduce nu doar o abordare dinamică atentă la progresie, ci și o abordare polifonică a reprezentării. Observăm, prin exemplificare, că efectul textului trebuie să fie abordat lingvistic în funcție de două dimensiuni complementare: a) Secvențialitatea, în care progresia și reluarea-repetarea textuală sînt analizabile. b) Orientarea configurațională sau dimensiunea pragmatică a coerenței și a pertinenței (referința, enunțarea și orientarea argumentativă). Orientarea configurațională a textului Ea se manifestă astfel: Consideră cea de-a doua propoziție narativă (complicarea) drept un argument pentru o concluzie. Orientarea argumentativă
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
așezării romane în Dacia, în fine, pe dezvăluirea semnificației numelui de valah. În orice caz, ceea ce trebuie subliniat este că Istoria Țării Românești rămâne o carte originală, cu reflecții multiple, că ea nu este doar din punct de vedere istoric analizabilă, ci și din punct de vedere politic și filosofic. Andrei Pippidi are dreptate când acordă importanța cuvenită triplului sens al cugetării Stolnicului: istoric, pentru că e vorba de o erudiție impresionantă; politic, pentru că aduce importante judecăți privitoare la actualitate; și filosofic
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
gândirii, pentru Dilthey primordială este imanența vieții. Mai adăugăm că prin "realismul" ei, metoda aplicată de Dilthey în domeniul științelor spiritului trimite nemijlocit la pozitivism. Arnold Metzger explică această metodă într-o manieră elocventă: "Existentul" este o "structură" descriptibilă și analizabilă, nu însă și explicabilă. Elementele descoperite în urma unui proces de analiză "nu sunt elementele unui complex construit, ci ale unei <<ordini>>". Ele "îi sunt <<date>> existentului ca <<particularitate imanentă>>" și sunt tratate sub forma categoriilor de "relație" ("existentă între componentele
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Prefață la op. cit., pp. 14-15. 161 W. Dilthey, Einleitung..., pp. 193-194. 162 Fr. Nietzsche, Menschliches, Allzumenschliches, München, 1960, p. 338. 163 M. Scheler, op. cit., p. 11. Să ne reamintim că, potrivit lui Metzger, pentru Dilthey "existentul" este o "structură" descriptibilă și analizabilă nu însă și explicabilă, fiindcă ea rămâne "inaccesibilă" explicației în virtutea unui "insondabil" la care ne vom referi în capitolul următor -, iar elementele pe care le descoperă analiza, inclusiv prin intermediul raportului dintre parte și întreg, sunt "ale unei <<ordini>>, și-i
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
subiecte. Acțiuni individuale În cele din urmă chiar dacă activitățile și atitudinile care intră în sfera participării politice pot să influențeze fenomenele de politizare și de solidaritate individuală sau colectivă, de identificare și identitate de grup, participarea politică este mai ușor analizabilă și analizată sub formă de activități și atitudini, stimuli și resurse care se referă la individ luat separat. Va fi apoi necesar și util să specificăm care sînt izvoarele acelor activități și atitudini, motivațiile, obiectivele și consecințele, referindu-ne și
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
Din orgoliu și vanitate, Mussolini însuși a adoptat definiția, pentru a da impresia capacității sale de a construi un regim politic nou și puternic. Fascismul nu a reușit, totuși, niciodată să devină cu adevărat totalitar și este mult mai corect analizabil ca autoritarism. Războiul rece nu are nimic de-a face cu includerea absolut indispensabilă și adecvată a nazismului între regimurile totalitare. Această includere semnalează faptul că fenomenul precedă întrucîtva războiul rece și nu este deloc legat de el [Neumann 1942
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]