32 matches
-
și forma ciudată a ochilor, o anume căutătură a privirii, dezvelirea gingiilor și a caninilor mai lungi și ascuțiți, lungimea exagerată a unghiilor semănând cu niște gheare, paloarea pielii din care sângele s-a retras parcă ș.a.m.d. La fel de anamorfotic se dovedește a fi și unghiul monstruos, acel unghi unic care transformă chipul, cu o minimă imaginație, în animal sau pasăre. Corpul perfect al unei femei este comparat cu cel al unei feline. Pasul ei este de gazelă, iar gâtul
METAMORFOZĂ ŞI ANTROPOMORFIZARE de DAN CARAGEA în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Dan_caragea_metamorfoza_si_dan_caragea_1377985413.html [Corola-blog/BlogPost/364934_a_366263]
-
fragment somnolează chiar ființa lui tentaculară. Ele au o viziune holografică a lumii:sub aparența hosmozei, care e o iluzie pur retorică,totalitatea se află într-o ebuliție fantastă, cu răsuciri, asemeni burghiului,ale planurilor,cu glisări subtile și perspective anamorfotice:chiar așa fierbinți cuvintele-acelea-mi treceau prin creștet/prin piept prin oase și-apoi prin sânge/mă răscoleau îmi țineau de foame de sete de somn ori de viață/tu veneai cu zale și lance cu năvoade veneai cu săgeți și
ADINA UNGUR-CALVARIA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Adina_ungur_calvaria.html [Corola-blog/BlogPost/361897_a_363226]
-
rana majoră de a fi om și o exprimă prin figuri ale afectului ca durerea accentuată de „conștiința prezentului” (Camus citat de A. Zisu ca motto, p. 36). Figura morții are acoperire generală și se impune ca vocabular, ca gesticulație anamorfotică și ca atitudine lirică. Rețeaua ei este următoarea: „om muritor”, „sicriu”, „groapă”, „ucide”, „tăcere”, „liniște”, „moarte”, „murea”, „ochiul închis”, „morminte”, „schelet”, „sinucigașul”, „sfârșitul”, „îngheț”, „întunericul”, „punctul de moarte”, „om spânzurat”, „unde se mai poate muri”, „eram mort”, „am uitat să
AURELIAN ZISU: O estetică a toxicităţii, de Ştefan Vlăduţescu by http://revistaderecenzii.ro/aurelian-zisu-o-estetica-a-toxicitatii-de-stefan-vladutescu-cv-sri/ [Corola-blog/BlogPost/339592_a_340921]
-
care se bizuie poemul, de fapt, și viziunea holografică a lumii: sub aparența osmozei, care e o iluzie pur retorică, totalitatea se află într-o ebuliție ce alunecă spre fantasm, cu răsuciri bruște ale planurilor, cu glisări subtile și perspective anamorfotice.Polimorfismul reprezentărilor e cea mai elocventă probă a disponibilității imaginative: Când femeia își sărută liberă/ Părul alb ieșit întâiași dată/ Înseamnă o domesticire a luminii despotice/ Dulcea ei viață acum se închină/ Rugul așteptărilor acum se desface/ Iar cumințenia Pământului
MARIAN BARBU ÎNTRE VIZIUNEA EXISTENŢEI ŞI A LITERATURII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 657 din 18 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Marian_barbu_intre_viziunea_existentei_al_florin_tene_1350579556.html [Corola-blog/BlogPost/346426_a_347755]
-
un salon mare, Împodobit cu candelabre cu șapte brațe, cu tetragrame În relief, cu stele ale lui David În evantai. Niște viori vechi, de culoarea pânzei din tablourile de altădată, se grămădeau la intrare pe o masă de o iregularitate anamorfotică. Un crocodil mare atârna, mumificat, din bolta Înaltă a acestei spelunci, oscilând ușor În adierea serii, la lucirea slabă a unei singure torțe, sau a mai multora, sau a nici uneia. În fund, În fața unui soi de cort sau de baldachin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Din nefericire, arheitatea noastră nu prea cunoaște în ultimele secole tihna lucrării firești în actualitatea lumii. Scoasă din ascundere, ea devine imediat, mereu, ca într-o repetiție a unui blestem, ținta avortonului ideologic și este supusă diverselor atacuri și refracții anamorfotice. Orice spor de adevăr este însoțit, fatal, de tam-tamul diversiuniilor, a "basnelor de ocară", vorba cronicarului; varii succedanee entropice încearcă a se infiltra în miezul său și a-l bulversa cu denaturări și deturnări de sens. Doar celui care se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
princiar ar fi modelarea personalității unui erou miticl-am numit pe Luceafărun Bildungsroman, o narațiune de formare a caracterului eroic, civilizator, narație ce poate fi circumscrisă modelelor inițiatice, Întîlnim sub această premiză unul din complexele majore ale imaginarului și anume complexul anamorfotic al privirii. O serie repetitivă de sintagme ce denominează ochiul - privirea ocupă În economia poemului situri importante : privea În zare cum pe mari, Îl vede azi Îl vede mîini, ea Îl privea cu un surîs ca În cămara ta să
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
CRC, 1986, 31; Ulici, Lit. rom., I, 309-310; Adrian Alui Gheorghe, „Poeme creștine”, „Poezia”, 2000, 2; Violeta Ionescu, O carte pentru „pământul repede ce suntem...”, „Viața liberă”, 2000, 3 170; Victor Sterom, „Poeme creștine”, ATN, 2002, 11; Constantin Trandafir, Structuri anamorfotice ale imaginarului, „Axioma”, 2003, 10; Eugenia Delad, Poetul Paul Sân-Petru a învățat „mersul pe fulger”, „Univers magazin”, 2003, 7; Virgil Țigănuș, Timpul rugăciunii, „Viața liberă”, 2003, 4 064; Apostol Gurău, Brofft-moft, Galați, 2003, 139-142. C.M.B.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289457_a_290786]
-
o formulare exactă, întrucât organul de represiune era și râvnea să fie o instituție canibalică, ingurgitându-i pe ceilalți. Cu același prilej ia cuvântul și un teoretician al Securității, colonelul Guțan, care proiectează în dușmanii poporului un monstru multiform sau anamorfotic: Acesta este obiectivul nostru principal, general, pe acesta trebuie să-l urmărim. Lichidarea dușmanului sub toate formele și aspectele lui (ibidem, p. 198). Ca retor ce se dorește a fi și inspirat, Guțan ține o pledoarie pentru discernământ și impetuozitate
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
ideal după care măsoară exigent realitatea (veritabil pat procustian de redimensionare a realității), artistul respinge ideea artei ca mimesis, ea însemnând în schimb recreare în funcție de intențiile sale satirice, chiar dacă acest fapt echivalează cu deformarea caricaturală a modelului real, până la gestul anamorfotic, care l face irecognoscibil, dar semnificativ. în acest fel trebuie să înțelegem multiplele anamorfoze , deformări cu sens, la care Cantemir își supune personajele și rearanjează situațiile. Există însă o mare posibilitate ca simțurile să-l înșele, sau chiar să-l
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
satirei este ridicat la rang de simbol. Astfel, Vulpea simbolizează viclenia dar și lăcomia, Corbul - tirania, Struțocămila - prostia etc. Victimă a unui astfel de proces reducționist al anamorfozei este Struțocămila, personaj care stârnește râsul tuturor prin prostia sa nelimitată. Violența anamorfotică a lui Cantemir construiește o mască grotescă, atât prin folosirea tehnicii simplificării (specifică caricaturistului, care reduce ansamblul la o funcție pe care o absolutizează), cât și a tehnicii amplificării (un detaliu este amplificat până la a fi transformat în emblemă - spre
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
și de ieste cu putință știupitura iarăși îți înghiți și borâtura iarăși îți sorbi”. Ironia, satira, sarcasmul, burlescul, pamfletul, caricatura sunt toate folosite de Cantemir în grade diferite, acesta fiind singura armă de care dispune împotriva unei umanități aberante. Spirit anamorfotic fiind, Principele deformează cu un patos nemaiîntâlnit (decât, mai târziu, la Caragiale) evenimente și oameni pe care le descompune profanator pentru a le conferi apoi un sens generalizator (necesar alegoriei), prin recompunerea cu ajutorul nenumăratelor sentenții și cugetări. Cantemir se delectează
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
transcris probabil din „memoria” inexactă și deformatoare a unui articol de gazetă. Prin urmare, acest efect de dilatare senzorială pe care dramaturgul îl accentuează printr-un crescendo paralel al intensității sonore a zgomotului din stradă lasă să se vadă figura anamorfotică a monstruozității așa cum se reflectă aceasta la nivel retoric în paginile gazetei, un fel de Bocca della Verità. Tot așa zavera, revoluția imaginată de cei doi sexa- genari, permite descoperirea celui de-al doilea chip mai vechi al ei, sărbătoarea
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
sintagmă a plusvalorii: diferența dintre ea și obiecte anulîndu-se, slăbiciunea, precaritatea Fledei care se oferă doamnei Gereth ca o "supunere penală" - o predare care, în umilința ei deplină, va fi ca o îndelungă ispășire - se încarcă de greutatea unei apoziții anamorfotice: apropierea comorilor, gustul lor de cenușă modifică figura Fledei pînă la chipul care fusese dintotdeauna al ei, ascuns însă cu dibăcie în grimasele victimei: în cadrul tabloului, alături de odioasele objets d'art (metonimie perfectă a traficului de plusvaloare din care Fleda
Ce ești și ce vrei să fii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/9397_a_10722]
-
dorința de a o trage de coadă.” (Cealaltă pisică) Ideile bursuce ale lui Iulian Băicuș propun o poezie lipsită de artificialitate, curgând cu naturalețe și umor, așa încât până și cele mai izbitoare imagini par de un adevăr firesc, liniștit. Combinația anamorfotică dintre ludic și ironic precum și inepuizabila vervă poetică dau volumului o savoare deosebită. Iulian Băicuș, Ideile bursuce, Editura Paralela 45, Colecția Debut, Poezie, Pitești, 2002 Fluxul variabil al poeziei Când deschizi cartea de poezie a Mirunei Mureșanu, te întâmpină o
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14325_a_15650]
-
sale și al mitologiei ei e cârciuma - imaginea izomorfă îndepărtată a popasurilor satyrilor și bacantelor. Spațiu de petreceri infernale, regăsit la toate răscrucile, pe traseul ce pornește din Hades, trece prin halta Rimbaud, cotește prin saloanele suprarealiste, ilustrând sublime vicii anamorfotice. Mureșan, toată poezia lui o mărturisește, e un Orfeu ce nu a mai ieșit din infern. Nici o doctrină nu poate epuiza poezia sa, fiindcă nici una nu e recognoscibilă în stare pură. Știindu-l în infern - o să încerc să recunosc determinațiile
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
spiritul asocierii din structurile imagistice e produs al unui calcul glacial și detașat sau țâșnește dintr-o „naivitate” vizionară. Oricum ar fi, impresia că în atmosfera poemelor a coborât un demon e copleșitoare. (Sinonime pentru demon: eclipsă a lucidității, mișcare anamorfotică a fabulației, revelația mai veche cum că realul simțit fără simțurile dereglate e o prejudecată etc.). Realizând o topografie infernală, poemele scot din Ion Mureșan un suflet manierist (în sensul lui Hocke), stupefiat mereu de arătările subteranei. Biologia infernală Populația
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
târât în mizeria în care orice tiranie îl aduce, o tiranie al cărui ingredient nelipsit este dat de providențialismul conducătorului, de vizionarismul său găunos și de rolul de justițiar pe care și-l asumă a dispărut. În locul lui, se pezintă anamorfotic unul și același chip al terorii. Pavel Lungin ne oferă nu doar un portret istoric remarcabil, ci și ecuația unui absolutism sângeros, o mistică a puterii devoalată în toată ipocrizia ei, deghizată în mărturie creștină. Față în față se află
Țarul și țara by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6395_a_7720]
-
stia. Spunea, însă, ca o dată scrise, poveștile nu mai aparțin autorilor lor de drept, ci celor care le citesc și le aud, astfel încât aceștia pot să le modifice, după plac, atâta timp cât povestea respectivă nu este preschimbata prin mutilare, ci doar anamorfotic. De altfel, poveștile pe care aveam să le spunem în fața acelor femei dornice și însingurate urmau să se întrețeasă și împerecheze precum într-o pânză de paianjen, dar cu ochiuri rupte. Astfel încât Anna Karenina avea să devină iubita lui Rhett
Casa cu papusi by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/14776_a_16101]
-
opera lui Ionescu sînt de două feluri: în primul rînd, Ionescu are o afinitate profundă (și dramatică!) cu tezele care fundamentează neantul ontic, gnoseologic și comunicațional al marilor sofiști; în al doilea rînd, el mînuiește cu abilitate toate tehnicile logicii anamorfotice, creînd, cu dezinvoltură și impertinență, circumstanțele favorizante pentru paralogisme și avînd drept țintă scopurile eterne ale sofiștilor mari și mici, adică succesul și gloria." Autoarea discută pe marginea a numeroase citate despre "trăirea afectivă și morala angoasată care, la Ionescu
Țara rinocerilor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15367_a_16692]
-
ideii, sunt, în mod evident, de factură manieristă. Și asta nu doar în ceea ce privește morfologia elementară, alungirea formelor, prevalența conceptului față de anatomie etc., ci și în ceea ce privește perspectiva intelectuală care stă la baza compozițiilor, anume distorsiunile privirii, expresivitățile detaliilor, mișcarea teatrală, asamblarea anamorfotică etc. Aproape în totalitatea ei sau, cel puțin, în cadrul acelui segment care privește creația sa recentă, pictura lui Vladimir Zamfirescu este una de factură eminamente culturală, de extracție ori de aluzie livrescă, fapt care mută interesul de pe capacitatea de observație
Un manierist tărziu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9927_a_11252]
-
provizoratului și lasă astfel cititorului inițiativa unei mai bune alegeri de imagini. Problema, însă, nu stă în aceea că ele nu sunt relevante, ci dimpotrivă, în faptul că depășesc cu mult conotațiile textului, minimalizându-l. Misterul morții lui Osiris, Craniul anamorfotic al lui Lucas Brunn, Androginul din manuscrisul Aurora Consurgens, bacanala de pe un vas grecesc, toate acestea cu greu își găsesc corespondențe pe măsură în text. Urmarea este că juxtapunerea de text și imagine lasă cititorului dorința nu atât de a
Cervantes resuscitat by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14716_a_16041]
-
protest împotriva abstractizării ideologice abuzive, împotriva stării de, cum zice d-sa, "contratimp și tracasaj chinuitor ce a strîmbat destule destine", desigur nu numai scriitoricești. Cu atît mai vîrtos cu cît direcția de evocare a realului topit în viziune era anamorfotică, turbulentă, alinînd și totodată înfricoșînd. Materia suferea alături de om, în numele lui. Era o solidarizare a universului cu suferința morală, sub istorice pecete. Timpul epocal al prăbușirilor de tot felul se proiecta pe ecranul unui timp apocaliptic absolut. Se instituiau "corespondențe
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
proiectîndu-și umbra colosală pe tavan și perete, ca un balet ciudat în care femeia de carne întunecată, doar cu ochii căprui limpezi ca două lacuri în crepuscul, face schimb de trăsături, haine și organe interne, cu propria ei umbră diformă, anamorfotică, pâlpâitoare. Desface palma și, în podul palmei ei, ca-n miezul unei flori cafenii, se află un elefant de plastic alb, subțire, semitransparent în lumina galben-întunecată. Îl așază pe scaun și lasă să atârne peste marginea scaunului bănuțul auriu, legat
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cu altele, acuplîndu-se și mușcîndu-se și sfîșiindu-se unele pe altele. Era ca o oglindă de cristal moale, o prismă cu falduri, ce reflecta spațiul din jur, cu noi, cei trei copii, cu bicicleta ruginită, cu ușa de la terasă, dar deforma anamorfotic fiecare chip, îl umplea de scântei colorate cu cel mai tandru violet și cel mai voluptuos roșu, și cel mai de neuitat verde, și cel mai copilăros galben, și azur ceresc și oranj, așa încît din chipul clăpăug al lui
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]