95 matches
-
de la marele scriitor francez constituie substanța volumului Lettres ŕ Bibesco, préface de Thierry Maulnier, La Guilde du livre, Lausanne, 1949. Aflu dintr-un alt ziar că domnul Cosmin Zidurean este psihoterapeut și oenolog. Deformările domniei-sale îmbracă, într-adevăr, aspectul unei anamorfoze etilice, singura coerență fiind cea gramaticală, ceea ce se întoarce și anulează prima aserțiune. A nu ști nu este neapărat o vină, dar semidoctismul este, mai ales atunci când e agresiv. în ce constă agresivitatea? în a-l afișa cu nonșalanță în
Marcel Proust în România? - Connaisseur! by C.D. Zeletin () [Corola-journal/Journalistic/11233_a_12558]
-
este aceea când protagonistul, principele Fabrizio Salina, zărește într-una din numeroasele saloane invadate de musafiri, viermuiala gălăgioasă a domnișoarelor care se zbenguie pe pouf, marea canapea rotundă din mijlocul încăperii. Salina, observă autoarea, suferă atunci o deformare optică, o anamorfoză, prin care fetele i se arată deodată ca o ceată de maimuțe înnebunite și, ca în orice anamorfoză cu sens, imaginea momentan deformată devine pentru personaj epifania unui adevăr profund și a toate cuprinzător: anume că lumea principilor sicilieni se
Lampedusa văzut de români by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14081_a_15406]
-
a domnișoarelor care se zbenguie pe pouf, marea canapea rotundă din mijlocul încăperii. Salina, observă autoarea, suferă atunci o deformare optică, o anamorfoză, prin care fetele i se arată deodată ca o ceată de maimuțe înnebunite și, ca în orice anamorfoză cu sens, imaginea momentan deformată devine pentru personaj epifania unui adevăr profund și a toate cuprinzător: anume că lumea principilor sicilieni se pregătea să dispară nu doar de pe scena istoriei, ci și de pe cea a vieții, pentru că era biologic degradată
Lampedusa văzut de români by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14081_a_15406]
-
majoritatea cărților mele se găsesc multe elemente „cvasi-autobiografice", dar transformate, recompuse, în așa fel încât povestea spusă este la urma urmei foarte diferită de niște posibile memorii, iar portretul naratorului e destul de îndepărtat de un autoportret: sunt mai mult niște anamorfoze, acele imagini deformate ale vieții. - Ce loc ocupă Parisul în geneza acestui roman? - Cunoașteți faimoasele versuri ale lui Victor Hugo, din Tristesse d’Olympio: «Nature au front serein, comme vous oubliez / Et comme vous brisez dans vos métamorphoses / Les fils
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
cu misterele și cu enigmele. Figura care îl definește perfect este anamorfoza - Eliade își ambiguizează extreme de abil orice text literar - nimic nu poate suferi o decodare sigură. "Proza fantastică a lui Eliade oferă echivalente literare ale tehnicilor picturale de anamorfoză și de trompe l'oeil - în joacă și în serios", concluzionează Călinescu. Matei Călinescu știe foarte bine să-și valorifice textele critice - nu speculează niciodată mai mult decît trebuie, întotdeauna își "pigmentează" articolele cu amintiri sau cu citate extraordinare, citate
Depinde de hermeneutică? by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15151_a_16476]
-
dă pecetea personală a studiului. După un prim capitol, Questa inițiatică ratată, care prezintă materia și stadiul actual al cercetărilor, suntem conduși de un Corin Braga încîntat, pasionat, fericit, de la Paradisul interzis (Grădina zeilor în teologia comună a Orientului Apropiat, Anamorfoza mozaică a mitului grădinii, Escatologia ebraică de la Moise la Isus Cristos, Promisiunea escatologică a lui Isus Cristos, Paradis terestru / Paradis celest în tradiția patristică, Trei tipuri de questă: fizică, mistică și alegorică) la Questa călugărilor din deșert (Localizarea Paradisului terestru
În librăriile pariziene - Un succes pe tema eșecului by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/11417_a_12742]
-
formă de Graaal negăsit iar propensiunea aproape magnetica cu marile adevaruri cristice se regăsește tangent la o recurecție a bunătății, clarității și iubirii. Poezie care ridică harfa la virtuțile ei sonice majore, poezie care se limpezește cu fiecare lectură, deci anamorfoza ei lirică poate transsubstanțializa orice suferință. Ne aflam aici în aceste incantații sublime pe teritoriul cristalic al vocației perene a autoarei care neîncetat încearca să și developeze stările ei anagogice fiindcă în acest teritoriu sacru melosul se întâlnește cu iubirea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
formă de Graaal negăsit iar propensiunea aproape magnetica cu marile adevaruri cristice se regăsește tangent la o recurecție a bunătății, clarității și iubirii.Poezie care ridică harfa la virtuțile ei sonice majore, poezie care se limpezește cu fiecare lectură, deci anamorfoza ei lirică poate transsubstanțializa orice suferință.Ne aflam aici în aceste incantații sublime pe teritoriul cristalic al vocației perene a autoarei care neîncetat încearca să și developeze stările ei anagogice fiindcă în acest teritoriu sacru melosul se întâlnește cu iubirea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
Styx sau peste un rîu oarecare. Care nu înseamnă că e anonim, dacă numele nu i-a ajuns pînă la noi. Și, de aceea, poate că tot Styxul e. Orișiunde nu știm, putem presupune. Iar acolo unde știm - interpretăm. 3. Anamorfoze În toate cazurile de mai sus, efectul e tragi-comic, deci frizează abisalul. Căci oglinzile sînt căi către străfunduri. Ale sinelui, sau ale celuilalt, sau ale lumii. Mai ales cînd sînt convexe, cum e cea - celebră - a lui Parmigianino, cel ce
Chipul, moartea si oglinda by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17186_a_18511]
-
a și murit atît de tînăr. Fiindcă și-a văzut - și a lăsat să i se vadă - chipul distorsionat. Nu-mi vine prea greu să cred că tocmai aceasta va fi fost menirea scurtei sale vieți. Ca aproape neștiuta sa anamorfoză să păzească pragul între două lumi, ca ea de "strîmbe". (Sau poate că nu, de vreme ce morala oricărei anamorfoze e că totul depinde de cum și din ce punct privești). Lumile pe care le desparte nu sînt numai "strîmbe", ci și obosite
Chipul, moartea si oglinda by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17186_a_18511]
-
distorsionat. Nu-mi vine prea greu să cred că tocmai aceasta va fi fost menirea scurtei sale vieți. Ca aproape neștiuta sa anamorfoză să păzească pragul între două lumi, ca ea de "strîmbe". (Sau poate că nu, de vreme ce morala oricărei anamorfoze e că totul depinde de cum și din ce punct privești). Lumile pe care le desparte nu sînt numai "strîmbe", ci și obosite, sîngeroase, revanșarde. Cea a poligamului și-n toate dezmățatului Henry al VIII-lea, ce (n-)a omorît un
Chipul, moartea si oglinda by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17186_a_18511]
-
și versuri, însă nu știa că arta nu absolvă totdeauna și pentru orice) și aceea a urîtei și îmbătrînitei Bloody Mary, care a știut măcar să moară înainte de a fi prea tîrziu și să-i ofere astfel Angliei o șansă. O anamorfoză e un semn de carte. De istorie. 4. Ficțiuni Într-o nuvelă a lui Borges care se numește Oglinda de cerneală, un sultan își vede moartea într-o oglindă magică. Însă moartea din oglindă e și cea reală. Iar asta
Chipul, moartea si oglinda by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17186_a_18511]
-
Drumul pustiu). Sau gnomic: "ca un cartof în pămînt/ creșteai în memoria mea visînd" (Adăpost). Sau, cel putin, confruntarea ființei actuale cu ipostazele sale infantil-ofensive, impactul indecis al vîrstelor zăvorite "în luminoasă enigmă". Ideea de moarte apare atenuata de ideea anamorfozelor pe care le cunoaște făptura noastră în zarea conștiinței de sine fantaste: "vorbeai cu mirosul tău de floare din băli/ neortodoxa intraductibila aurorală/ iar aceasta vorbire a ta zbura/ labirintic se întindea/ prin văzduh/ pînă la duh/ și la stea
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
complet diferiți. "Să te retragi sub chip. Ce desfătare!" Ca un demn reprezentant al Școlii brașovene, poetul exploatează la maxim interacțiunea corp-text. Astfel, zâmbetul iubitei devine o "cutie neagră" "după care vor fi reconstituite ăntâmplările acestui trup" pentru ca an poemul "Anamorfoza" actul sexual să fie travestit (după un preludiu de semiotica a corpului)ăntr-un act textual: "și la sfârșit e că atunci când citești/ Aventurile lui Huck și observi/ că peste câteva pagini vei ajunge la capat/ și panică/ și disperată/ nevoie
Klein c'est moi by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17465_a_18790]
-
Aprehensiunea bardului este de-a nu-și însuși viitorul altei ființe: "acum tot mai spăsit înaintez/ de teamă să nu trăiesc altcuiva viitorul" (ibidem). Un chip de-a scăpa de povară "emoțiilor" pe care le ascunde "cu rușine" îl reprezintă anamorfoza "inimii", preschimbarea ei în proteicele iluzii: În atîtea lucruri te preschimb inima a mea/ credincioasa tuturor utopiilor/ în năluciri și cuvinte tornade sfîșieri/ amăgiri" (Zori tulburi și o mină la frunte). Starea psihică a poetului e cea a unui boem
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
artiștii moderni și contemporani se străduiesc să recupereze esența (eidos-ul) despre care am vorbit mai înainte, tocmai prin disimularea acesteia? Chiar și Kandinsky face acest lucru prin arta lui abstractă. Și el disimulează formele, configurațiile, concretul imaginii - un fel de anamorfoză, specifică și creației componistice contemporane. Și, din acest punct de vedere, mi se pare interesantă concepția Areopagitului cu privire la disimulare. Nu era el de părere că "esența trebuie ascunsă" și că doar inițiații pot avea acces la ea? ...eu mă situez
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
o numim așa - pe care toți artiștii o fac mai mult sau mai puțin instinctiv... Nu e tocmai așa, pentru că arta abstractă a exaltat forma pură. Forma pură, detașată de orice legătură cu Adevărul. Nu cred că e vorba despre anamorfoză, căci anamorfoza e o deformare a ceva de ordinul unui obiect exterior; ori, tocmai acel obiect exterior e refuzat de arta abstractă. E mai degrabă ruptura cu lumea de forme naturale și punerea în concurență a formelor inventate, a formelor
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
așa - pe care toți artiștii o fac mai mult sau mai puțin instinctiv... Nu e tocmai așa, pentru că arta abstractă a exaltat forma pură. Forma pură, detașată de orice legătură cu Adevărul. Nu cred că e vorba despre anamorfoză, căci anamorfoza e o deformare a ceva de ordinul unui obiect exterior; ori, tocmai acel obiect exterior e refuzat de arta abstractă. E mai degrabă ruptura cu lumea de forme naturale și punerea în concurență a formelor inventate, a formelor considerate create
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
fură respirația" (Erezia a doua). Banalul spațiu cotidian se umple așadar cu datele lumii, prin gestul scriptic încărcat de magice energii transfiguratoare. Sublimă răzbunare a "mediocrității" ce și-o resimte în încadrarea sa conformist-socială, scriptorul își echivalează eul cu grandoarea anamorfozelor ce le provoacă pentru a se recunoaște în oglinda lor: "iarăși pui indigoul/ iarăși te așezi la mașina de scris/ și îți aduci aminte de tot ce nu ți s-a întîmplat/ și cu puține semne modifici continentele/ arunci pe
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]
-
semnele unei sfieli, ale unei rețineri, de factură mai curînd subliminală, a marelui expert întru verb, care nu se îndură a se abandona cu ușurință imaginarului propriu, atît de elaborat, de stufos, de nu de-a dreptul inextricabil. Insolitările, combinatoriile, anamorfozele ce ni le oferă, ca și nesecate, au nevoia unei raportări la simplitatea ce constituie startul mișcării cu performantă miză. Scrisul e readus la nivelul zero al uneltelor sale celebrate într-un fel de duioasă gratitudine ce ni-l evocă
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
în colecția "Gemini". Luiza Palanciuc: Iubite Domnule Michel Deguy, există vreo legătură posibilă între ceea ce numiți dumneavoastră "screenizare"1 și fragmentarea gândirii - o predilecție (abuzivă?) pentru formele reduse? Altfel spus, multiplicând deschiderile, bucățile, nu riscăm, tocmai printr-un efect de anamorfoză, să ieșim din cadru? Michel Deguy: Cred că noile dispozitive sintaxice - care vin, la urma urmei, din tehnică, și care furnizează, de pildă, vocabularul punerii în scenă cinematografice (travelling, zoom, plonjon etc.) - sunt susținute de o doxa complezentă. Multă lume
Michel Deguy:"Rațiunea care guvernează poemul este o rațiune pe care o numesc impură" by Luiza Palanciuc () [Corola-journal/Journalistic/9034_a_10359]
-
de trison. O curgere irepresibilă de acorduri majore, minore, mărite și micșorate în varii stări și poziții, descriind trasee oblice, directe sau contrare determină dalta compozitorului să arunce în subsidiar materia sonoră degajată de obsesia unei Trinități atotstăpînitoare. Morfoza, Metamorfoza, Anamorfoza, Catharsis sunt secțiuni în care magma melodică, polifonică sau omofonă este brăzdată de fenomene pulsatorii ori, dimpotrivă, extatice, de procese ce fie că aglomerează, fie că rarefiază discursul sonor. Iar cele douăzeci și unu de salve - "in memoriam decembrie 1989" -, ce dramatizează
La o aniversară... by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9147_a_10472]
-
perspectivă, nu înseamnă cumul amplificator, ci mîntuință printr-un salt radical într-o calitate curios abruptă, într-o prăpastie de sustracții care au pozitivat esențial nespusulși absența, îndreptățind, ai crede, maxima unui ilustru arhitect - „less is more". Parcă efectuînd o anamorfoză misterioasă, portrete ireductibil adevărate, acela al lui Ion Gheorghiu, de pildă, își dublează modelul, cel din timpul determinat al pozei, cu spectrul devenirii sale peste douăzeci de ani. Ostil precipitărilor, acest moldovean contrage totuși vremea cînd, lent și dîrz, se
Gorduz - „Deasupra celor trei dimensiuni“ by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6233_a_7558]
-
până la Dialogurile lui Platon populate de sofiști. Aici se încadrează discursurile prolixe ale unor Cațavencu sau Farfuridi, „în care orice afirmație este anulată de aserțiunea imediat următoare”, aici convorbirea dintre vizitator și Feciorul din Căldură mare, „o adevărată capodoperă a anamorfozei logice”, prevestind teatrul absurdului ionescian, aici văicăreala confuză de la tribunal a Leancăi văduva căreia domnul Tomiță i-a spart clondirul („dintre toți sofiștii lui Caragiale, Leanca, exemplarul cel mai nătâng, pare a întrupa o primordială stare alogică”) și atâtea altele
Înapoi la Caragiale! by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4570_a_5895]
-
simțurilor și celebrare a virtualității lucrurilor ce nu sunt încă, dar adastă să fie, diafane, neîntrupate, dar cu atât mai prezente. Devorator, poemul nu e altceva decât însumare a unor fragmente, asamblare a disparităților într-o unitate iluzorie și inutilă. Anamorfozele lumii se travestesc, cu naturalețe, în arhitectura labirintică a poemului, ca în textul 1901, a.m., din aceeași carte Caragialeta, text ce sugerează inconstanța unei lumi fluctuante și efemere, în ciuda aparențelor sale de stabilitate și „onorabilitate” ontică: „Să treci de pe-
Livrescul în stare pură by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4349_a_5674]