4 matches
-
vizat, astfel, în calitatea sa de persoană publică, moralmente vulnerabilă, tocmai pe acest palier. Când polemistul este dedublat de pamfletar, identitatea nominală a adversarului dispare, iar personajului nou creat i se construiește o imagine fizică și psihică fictivă și, evident, anamorfozată. Tot teoria argumentării ne furnizează o tipologie standard a argumentelor, care poate fi aplicată cu succes discursului polemic literar, și anume: argumente bazate pe fapte reale sau fictive (și documentul intră în această categorie), pe exemple (folosite ca puncte de
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
cartea intitulată Fragmente salvate (1975-1989) (1996). După o lungă așteptare, culegerea inițială este (aproape) integral reconstituită în Logodnica mecanicului Gavrilov (2002; Premiul Filialei Cluj-Napoca a Uniunii Scriitorilor). De obicei concise, concepute riguros și auster până la rigiditate, narațiunile „lucrează cu imagini «anamorfozate»” (Ioan Holban). Autorul, observator atent al cotidianului, mizează pe sugestiile simbolice ale unor întâmplări mărunte dezvoltate fie în cheie lirică, poematică, fie în manieră ironic-fantezistă. Protagonistul povestirilor este, în mod obișnuit, un tânăr, un adolescent (fără nume ori cu numele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287307_a_288636]
-
o voluptuoasă femeie goală, îmbrățișându-l. O altă figură îmbrăcată în negru, cu piciorul deformat de o umflătură, îngenuncheată în fața celei dintâi, ocupă primul plan. Cotul acesteia se prelungește într-o configurație anatomică pe care se distinge rictusul unui craniu anamorfozat. În termeni psihanalitici, dinții sunt un simbol legat de sexualitate, iar această protuberanță poate fi interpretată ca un substitut al falusului țăranului din pictura lui Millet. Freud (1976: 650) descrie "substituirea" ca un mecanism oniric prin care imaginile deranjante dobândesc
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
este semnificativ în această privință. Hameleonul este ființa hidoasă în care autorul a pus tot veninul adunat, a turnat toată ura și dușmănia împotriva lumii devenită “chipul urgiei”. “Ochiul sufletului” scriitorului mărește enorm și agravează în sens negativ: Portretul grotesc anamorfozat al Hameleonului este cel mai reușit din toată Istoria ieroglifică. Scriitorul punctează din loc în loc descrierea fizică cu elemente care conturează portretul moral al personajului: perfid, ipocrit, intrigant, cameleonic, “un adevărat Yago al literaturii române” , “decât diavolul mai diavol” și
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]