841 matches
-
stoarce statul de bani prin fel și fel de ajutoare în timp ce își trimit copiii mici la cerșit, cei mijlocii la furat și cei mai mari la tâlharii în plină stradă, magazine ... nu mai avem mult și vom deveni un stat anarhist, pentru că oamenii civilizați, inteligenți, care încă au demnitate nu vor accepta niciodată să fie mânați de niște barbari, totalitari ... iar țiganii nu sunt capabili să facă nimic constructiv și durabil ca să fie forță de muncă activă, să conducă țara dacă
(încă mai) S.P.E.R by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82686_a_84011]
-
cum ar trebui să o facem E simplu, e timpul să nu ne mai temem de cuvinte și de adevăr. Nu avem nevoie de eufemisme, pentru că împotriva oamenilor care își permit orice nu avem nevoie de mănuși. Ecologiștii sunt noii anarhiști, protestatari de facto care nu oferă niciodată soluții viabile. De ce să le oferim milă noastră, de ce să îi lăsăm să abereze? Democrația nu trebuie să însemne automat slăbiciune. Așa că haideți, este rândul vostru. Ieșiți pe stradă și „învățați-l” pe
“Ecologică contra” by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82800_a_84125]
-
afectat șamd. lucru care, de fapt, te face pe tine un ins inferior (mă rog, depinde ce poziție preferi, una inferioară, una superioară, sau oare le alternezi?!). și nu, db, nu ma consolează versurile prăfuite ale unui compozitor/scriitor wannabe anarhist fumat. ce altă muzică mai ai prin casă? știu și eu un cântecel, wanna press play? satan claus is comin’ to town! noapte bună În emisiunea sa “Omul care aduce cartea” de ieri, 26.10.06, Dan C. Mihăilescu a
Despre clipa si despre potrivirea ei by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83047_a_84372]
-
in , la Spatenspate 4, organizat de Hydra Society, si a fost cel mai frumos de până acum. S-a întâmplat acum mai mulți ani că poezia să ocupe vremelnic locul reclamelor din metroul londonez. S-a întâmplat ca un poet anarhist să-i ceară poeziei să iasă în stradă. S-a întâmplat să-mi pot ordona viața în jurul câte unui vers. Era o vreme când învățăm poezii pe de rost și le recitam prietenilor. Apoi a venit un tip cu capul
Cica poetic locuieste omul by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83035_a_84360]
-
e genial. Fug împreună spre Elveția, Italia și Paris, se vor căsători abia douăzeci și șapte de ani mai târziu, vor avea doi copii cu destin tern și tragic, vor trăi permanent în exil într-o solidaritate agitată, ca doi anarhiști hotărâți și, în ciuda tuturor nefericirilor, foarte veseli. Acest ciudat însoțitor al Norei e scriitor, iar ea e singura care are dreptul să-i spună Jim. De multe ori, el o s-o împiedice să doarmă. De ce? "Jim e aici și-și
CARTEA STRĂINĂ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14859_a_16184]
-
nici farseurul Vintilă Ivănceanu (care, mi se pare, a căzut în anonimat tocmai părăsind solul atît de prielnic al unei dictaturi nesigure de sine!, "fugind" în Austria ce l-a "dizolvat"!) și nu m-ar fi pus în umbră nici anarhistul oniric Țepeneag, singurul om de care Ceaușescu s-a speriat că se întoarce și i-a luat cetățenia! Ah, bieții scriitori români ce pleașcă a dat peste ei, sub comunism, și ce-au pierdut acum, cu așa-zisa libertate! Acum
Aceeași veche poveste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14950_a_16275]
-
géographies, 1997). În Tigru de hârtie personajul-narator, Martin, îi povestește Mariei, fiica celui mai bun prieten al lui din tinerețe, supranumit Treize, mort acum, fapte și întâmplări „de demult", adică din Franța anilor ’60-’70, când un grup de tineri anarhiști din care amândoi făceau parte, îndoctrinați până peste poate cu teoria maoistă - în accepția căreia imperialismul american era un tigru de hârtie - militau în cel mai activ, dar și cel mai naiv mod pentru instaurarea Revoluției, pentru progresul „maselor largi
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
mi se par aproape mediocre. Un om "al cărui picior era mort și îngropat" își regăsește piciorul intact! Tatăl meu a dăruit parohiei din Calanda una din acele efigii care sunt scoase în timpul procesiunii din Săptămâna Mare și pe care anarhiștii au ars-o în timpul războiului civil. În sat - unde nimeni nu punea la îndoială întâmplarea - se zvonise că regele Filip al IV-lea în persoană venise să sărute piciorul restituit de îngeri. Să nu credeți cumva că exagerez când vorbesc
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
inferioare celor ale Fecioarei del Pilar. Printre enoriași se aflau douăsprezece franțuzoaice care lucrau ca bone și guvernante în familiile înstărite din Zaragoza. Indignate de cuvintele preotului, ele s-au plâns arhiepiscopului Soldevilla Romero (asasinat câțiva ani mai târziu de către anarhiști). Ele nu puteau accepta denigrarea Fecioarei franceze. În 1960, când mă aflam în Mexic, i-am vorbit despre miracolul din Calanda unui dominican francez. Acesta a zâmbit și mi-a zis: - Dragul meu prieten, cred totuși că întreci măsura. Moarte
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
putea defini... prezenta, de fapt? Nicolae Breban: Vă spuneam mai înainte... nemulțumit de lumea reală, de structurile lumii reale, el propune o altă structurare, alte simboluri, alte idei, și pentru asta creează alte personaje. Romancierul este un nemulțumit, e un anarhist al lumii reale, și el propune o altă ordine a lumii, și această ordine se cheamă: Ion de Rebreanu, Moromeții lui Preda, Muntele vrăjit al lui Thomas Mann, Ulise de Joyce, propune o lume, nu ideală, o lume posibilă încărcată
Cu Nicolae Breban și Augustin Buzura despre roman by Marian Ilea () [Corola-journal/Journalistic/10351_a_11676]
-
obligat S.U.A. să împartă scena mondială cu superputerea din Asia de Est. În America doar 35% din populație are un punct de vedere favorabil despre poporul chinez. Dar cum rămîne cu restul lumii? Cum rămîne cu I.S.I.S., creat tot de anarhiștii occidentali, acum ademeniți în mașina de tocat a grupării teroriste? Probabil, în acest mod se realizează deratizarea democrației vestice! Maria Diana Popescu Luni, 06 Octombrie 2014 00:27
Secolul american se termină, începe cel al Pacificului [Corola-blog/BlogPost/94289_a_95581]
-
să regrupeze, ca într-un simplu joc, frânturi de interpretări ale realității pentru a forma lumi ideale, posibile în condiția lor de substitute. Creatorul există doar din necesitatea de a demistifica credința în real sau de a mărturisi realitatea artificiului. Anarhist și arhitect în același timp, Creatorul lui Borges este primul teoretician al culturii simulacrului. Trăind cu „spaima de a multiplica gesturile inutile” - căci „a inventa înseamnă a descoperi” - argentinianul spulberă credința într-un Creator omnipotent și original. Maurice Blanchot spune
Creatorul în oglinda lui Borges by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13289_a_14614]
-
mulți poeți morți prematur (numele lor, obscure, poate cu excepția lui Panait Cerna, sunt contabilizate la p. 22-23). Foarte interesantă e și observația despre prestigiul literar al anarhismului la început de secol XX, urmată de constatarea că "Bacovia avea fibră de anarhist" (p. 137). Ce implicații în operă au avut goana socialistă după ideal și criza acestui ideal vedem din alte contextualizări și raportări la Ibrăileanu, Vlahuță, Macedonski, Delavrancea, Iosif și mulți alții, din categoria minorilor scuturați de praf pentru a ține
Un expert în Bacovia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12027_a_13352]
-
același mers, apăsat... Cu toate că - susținea Sisi - se deosebeau ca de la cer la pământ, ori invers: Dinu fiind vesel, deschis, exuberant, dezordonat, nu ca celălalt, sumbru; și îi plăcea să glumească, ori să arunce avocățește fraze celebre, cum striga de pildă anarhistul londonez - noi suntem în ordine mai ales când suntem în dezordine!... (Va urma)
Asfințit cu ghioc (III) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12090_a_13415]
-
o dictatură nemiloasă, dominată de o clasă politică ce și-a jurat lichidarea libertăților civice. Într-un acces de furie oarbă contra propriei țări, nu s-a sfiit să ceară pentru alegerile americane "observatori ONU și trupe ONU"!Fanfaronada de anarhist a lui Moore ar fi, până la un punct, acceptabilă, dacă el n-ar avea o vină directă pentru ceea ce s-a întâmplat la prezidențialele din 2000: nimeni altul decât Moore fusese șeful de campanie al lui Ralph Nader, candidatul independent
Temperatura nerușinării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12805_a_14130]
-
este, așadar, pentru el, de a fi profanat Idealul, Revoluția cu majusculă și, prin educația ce o fac tinerelor "cadre de comsomoli", de a fi "ucis viitorul". Într-o anumită măsură, el se comportă, cum observa și Suvarin, ca un "anarhist", refuzând "camaraderia impusă" și condamnând explicit înregimentarea în numele unui program strict, rigid, repede dogmatizat, insensibil la aspectele umane, la viața concretă: "Nu din cauza Doctrinei se datoresc toate nenorocirile operei socialiste?" - se întreabă el retoric, ironizându-i pe cei care și-
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
până la sfârșit un solitar, o excepție de la regula înregimentării ideologice necondiționate, o conștiință curată, imposibil de cumpărat. Își va afirma, ceva mai târziu, în articolul Omul care nu aderă la nimic, cum am notat deja, chiar un fel de crez "anarhist", refuzând "orice organizație", întrucât ea "nu folosește niciodată decât organizatorilor", și va opta pentru "viața nomadă... acea viață în care societatea nu are nici o putere asupra individului" și pentru "revoluția unuia singur" (Op. cit., p.144). Dezgustat de felul cum sunt
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
variante, asupra interpretării fenomenelor sociale, istorice, asupra culturii și artei. O va face de fiecare dată cu erudiție și dezinvoltură, dincolo de orice elanuri anarhist-revoluționare, deși nu puțini contemporani îl consideră și astăzi pe Nicolaus Sombart, ajuns la anii senectuții, un anarhist al saloanelor, un dandy contradictoriu... un homme à femmes. Vreme de peste trei decenii, scriitorul - care continuă să “țină salon” la Berlin, cu “jour fixe” -, a fost înalt demnitar european la Strassbourg. Elogiul salonului și al dandysmului fac și ele parte
Nicolaus Sombart și supremația femeii by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13014_a_14339]
-
situația în care e azi. La fel și în America. În august 1969 jumătate de milion de tineri americani s-au adunat la Woodstock, în Pennsylvania, pentru a celebra, vreme de patru zile, „pacea și muzica”. Războiul din Vietnam, pacifiștii, anarhiștii, frustrații revoluției sexuale din anii 60, intelectualii și academicienii socialiști ai anilor 60, toți s-au adunat împreună pentru a schimba America. Și într-o oarecare măsură au reușit, cu toate că generația Woodstock în mare parte a devenit conservatoare din punct
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93892_a_95184]
-
și irită sensibilitățile. Nu altfel decât promotorii "nouăzecismului", dar cu o superioară conștiință teoretică și cu o mai elaborată autenticitate, autorii milenariști pendulează între realism și expresionism, notația crudă și implozia, surparea interioară. Eul este fie expansiv, agitat și agitatoric, anarhist (ca la Marius Ianuș) ori utilitarist (Adrian Urmanov), fie repliat în galeriile subterane, de unde se percepe mai bine tensiunea ființei și a lumii (Teodor Dună, Dan Coman). Acestea fiind extremele, capetele de bandă poetică, fiecare voce își alege o frecvență
Lucruri personale by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10290_a_11615]
-
său pe următorii patru ani include creșterea salariilor și a pensiilor, acordarea unor subvenții elevilor pentru a-și continua studiile și modernizarea sistemului de sănătate. l Poliția germană a fost nevoită să intervină în forță la Berlin pentru dispersarea protestatarilor anarhiști și comuniști care au provocat numeroase pagube materiale, în timp ce la Moscova au avut loc defilări ale nostalgicilor comuniști. l Ziarul „Daily Mirror“ a publicat unele fotografii realizate în sudul Irakului ce relevă faptul că prizonierii irakieni sunt torturați de soldații
Agenda2004-19-04-saptamana () [Corola-journal/Journalistic/282401_a_283730]
-
concertate, coordonate fiind prin intermediul Internetului, îndeosebi cele de natură antifascistă, antisemită, anarhistă sau de coloratură ecologistă. O zvastică înscrisă într-un cerc și barată este opera antifasciștilor („antifa”, în jargon). Un „A” înscris în cerc ar fi un însemn al anarhiștilor. Artă adevărată În Timișoara, cu siguranță cel mai „pictat” loc îl constituie pereții pasajului subteran din zona Catedralei Mitropolitane, paralel cu Bega. Aici grafferii s-au întrecut pe ei înșiși, suprafața fiind deosebit de generoasă. Este singurul loc din oraș unde
Agenda2005-04-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/283315_a_284644]
-
un graffiti alăturat: o zvastică înscrisă într-un cerc și barată, sub care scrie „antifa” de la „antifascism”? Oricare dintre cele două variante este plauzibilă (să fi fost autorul lui „We are winning” stelist?) Trebuie însă observat că, per ansamblu, superactivismul anarhiștilor/punkiștilor poate până la urmă să dăuneze imaginii Timișoarei datorită unui număr exagerat de mare de graffiti împotriva neonazismului, neofascismului sau rasismului, de parcă am fi un oraș dominat de Ku-klux-klan, de vreun nou Hitler sau de cine știe cine din extrema dreaptă. Nu
Agenda2005-04-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/283315_a_284644]
-
evidență și o altă față a repulsiei exprimate de Tudor Arghezi în raport cu "ieșirea din normă", cu abaterea de la regulile imprescriptibile ale civilizației, care nu e doar "atitudinea politică revoluționară" rusească, ce-i adună pe "pravoslavnicii, în promiscuitate cu nihiliștii și anarhiștii", ci și, în opinia sa, însuși fundamentul psihiei etnice corespunzătoare. Evident, nu discutăm acum cîtă dreptate ar putea avea poetul în tendenționismul sau profilactic. Ni se pare semnificativă, pînă la pitoresc, silința să de-a părea european cu prisosință ("mai
Psihologie argheziană (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18099_a_19424]
-
clasica secvență: plutocraț ie-tiranie-anarhie. Libera concurență duce la concentrarea capitalului în câteva mîini (capitalul nu e filantrop și nici democratic), cu apariția unei oligarhii a cărei putere nu poate fi înlăturată decît prin provocarea anarhiei. Și apoi ciclul se repetă: anarhiștii sînt împușcați, stabilitatea e restaurată pînă cînd se preschimbă în dictatură, iar etuva dictaturii crapă prin fisurile unei noi anarhii. Optica nu e defel roză, căci, dacă o accepți, ești silit să recunoști că intențiile bune provoacă catastrofe. Motivații ce
Binefacerile întîmplării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2499_a_3824]