11 matches
-
modele generative.În afara lumii academice, Chomsky este foarte cunoscut în lumea întreagă pentru activitatea sa politică și pentru critica sa la adresa politicii externe a Statelor Unite, dar și a altor guverne. Chomsky se descrie ca un socialist libertar și simpatizant al anarhosindicalismului. Este considerat și drept o persoană cheie în cadrul stângii politice din Statele Unite.Pentru meritele sale, Chomsky a fost distins în anul 2010 cu premiul Erich Fromm al societății omonime din Tübingen, Germania.Chomsky propune ipoteza "gramaticii universale" prin care înțelege
NOAM CHOMSKY- 90 de BORIS MEHR în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Noam_chomsky_90_boris_mehr_1386067424.html [Corola-blog/BlogPost/363062_a_364391]
-
opresiunea, care există ca reminiscențe istorice în orice societate.Chomsky a declarat că preferințele sale personale „sunt unele anarhiste tradiționale, în bună măsură cu originea în iluminism și în liberalismul clasic” și că apreciază socialismul libertarian . Este un simpatizant al anarhosindicalismului, prin care înțelege un sistem descentralizat de asocieri libere între instituții economice și sociale.Chomsky consideră că există două sarcini intelectuale importante în sfera politică și socială. Prima este de a imagina o societate viitoare dreaptă, adică de a crea
NOAM CHOMSKY- 90 de BORIS MEHR în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Noam_chomsky_90_boris_mehr_1386067424.html [Corola-blog/BlogPost/363062_a_364391]
-
modele generative. În afara lumii academice, Chomsky este foarte cunoscut în lumea întreagă pentru activitatea sa politică și pentru critica sa la adresa politicii externe a Statelor Unite, dar și a altor guverne. Chomsky se descrie ca un socialist libertar și simpatizant al anarhosindicalismului. Este considerat și drept o persoană cheie în cadrul stângii politice din Statele Unite. Pentru meritele sale, Chomsky a fost distins în anul 2010 cu premiul Erich Fromm al societății omonime din Tübingen, Germania. Chomsky propune ipoteza "gramaticii universale" prin care înțelege
Noam Chomsky () [Corola-website/Science/302380_a_303709]
-
opresiunea, care există ca reminiscențe istorice în orice societate. Chomsky a declarat că preferințele sale personale „sunt unele anarhiste tradiționale, în bună măsură cu originea în iluminism și în liberalismul clasic” și că apreciază socialismul libertarian . Este un simpatizant al anarhosindicalismului, prin care înțelege un sistem descentralizat de asocieri libere între instituții economice și sociale. Chomsky consideră că există două sarcini intelectuale importante în sfera politică și socială. Prima este de a imagina o societate viitoare dreaptă, adică de a crea
Noam Chomsky () [Corola-website/Science/302380_a_303709]
-
confederație de sindicate-Confederația Italiană Generală a Muncii care era într-o relație foarte strânsă cu Partidul Socialist. Partidul Socialist controla această confederație, dar există și o minoritate de sindicaliști care militau pentru anarhism, constituind un trend în istoria sindicalismului european: anarhosindicalism, o structura care presupune preluarea puterii de la burghezie cu forță. Revoluția se face prin intermediul acestor organizații sindicale, conform anarhiștilor. Socialiștii considerau însă că revoluția se produce doar sub conducerea partidului politic. De asemenea, în cadrul acestui partid socialist se creează, spre
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]
-
1935-1959), faza revoluționară dintre 1959 și 1967 și o perioadă de criză și de renovare, începând din 1970. La originile comunismului latino-american Peisajul politic din America Latină este dominant în mod tradițional de populism, de caudillism și de o formă de anarhosindicalism. Marxismul* nu începe a fi difuzat aici decât pe la sfârșitul secolului al XIX-lea, adus de emigranții europeni. Simultan, încep să apară primele organizații muncitorești, precum și primii gânditori care se reclamă de la marxism. Inspirat de cea de-a II-a
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
orientări politice ferm revoluționare. Partide comuniste se înființează în anii 1920, ele având două origini distincte: 1) aripa stângă a anumitor partide socialiste - în Argentina, încă din 1918 - sau din majoritățile acestor partide - în Uruguay (1921), în Chile (1922); 2) anarhosindicalismul: în Mexic (1919) și în Brazilia (1922). Urmează Cuba* (1925), Peru și Paraguay (1928), Columbia (1930), Venezuela și Costa Rica (1931). în primii ani, orientarea acestor partide este inspirată din hotărârile Internaționalei Comuniste (IC), după modelul a două documente: unul din
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Formal înființat în 1879, Partidul Socialist Muncitoresc Spaniol (PSOE), al cărui principal conducător este Pablo Iglesias, există realmente începînd cu 1888, participînd la fondarea Internaționalei a II-a. El se revendică drept marxist într-o țară în care anarhismul și anarhosindicalismul sînt și vor rămîne preponderente. În 1888 s-a creat Union general de trabajadores (UGT) care asistă pentru prima dată la un congres al Internaționalei a II-a, în 1893; totuși, divizarea dintre mișcarea politică și cea sindicală va rămîne
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
și care a decăzut după lovitura de Stat a lui Louis-Napoleon Bonaparte. Modelul a fost preluat din Italia Carbonari și s-a răspîndit, de asemenea, în Spania și Portugalia. A) Partidele "majoritare". În ciuda obstacolelor istorice care au oprit dezvoltarea lor anarhosindicalismul, Statul autoritar, marea sciziune comunistă democrat-socialiștii au cunoscut o perioadă favorabilă între anii '70 și '80, ajungînd majoritari în Franța, Portugalia (unde dintre socialiști au fost aleși președinți ai Republicii) și în Spania. Ei au știut să se folosească de
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
înarmărilor spre o apocalipsă timpurie, amenințare crescută cauzată de puterea de stat a SUA prin violarea legii internaționale, este Noam Chomsky, care se consideră un socialist libertarian (curent revendicat din liberalism, susținător al proprietății private și libertăților civile), simpatizant al anarhosindicalismului, un personaj cheie în cadrul stângii politice din Statele Unite. Lumea nu a renunțat la război, iar puterea hegemonică mondială își arogă dreptul de a purta război după bunul plac, sub o doctrină a "autoapărării" anticipate, fără limite precizate. Legea internațională, tratatele
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Administrative/890_a_2398]
-
Cameră la alegerile din 1893. Socialiștii rămîn totuși divizați. Partidul muncitoresc francez al lui Jules Guesde, marxist și revoluționar, cîștigă nordul Franței și înlocuiște uneori radicalismul în sud. El se lovește de autonomia în creștere a mișcării sindicale, impregnată de anarhosindicalism, și de multe alte grupări socialiste: blanquiștii din Comitetul central revoluționar, devenit Partidul socialist revoluționar al lui Vaillant în 1898, revendică moștenirea iacobină; "posibiliștii"din federația muncitorilor socialiști, creată în 1882, decad după criza boulanjistă și scindarea Partidului muncitoresc socialist
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]