18 matches
-
fabrica Alfa Romeo din Milan. În noiembrie 1920, după asasinarea lui Giordana (consilier municipal de dreapta din Bologna), Cămășile negre au fost folosite ca instrument de represiune de stat pentru a zdrobi mișcarea socialistă (care a inclus o componentă puternică anarhosindicalistă), în special în Valea Padului. Sindicatele au fost dizolvate, iar primarii de stânga au demisionat. Fasciștii au inclus pe listele lor „Uniunea Națională” a lui Giovanni Giolitti la alegerile din mai 1921, cu care au câștigat 36 de locuri. Mussolini
Marșul asupra Romei () [Corola-website/Science/322490_a_323819]
-
subiect. — Exact. Înclină punga de chips fără nici o jenă, ca să permită ultimelor fărâmițe să i se rostogolească În gură. — Dar ei nu urmăresc decât să creeze o hegemonie proprie, Înțelegi? Mi-a luat ceva vreme să mă lămuresc. Acum sunt anarhosindicalist. Ah, bun, am zis cu interes, Înainte să-mi amintesc că trebuie să mă concentrez pe episodul socialist. Deci, partidul ăsta, Socialiștii Militanți, e foarte structurat, nu? am Întrebat eu, străduindu-mă să revin la tema discuției. Pegg mă săgetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
neîncrederea între cele două curente durează și la începutul secolului XX, ele au în comun anticapitalismul, ura față de societatea „burgheză” și voința de a o distruge din temelii prin violență. Spre deosebire de social-democrație*, favorabilă democrației* parlamentare, anarhiștii recuză parlamentarismul. Totuși, unii - anarhosindicaliștii și cooperatorii - doresc să deschidă, prin greva generală, calea către o societate a libertății - libertară, anarhistă deci - în care producția ar fi autogestionată de către muncitori. Ceilalți vor să provoace, prin „acțiune directă” sau prin „propaganda prin fapte”, o revoltă generalizată
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
împușcați chiar. Zdrobirea revoltei de la Kronstadt* înseamnă sfârșitul anarhismului în Rusia și marchează începutul reculului său pe plan internațional. Totuși, seducția exercitată de Revoluția din Octombrie, iar apoi de către Rusia sovietică asupra militanților radicali îi incită pe numeroși anarhiști - îndeosebi anarhosindicaliști - să se ralieze Internaționalei comuniste*, la începutul anilor 1920. Mișcările anarhiste europene sunt slăbite prin aceasta, iar numeroși militanți care au vizitat URSS, sau anarhiști ruși aflați în exil* denunță arbitrarul regimului bolșevic și monopolul lui asupra mijloacelor de exprimare
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
pe armată pentru a impune la o adică o soluție bazată pe forță. Generalul Sanjurjo încearcă, încă de pe 10 august 1932, să dea o lovitură de stat care însă eșuează; în acest timp, anarhiștii* din Federația Anarhistă Iberică (FAI) și anarhosindicaliștii din CNT se lansează, la rându-le, în trei tentative insurecționale infructuoase, în 1932-1933. PC spaniol (PCE), decapitat de Stalin*, care tocmai a demis patru dintre principalii săi conducători, nu reprezintă decât un grupuscul, în comparație cu Partidul Socialist (PSOE) și cu
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
la aproape 300.000 la sfârșitul anului 1938. Această nouă forță reușește să impună, pe 4 noiembrie, și comuniști în guvernul Frontului Popular prezidat de socialistul Francisco Largo Caballero - primul exemplu de participare comunistă la un guvern „burghez” - și de anarhosindicaliști. Dar, în timp ce pe 28 septembrie 1936, Franco este desemnat de către junta militară șef al statului, iar el inaugurează o dictatură militară, prăbușirea statului și a armatei în tabăra republicană antrenează un vid de putere care este distribuit teritorial în funcție de implantarea
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
fostului socialist Santiago Carrillo, care devine în acel moment unul din conducătorii istorici ai PCE, împreună cu Dolores Ibarruri, mai cunoscută sub numele Pasionaria. Ei încearcă chiar să impună unificarea PSOE și a PCE. Sub presiunea Moscovei, comuniștii se opun atât anarhosindicaliștilor, care domină în Catalonia, cât și Partidului Muncitoresc de Unificare Marxistă (POUM), condus de fostul comunist Andres Nin, favorabil unei răsturnări revoluționare a republicii după modelul bolșevic; Moscova consideră însă POUM ca troțkist* și cere lichidarea lui, în timp ce partidele republicane
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
3.700 de arestări, în majoritate din rândurile CNT și ale POUM. Consecința politică va fi căderea guvernului Caballero, la inițiativa PCE și a centrului socialist, înlocuit de un guvern susținut de către PCE, în care nu mai figurează niciun ministru anarhosindicalist, și prezidat de Juan Negrin. Acesta își concentrează eforturile pentru reconstrucția statului și a armatei țintind finalmente câștigarea războiului. în numele acestui obiectiv, colectivizările anarhiste sunt desființate în septembrie. Pentru Negrin, prețul alianței sale cu PCE este acceptarea unei prezențe din ce în ce mai
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
februarie 1934, va exista un primar comunist, la Kavalla 5. Parcursul este oarecum paralel în Belgia, unde social-democrația făcuse datorită războiului pașii esențiali ai integrării sale și cîștigase, prin realizările sociale ale miniștrilor săi, majoritatea clasei muncitoare necatolice. Un fond anarhosindicalist simpatiza cu revoluția din octombrie și cu denunțarea reformismului. Acest partid, ce cuprindea între 500 și 700 de membri, dintre care o parte importantă erau recrutați dintre străini, reușea să aibă în 1925, deci în plină bolșevizare, doi deputați (din
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
Comitetul mondial al femeilor, Prietenii URSS-ului și Universitatea muncitorească capătă o oarecare consistență. În Spania, unde inspirația milenaristă și para-religioasă a apostolilor anarhismului răspunde formei de spirit și nevoilor ideologice ale masei de zilieri agricoli 7 și unde tradiția anarhosindicalistă domină clasa muncitoare, partidul comunist nu a reușit decît o organizare neînsemnată fidelă directivelor Komintern-ului prezent la fața locului prin delegații săi încă din 1927. În perioada de vîrf a social-fascismului, în 1931, IC îl împiedică să se ralieze Republicii
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
socialiștilor la alegerile din 1924 permite conducătorului acestora, Stauning, să formeze cu sprijinul radicalilor un guvern. Contrar Suediei, unde un puternic Partid Comunist există la începutul anilor '20, în Danemarca, comunismul rămîne complet marginal. Datorită existenței deja învechite a curentului anarhosindicalist animat de Martin Tranmael încă din 1905-1905, precum și a violentelor lupte de clasă pe care le va cunoaște Norvegia, acesta va avea aici o soartă mai bună. Majoritatea din Partidul Muncitoresc Norvegian (DNA) se pronunță în favoarea ralierii la Internaționala a
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
nu sunt. După aceea homosexual, cu toate că nu sunt. Acum sunt anarhist... Nu mă deranjează. Cred că din nou putem să vorbim de intoleranță și de lipsă de cultură. Anarhismul este o mișcare filosofică și politică ce merită tot respectul. Tocmai anarhosindicaliștii au jucat un rol extrem de pozitiv în războiul civil spaniol și au rezistat în fața trupelor lui Franco ajutate de Hitler. Aici se crede că anarhiștii sunt teroriști, punkiști, drogați... Când montez un spectacol, nu mă interesează reacțiile publicului. Încerc să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
cei doi preoți. Cei trei chelneri stăteau În capătul sălii. Regula casei era că trebuie să stea până plecau toți clienții de la mesele lor, dar cel care-i servea pe cei trei preoți trebuia să se ducă la o Întâlnire anarhosindicalistă și Paco fusese de acord să-l Înlocuiască. La etaj, matadorul bolnav stătea singur, Întins pe patul său, cu fața-n jos. Cel care nu mai era la modă se uita pe fereastră, pregătindu-se să se ducă până la cafenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
fricos, alături de alt fost matador, care abandonase spada ca să se Întoarcă la meseria de banderillero, și de două prostituate care păreau foarte uzate. Negustorul de ceasuri vorbea cu niște prieteni la un colț de stradă. Chelnerul Înalt era la Întrunirea anarhosindicalistă, așteptând prilejul să-și deschidă gura. Chelnerul mai În vârstă era pe terasa cafenelei Alvarez, unde bea un țap de bere. Stăpâna pensiunii Luarca adormise deja În patul ei, Întinsă pe spate, cu perna-ntre picioare - era mare, grasă, cinstită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
origine muncitorească este mai mare de 40%. Problemele sînt puse de Gheorghiu-Dej încă de la Conferința Națională din octombrie 1945. Există o distanță prea mare între partid și mase; unele cadre se fac vinovate de deviații de stînga, altele manifestă tendințe anarhosindicaliste; în Transilvania, este îngrijorătoare alunecarea șovinistă. Șovinismul românesc provoacă ungurilor reacții autonomiste. Dej cheamă la disciplină, la critică și autocritică... Ideologia este inseparabilă de o programare a cuceririi și de păstrarea puterii. Or, în Transilvania, Madozs-ul, care regrupa pe comuniștii
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
novarum promulgată în 1891. Legea din 1884 (legea Waldeck-Rousseau) permite formarea sindicatelor; federațiile de meserie și bursele muncii animate de Pelloutier se unifică în Confederația generală a muncii, fondată în 1895, dar într-adevăr unificată în 1902 abia. Revoluționarii sau "anarhosindicaliștii" domină aici, propovăduind greva generală și stricta separare de partidele politice, așa cum reafirmă Carta de la Amiens în 1906. Revendicările muncitorești (odihna săptămînală, ziua de lucru de opt ore, salariul zilnic de 5 franci) sînt incomplet auzite de oamenii politici republicani
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
relativ simplu 3. Revoluționarismul ambiant lăsa să se creadă că problemele își vor găsi o soluție generală odată cu venirea socialismului. Această credință a împiedicat examinarea problemei locuinței în mod evolutiv, metoda fiind imediat condamnată ca delict de reformism. În sfârșit, anarhosindicaliștii nu disting în municipalitate decât un nivel al statului cu care nu se poate colabora. Slaba integrare a problemei locuinței între revendicările muncitorilor rezultă din prevederile ideologiilor și din dezacordul între socialiștii posibiliști și cei guediști 4 în privința măsurilor de
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
ordine se simțeau într-o oarecare măsură încurajate la violență de atitudinea unui om ajuns la putere cu reputația de propagator de dezordine și care, din nevoia de a liniști majoritatea, voia să și-o facă aliat"73. În ochii anarhosindicaliștilor, această violență avea avantajul de a da contur luptei de clasă și de a evidenția "rolul statului republican ca instrument de opresiune socială aflat în mâna burgheziei"74. Fiecare răzvrătire servea ca repetiție pentru marea seară a revoluției. Desigur, în afară de
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]