231 matches
-
se cunoască pe ei înșiși și să devină ceea ce trebuie să fie: „Dacă în fiecare lucru este nevoie de știință și experiență, cu atât mai mult pedagogilor”[86]. În aceeași scriere dar și în celelalte opere ascetice se prezintă ca anatomist profund al sufletului uman, psiholog pastoral desăvârșit, cercetător invincibil al inconștientului[87], fiind fără îndoială un înainte-mergător al psihologiei sociale și pedagogice. Copilul nu este un „adult într-o formă micșorată”, ci un organism psihofizic în dezvoltare”, ce prezintă în
ÎNVĂŢĂTURA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE DESPRE EDUCAŢIA TINERILOR ŞI PASTORAŢIA CREŞTINILOR de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 30 din 30 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344989_a_346318]
-
Suciu și-au dat întîlnire cu publicul iubitor de frumos într-un dialog expozițional de sculptură, gravură, fotografie și poezie - un autentic și valoros solilocviu de complexități creative, revelații imagistice și literare. Dr. Horia Mureșian - doctor în științe medicale și anatomist, premiat în anul 2011 de Academia Română cu Premiul „Victor Babeș” și de Academia Oamenilor de Știință din România, cu Premiul „Carol Davila” pentru lucrarea „The Clinical Anatomy of the Coronary Arteries. An Anatomical Study on 100 Human Heart Specimens” (lucrarea-document
La Sala Dalles din Bucureşti, medicină, artă plastică şi poezie [Corola-blog/BlogPost/93010_a_94302]
-
altă privire, nu cu un sentiment intermediar între ființă și neființă, că ce altceva este nevroza, care îl cuprinde și pe critic. Am această susținere la pagina 137 („Cititul prozei”): „Privind cu atenție lucrurile, luîndu-ți foarte în serios meseria de anatomist al vieții, devii materialist, și încă unul vulgar...” Eu ce ziceam ? „ Cititul prozei” este structurat în trei mari și minuțioase capitole: „Garda veche, pe aliniamente” (eu nu l-am citit pe Constantin Mateescu), Greii trupei, în acțiune” (nu i-am
POEZIA CRITICII de IOAN LILĂ în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355285_a_356614]
-
dintre o leziune anatomică și boala consecutivă. Orientat spre domenii moderne de analiză, scopul monografiei este de a fundamenta un limbaj comun pentru specialiștii din diferitele domenii vizate și pentru a servi ca instrument de informare și de perfectare pentru anatomiști, cardiologi și chirurgi cardiovasculari. Prin incursiunea făcută asupra inimii, cît și prin sinteza realizată asupra cercetării, autorul vastei lucrări oferă informații extrem de importante pentru conturarea unor date reale, oferind de asemenea ocazia iterării unor descoperiri de ultimă oră, racordate la
O LUCRARE DE ANATOMIE CLINICA IN LIMBA ENGLEZA SCRISA DE DOCTOR HORIA MURESIAN de MARIA DIANA POPESCU în ediţia nr. 94 din 04 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350468_a_351797]
-
declama că ar exista cumva, nu au acea legătură conjugală în relația lor. Nici nu se poate vorbi de așa ceva, nefiind, sub nicio formă, naturală. Mai mult decât atât, ignorând opiniile unor ”specialiști” de tot felul, fie ei juriști, psihologi, anatomiști, filozofi, politicieni ori alte categorii de ”atotștiutori”, trebuie să observăm că doar Dumnezeu a stabilit comuniunea întru iubire prin căsătorie. Este exact acel element esențial despre care niciun model sau funcție a familiei, pe care le-am amintit anterior, nu
MAREA TAINĂ SFÂNTĂ A ÎNSOȚIRII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382246_a_383575]
-
susținând adecvat retorica plastică, având un mesaj de impact imediat. Cartea poate fi percepută și ca o ars poetica, în demersul ei curajos și provocator de a-l apela pe Orfeu, zeul poeților și muzicienilor, pe care autoarea îi numește „anatomiști ai sufletului“, poate și în virtutea profesiei sale de medic, a cărei amprentă se va resimți pe alocuri, în identificarea și diagnosticarea negativității unui prezent derizoriu. Poeta ne propune o incursiune în lumea contemporană, deopotrivă seducătoare și respingătoare, văzută uneori în
ACTUALITATEA UNUI MIT de VICTORIA MILESCU în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376639_a_377968]
-
asupra capturilor accidentale, eșuări, epizootii și alte fenomene în legătură cu cetaceele; 2.3.6. stabilirea unui inventar al laboratoarelor naționale și internaționale capabile de a primi și de a face analiza eșantioanelor; 2.3.7. îmbunătățirea metodelor de investigare ale veterinarilor, anatomiștilor și patologilor locali, prin dezvoltarea capacităților existente. 3. Armonizarea politicilor economice cu legislația națională privind conservarea cetaceelor în vederea reducerii mortalității și a capturilor accidentale prin: 3.1. stabilirea unor oportunități și facilități pentru comunitățile locale de pescari și introducerea unui
EUR-Lex () [Corola-website/Law/161137_a_162466]
-
un ligament gros, lat, rezistent, format din țesut fibros, aflat pe partea plantară a tarsului piciorului; el unește navicularul și calcaneul. Este numit și ligament glenoidian, ligament resort ("spring ligament"), ligament calcaneoscafoidian inferior, ligament calcaneoscafoidian intern Barkow (H. Barkow, 1798-1873, anatomist polonez), trohlea articulară Weitbrecht (J. Weitbrecht, 1702-1747, anatomist german). Este un ligament puternic și bine dezvoltat, fiind unul dintre cele mai importante ligamente ale piciorului. El se întinde de la marginea anterioară a "Sustentaculum tali" la față plantară a navicularului până la
Articulația talocalcaneonaviculară () [Corola-website/Science/336028_a_337357]
-
fibros, aflat pe partea plantară a tarsului piciorului; el unește navicularul și calcaneul. Este numit și ligament glenoidian, ligament resort ("spring ligament"), ligament calcaneoscafoidian inferior, ligament calcaneoscafoidian intern Barkow (H. Barkow, 1798-1873, anatomist polonez), trohlea articulară Weitbrecht (J. Weitbrecht, 1702-1747, anatomist german). Este un ligament puternic și bine dezvoltat, fiind unul dintre cele mai importante ligamente ale piciorului. El se întinde de la marginea anterioară a "Sustentaculum tali" la față plantară a navicularului până la tuberozitatea acestuia. Are o formă trapezoidală. Pe fața
Articulația talocalcaneonaviculară () [Corola-website/Science/336028_a_337357]
-
(n. 16 octombrie, 1708, Berna - d. 12 decembrie, 1777, Berna) a fost un medic, anatomist, matematician, fiziolog, botanist, entomolog, publicist științific, poet și politician elvețian în timpul iluminismului. Abrevierea numelui său în cărți științifice este Haller. Albecht von Haller a provenit dintr-o veche familie berneză, fiind al 5-lea copil al juristului precum funcționarului public
Albrecht von Haller () [Corola-website/Science/312398_a_313727]
-
Jean (n. 22 martie 1849 - d. 16 ianuarie 1925) a fost un medic și anatomist francez, născut în Saint-Avit-Sénieur, Dordogne. S-a născut ca Jean pe 22 martie 1849, fiind fiul lui Jean Testut și Marie Deynat. A studiat medicina la Bordeaux, dar studiile sale au fost întrerupte din cauza Războiului Franco-Prusac din 1870. A fost
Léo Testut () [Corola-website/Science/336501_a_337830]
-
și Alastair R. Currie de la Universitatea din Aberdeen (Scoția), ca rezultat al observațiilor lor făcute în cursul studiilor efectuate asupra țesuturilor cu microscopul electronic. Fenomenul fusese deja remarcat în 1842 de cercetătorul german Carl Vogt; o descriere mai amănunțită aparține anatomistului englez Walther Flemming (1885). Hippocrate din Cos (460 - 377 î.Chr.) folosise deja termenul de "apoptosis" pentru a descrie "căderea oaselor" în procesul de descompunere a țesuturilor după moarte. Apoptoza se deosebește de alte forme de moarte celulară programată, prin
Apoptoză () [Corola-website/Science/316037_a_317366]
-
(sau Franz De Le Boe, Franciscus de le Boë Sylvius) (n. 15 martie 1614 — d. 16 noiembrie 1672) a fost medic, anatomist și chimist olandez. este considerat unul din pionierii chimiei clinice moderne. De numele său este legat mineralul silvină. S-a născut la Hanau, Germania, dar cea mai mare parte a vieții și-a petrecut-o în Olanda. A studiat la
Franciscus Sylvius () [Corola-website/Science/312660_a_313989]
-
înconjurătoare, precum și vasele sanguine care le hrănesc, - pe de altă parte - nervii cranieni, rădăcinile nervoase și ganglionii spinali, nervii periferici, după ieșirea din canalul spinal, inclusiv legăturile cu mușchii scheletici (reprezintă sistemul nervos periferic). Termenul de """" a fost introdus de anatomistul englez Thomas Willis. Primele indicații asupra unor încercări de tratamente "neurologice" rezultă din descoperirile arheologice". Aproximativ cu 10.000 de ani a.Chr. au fost efectuate trepanații craniene. Deschiderea cutiei craniene este singura dovadă a unei metode de tratament, pentru că
Neurologie () [Corola-website/Science/310288_a_311617]
-
Central. Mai târziu se mută la Spitalul Colțea, unde existau săli spațioase de disecție și unde se va construi și un amfiteatru de anatomie. Thoma Ionescu (1860-1926) vine în 1865 la catedră de „ topografica și chirurgie operatorie“. El este primul anatomist român autor al unor lucrări științifice apreciate pe plan internațional, ca: Tot el fondează și prima revista medicală românească: "Revista de chirurgie". Joseph Francisc Rainer (1874-1944), ce va avea să fie profesor al eminentului George Emil Palade, activează la Catedră
Anatomie () [Corola-website/Science/298823_a_300152]
-
un alt savant austriac și nazist înfocat, tot atât de înfocat că și colaboratorii lui în munca de întocmire a lucrării, despre care chiar și în 1990 "New England Journal of Medicine" scria că "este o lucrare excepțională de mare utilitate pentru anatomiști și chirurgi", dar la realizarea căreia s-au folosit cadavre furnizate de naziști (din care o minoritate erau evrei) - este și azi folosit, în ciuda simpatiilor politice naziste ale autorului. În mod similar, Herman Stieve, un cercetător german al efectelor stresului
Nicolae Paulescu () [Corola-website/Science/297856_a_299185]
-
în Elveția, asupra substanțelor cu acțiune vindecătoare. A fost meritul chirurgului francez Ambroise Paré prin succesele sale terapeutice să aducă chirurgia în cadrul medicinei, considerată până atunci o meserie și nu o artă, lăsată la dispoziția bărbierilor. În 1628 apare lucrarea anatomistului englez William Harvey "Essay on the Motion of the Hearth and the Blood", în care arată că inima funcționează ca o pompă care asigură circulația neîntreruptă a sângelui. Marcello Malpighi (1628 - 1711) de la Universitatea din Bologna (Italia) descoperă capilarele sanguine
Medicină () [Corola-website/Science/296546_a_297875]
-
(29 ianuarie 1688 - 29 martie 1772) a fost om de știință, om politic, filosof și teosof suedez, inginer de mine, militar, astronom, medic, zoolog, anatomist, economist și deputat. Supranumit de către Balzac „Buddha al Nordului”, a fost una dintre cele mai misterioase și complexe personalități ale Scandinaviei. Emanuel Swedenborg sau Svedberg era al treilea născut dintre cei nouă copii ai lui Jesper Swedberg și al Sarei
Emanuel Swedenborg () [Corola-website/Science/302857_a_304186]
-
Rufus din Efes, un medic roman, a identificat ganglionii limfatici axilari, inghinali și mezenterici precum și timusul între primul secol și al doilea e.n. Prima mențiune a vaselor limfatice a fost în secolul al 3-lea înainte de Hristos de către Herophilos, un anatomist grec care locuia în Alexandria, care a concluzionat în mod incorect că ”venele absorbante ale limfaticelor” - prin care el înțelegea vasele limfatice (vasele limfatice ale intestinului) - drenează în vena portă hepatică și de aici în ficat. Descoperirile lui Ruphus și
Sistem limfatic () [Corola-website/Science/305912_a_307241]
-
(n. 1500 sau 1514 - d. 27 august 1574), Eustachius în latină, a fost savant, anatomist și medic italian, unul din fondatorii anatomiei umane. Orașul său de proveniență este San Severino, lângă Macerata, Italia. Bartolomeo a fost fiul lui Mariano Eustachio, medic renumit ce aparținea unei familii de nobili. Tatăl insistă ca fiul să primească o
Bartolomeo Eustachio () [Corola-website/Science/312247_a_313576]
-
ducelui, cardinalul Giulio della Rovere, pe care Eustachio l-a urmat la Roma în 1549. După moartea lui Realdo Colombo (1559), Eustachio îl succede ca profesor de anatomie la "Collegia della Sapienza". Unul dintre studenții săi valoroși a fost viitorul anatomist Juan Valverde de Amusco. Poziția sa academică îi permitea să obțină cu ușurință cadavre pentru disecție (de la spitalele "Santo Spirito" și "Consolazione"), ceea ce îl va ajuta la realizarea studiilor și observațiilor sale. Eustachio s-a stins din viață la Roma
Bartolomeo Eustachio () [Corola-website/Science/312247_a_313576]
-
în mod sistematic, cu multă atenție și a încercat să le reproducă prin desene cu foarte multă acuratețe, depășind în multe privințe lucrarea similară a lui Vesalius. Faptul că această carte a devenit faimoasă se datorează și restricțiilor impuse asupra anatomiștilor din perioada Renașterii de către religie. Eustachio a extins cunoștințele despre anatomia urechii studiind toate detaliile urechii interne (ciocanul , nicovala, scărița și cohleea), redescoperind și descriind corect acea cale de legătură dintre faringe și urechea medie, numită ulterior "trompa lui Eustachio
Bartolomeo Eustachio () [Corola-website/Science/312247_a_313576]
-
(n. 13 septembrie 1860, Ploiești - d. 28 martie 1926, București) a fost un medic chirurg și anatomist român, profesor universitar, inițiator al unor tehnici noi chirurgicale, întemeietorul școlii românești de chirurgie și de anatomie topografică, membru de onoare al Academiei Române. După absolvirea liceului "Sfântu Sava" din București, studiază medicina la Paris (1878-1885) și în paralel științele juridice
Thoma Ionescu () [Corola-website/Science/298324_a_299653]
-
și ca sursă de complicații. Deși prima menționare a acestui diverticul datează din sec. al XVI-lea, fiid atribuită lui Fabricius Hildanus originea embriologică a acestei anomalii a fost descrisă de către medicul german Johan F. Meckel „cel tânăr” (1781 - 1833), anatomist comparativ și embriolog, de al cărui nume se leagă și «cartilagiul Meckel», «sindromul Meckel», «sindromul Meckel-Gruber», etc. El era fiul unui celebru anatomist și obstetrician, Johan F. Meckel „bătrânul” (1714 - 1774), care descrisese și el, «banda Meckel», «cavitatea Meckel», «ganglionul
Diverticul Meckel () [Corola-website/Science/313754_a_315083]
-
embriologică a acestei anomalii a fost descrisă de către medicul german Johan F. Meckel „cel tânăr” (1781 - 1833), anatomist comparativ și embriolog, de al cărui nume se leagă și «cartilagiul Meckel», «sindromul Meckel», «sindromul Meckel-Gruber», etc. El era fiul unui celebru anatomist și obstetrician, Johan F. Meckel „bătrânul” (1714 - 1774), care descrisese și el, «banda Meckel», «cavitatea Meckel», «ganglionul Meckel», «ligamentul Meckel», «spațiul Meckel», etc.. Localizat la 70-100 cm proximal de cec, cu frecvența de 0,3-3% reprezintă o formațiune „în deget
Diverticul Meckel () [Corola-website/Science/313754_a_315083]