230 matches
-
minuni în Pergam, Bitinia, Siria, Egipt ca și pe țărmurile europene ale Mediteranei. în Asia Mică erau cunoscute școlile medicale din Ephes, Pergam, Laodiceea, Antiohia. Biblioteca din Pergam avea vreo 200.000 de volume. Medicii din Alexandria asimilează și creează. Anatomistul Herofil, pe care l-am amintit, și fiziologul Erasistrate accentuează caracterul științific al medicinei. Herofil era din Calcedonia și în Alexandria a fost elevul lui Praxagoras din Cos. Tratatul său nu ne-a parvenit direct. Herofil s-a ocupat de
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
științifică. Tot ceea ce medicina a realizat până la acea dată se afla în acest tratat. Celsus are cultul lui Hippocrat, dă prioritate rațiunii și conexiunii teoriei cu practica medicală, se inspiră creator din anatomiștii și fiziologii alexandrini. El este și un anatomist până la detaliu. Fiind interesat de etiologia bolilor ca și de deontologia medicului, de psihologia bolnavului. Surâsul medicului, în relație cu pacientul, este curativ după părerea sa. Farmacologia sa e complexă: medicamente, diete, condiții exterioare, mișcare, igienă, viață interioară senină etc.
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
163, vine la Roma unde, din motive politice pleacă, revenind la chemarea împăratului Marc Aureliu după 2 ani. Va muri în cetatea luminii, Roma. în 202. Galen se afirmă ca enciclopedist, naturist în sensul rolului acesteia în vindecare, fiziolog și anatomist. în etiologie este organicist. Se inspiră , din Hippocrat, selectiv. Cunoaște maeștri din Cos și Cnidos, este teoretician comentând operele înaintașilor dar și inovator în medicina experimentală. Experimentează pe animale și sclavi accidentați mortal. Galen valorifică și tradiția timpului său. Se
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
a acceptat disecția la Montpellier. Aici au venit mari profesori, au fost excelenți elevi și au ieșit mulți medici de renume. Nostradamus (Michel de Notre Dame) medicul astrolog și literat tot aici s-a format. Istoriile medicale detaliate citează mulți anatomiști, medici generaliști, farmacologi, care s au format în acest centru medical. La rândul lor, universitățile citate au format personalități în diferite domenii, ilustrând în onoare atributul de universalitate al medicinei. Spre aceste universități au venit tineri din toată Europa sfârșitului
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
medicină aveau anexe în centrele mai mici, al căror număr va crește mereu până la 1793, când vor fi desființate. Prima disecție, în 1281, pe cadavru uman a fost urmată de prima autopsie medico-legală în 1302, realizată de Bartolomeo Varignona. Numele anatomistului Mondino dei Luzzi (Bologna) se face cunoscut în secolul XIV prin Anatomia sa, ajunsă carte de referință în Renaștere și care va apare publicată la Padova în 1478. Alexandra Gallioni i-a fost elevă. În Renaștere se afirmă, în studiul
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
de funcționare ale organelor, asigurând astfel buna cunoaștere a corpului uman. Caietele sale cu desene și note, pe care Albert Dürer le-a folosit pentru Anatomia sa, au fost descoperite în 1784, în Biblioteca Regală a castelului Windsor de chirurgul anatomist William Hunter și reprezintă o reală comoară. Tehnica de cercetare prin injectare de tuș colorat în vene și de ceară în organele cavitare, secțiunile de organe, dovedesc spirit științific și metodă, pasiunea cunoașterii complete, capacitatea interpretării și a concretizării rezultatelor
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
sec. XVI este iarăși greu încercată. La 1531 Florența făcea eforturi să scape de acest flagel. Este adevărat că atenția acordată anatomiei a neglijat, oarecum, bolile infecțioase iar clinicienii nu s-au ridicat la înălțimea rezultatelor obținute în Renaștere, de anatomiști. Împreună cu anatomia se dezvoltă chirurgia, urologia, obstetrica, oftalmologia, domenii în care se afirmă Ambroise Paré și discipolii săi Nufer și Roeslin, elvețianul obstetrician Rueff și călugărul Mercurio. La Viena Paul Dirlewang reușește o operație de cezariană (1559), fiind și specialist
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și consecințele lor. Jérome Cardan face discriminare între perfidie și perversie; Felix Platter face clasificarea psihopatiilor, a diferitelor deficite cerebrale, dezechilibre mentale, distingând între manifestările epileptice, stările de excitație nervoasă și psihoze. Dar faima medicinii în Renaștere este dată de anatomiști. Numărul lor e mare și numele unora a rămas înscris în principala lor descoperire. Cităm doar câteva exemple: Trompa lui Eustache; Puntea lui Varole; Arcada lui Riolan; Canalul lui Arantius, Cavitățile Vesal și Botal. Numele altor mari medici este legat
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
ca și pe alți corifei ai Medicinii Renașterii, care s-au dedat, crede el, la speculații stranii. Sanchez este și el un experimentalist, pentru care observația trebuie să releve exactitatea raportului cauză-efect și obiect-subiect. PERSONALITĂȚI MEDICALE REPREZENTATIVE ALE RENAȘTERII UN ANATOMIST : ANDREAS VESAL (1514 - 1564) Descendent dintr-o familie de medici belgieni de origine germană, Vesal a dobândit la un moment dat naționalitatea spaniolă, prin profesie fiind adoptat și de Franța și Italia. Vesal face studii la Louvain, Paris, Montpellier, Padova
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
directe privind alcătuirea organismului uman prin disecțiile pe care le face pe cadavre umane. Aceste cadavre erau ale unor criminali sau persoane abandonate. în epocă mai era și o piață a cadavrelor procurate de prin cimitire și vândute în taină anatomiștilor și pictorilor. La 29 de ani, Vesal tipărește capodopera sa De Humani corporis fabrica (Basel, 1543) operă care la câțiva ani, va fi reeditată și în alte centre occidentale, asigurându-i o circulație în toată Europa și devenind manual de
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Tizian. Următoarele vor înregistra și alte nume de pictori. Tratatul se distinge prin concepție, observații directe, cercetare analitico-rațională și respingerea incorectitudinilor preluate de medici din tratate anterioare, din comoditate sau prin obișnuință. Partizanii lui Galen îl contrazic pe acest tânăr anatomist, dar Vesal are de partea sa adevărul și concepția că organismul uman e un sistem de sisteme, în care fiecare detaliu își are funcția sa și trebuie să poarte o denumire distinctivă. Realizează deci dicționarul organismului uman, unii termeni, în
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
rănile, plăgile, traumatismele produse de diverse arme, a avut un mare ecou. Mari medici ca Jean Fernel și Silvius (Jacques Debois) o apreciază, ca și pe autorul ei, remarcându i ingeniozitatea medicală, spiritul de observație și experiența clinică. Ca și anatomistul Vesal, Ambroise Paré s-a impus prin fapte și exemplul personal. Începând cu el, chirurgul este numit și medic. Pasiunea, priceperea, munca neobosită și atât de complexă i au asigurat recunoașterea posterității, meritând cu prisosință numele de „Părinte al Chirurgiei
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și extinde speculația, ca și experimentarea, conturând mai bine aceste discipline medicale. Nimeni nu trebuie să rămână deconcertat, auzind că și unii raționaliști și experimentaliști ai Renașterii și ai sec. al XVII-lea elogiază alchimia, precum Newton sau eruditul medic anatomist David Ryckaert (1612 - 1661) obsedat de miracolul organismului uman și de ideea prelungirii vieții, la care gândește și contemporanul său Francis Bacon. Numai necunoașterea istoriei alchimiei stârnește mirare. De idealurile ei nici Leonardo da Vinci nu era străin. Lumea, în
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
de formare al fetusului (1604). Santorio (1561 - 1636), autor al De statica medicina (1612) și profesorul lui Harvey la Padova; Kristophus Scheiner (1575 - 1650) scrie „Oculus seu fundamentum opticum“ (1619), Jean Riolan (1577 - 1657 descrie arcada ce-i poartă numele, anatomist hippocratic și se declară împotriva teoriei lui Harvey; G. Bauhin (1560 - 1624), anatomist, botanist, autor al Theatrum anatomicum. Alții ca Severino, Aselli, Harvey își continue studiile și se afirmă în sec. XVIII, cum vom vedea. CERCETAREA îN PROFUNZIME îNSEAMNĂ SPECIALIZARE
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
1612) și profesorul lui Harvey la Padova; Kristophus Scheiner (1575 - 1650) scrie „Oculus seu fundamentum opticum“ (1619), Jean Riolan (1577 - 1657 descrie arcada ce-i poartă numele, anatomist hippocratic și se declară împotriva teoriei lui Harvey; G. Bauhin (1560 - 1624), anatomist, botanist, autor al Theatrum anatomicum. Alții ca Severino, Aselli, Harvey își continue studiile și se afirmă în sec. XVIII, cum vom vedea. CERCETAREA îN PROFUNZIME îNSEAMNĂ SPECIALIZARE Convingerea tot mai generalizată că funcționalitatea întregului e reflectată în cea a componentelor
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
literat cu pasiune pentru filosofie, Harvey face în această carte inserții culturale din scriitorii și gânditorii timpurilor, cu o dexteritate impresionantă. Conștient și convins de importanța descoperirii sale, suportă cu mâhnire atacurile, izbindu-se de inerția obtuză a unor mari anatomiști. în Dizertații anatomice asupra circulației sângelui, cunoscute sub titlul de Scrisori către Riolan, îi răspunde anatomistului Jean Riolan — fiul (1577 - 1657), care, ca și Gui Patin, decanul Facultății de Medicină din Paris, sau Marcelo Malpighi și atâția alții, îl atacă
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
timpurilor, cu o dexteritate impresionantă. Conștient și convins de importanța descoperirii sale, suportă cu mâhnire atacurile, izbindu-se de inerția obtuză a unor mari anatomiști. în Dizertații anatomice asupra circulației sângelui, cunoscute sub titlul de Scrisori către Riolan, îi răspunde anatomistului Jean Riolan — fiul (1577 - 1657), care, ca și Gui Patin, decanul Facultății de Medicină din Paris, sau Marcelo Malpighi și atâția alții, îl atacă, uneori satiric, pe Harvey. Ryolan publicase în 1607 Anatomia și era cunoscut și ca botanist. Harvey
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
studiază oxigenarea sângelui, explicând culoarea roșie prin amestecul cu aerul inspirat în plămâni. Mayow relaționează tulburările pulmonare de cele cardiace și invers. El studiază maladiile cardio-vasculare, afecțiunile arteriale etc. Medicul Mayow este și chimist. Observații similare face și medicul și anatomistul, tot englez, Richard Lower în Tratatul despre inimă: sau despre mișcarea și culoarea sângelui publicat în 1669. Acest continuator al lui Harvey, face studii pe mușchiul cardiac, realizează transfuzia sanguină de la animal la animal (1666), cum făcuse și Giovanne Colle
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
cum făcuse și Giovanne Colle da Bellano în 1628, și cum după un an (1667) va face Jean Baptiste Denis, care făcuse studiile la Montpellier. Lower reproduce experimental și edemul periferic din obstrucția venoasă (1669). Londonezul Thomas Willis (1621 - 1675), anatomist, fiziolog și iarto-chimist, terapeut solicitat, cercetează fermentațiile din sânge și alte tulburări sanguine, descoperă zahărul și urina diabeticilor și descrie comparativ diabetul insipid și cel zaharat. Studiază clinic leziuni encefalice, distinge materia cenușie elaboratoare, de cea albă, distribuitoare și publică
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Boerhaave va ține cursuri foarte frecventate la Colegiul de practică medicală din Leyda, orașul cu o Universitate din 1575 și locul unde s-a născut Rembrandt (1606). În Leyda, Boerhaave este precedat de un contemporan al lui Van Helmont: medicul anatomist, chimist, clinician și pedagog, francezul François de la Boë (1588 - 1672), supranumit Sylvius. Numele său e purtat și de apeductul pe care l-a descoperit = canalul Sylvius. Susținător al lui Harvey și de acord cu „gazul“ și „fermentația“, respectiv iatro-chimia lui
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
volatile, antimoniu, tincturi, extracte, uleiuri vegetale. Ca și Jean Baptiste Van Helmont, De la Boë, explică alternanța între „fermentație“ și „efervescență“, face deosebirea între „aciditatea“ și „alcalinitatea“ umorilor. Tot între novatori se înscrie și englezul Francis Glisson (1597 - 1677). Medic și anatomist, cu studii la Cambrige și Londra, el este unul din discipolii de onoare ai lui Harvey. Clinician căutat de pacienți, Glisson este un minuțios observator în studiile sale de anatomie, fiziologie și specialist clinician în maladiile hepatice pe care le
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
din Adversaria anatomica prima. Debutul didactic și-l face la Bologna,iar din 1711 onorează la Padova catedrele de medicină teoretică și de anatomie. Renumele său iese din perimetrul Italiei, Morgagni fiind cunoscut după câteva decenii ca „Principe al tuturor anatomiștilor Europei“, cu un spirit de observare acut și o pasiune medicală ieșită din comun. Morgagni vrea să cerceteze aprofundat organ cu organ, comparând ce e sănătos și ce e afectat, concluzionând apoi după o îndelungă reflexie. Cunoaște foarte bine cele
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
vasele cerebrale, afectarea valvulelor inimii duce la senzații de sufocare, consecințele maladiilor veneriene sunt multiple și dramatice în procreere. Morgagni perfecționează tehnica disecției. Face măsurători cantitative și calitative, totul relaționând cu simptomatologia organului afectat. Clinicianul trebuie să fie un excelent anatomist și observator care să facă relația, între simptom-leziune-funcție. Rigoarea sa științifică invalidează concepțiile vitaliste, umoraliste. El unește perseverența, pasiunea medicală cu modestia, așa cum exprimarea sa unește claritatea, cu eleganța literară și consistența. Multe din ideile sale au rămas valabile și
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
biolog, fiziolog, histolog, Bichat, în câțiva ani, concentrează lumina sfârșitului de secol, înscriindu-se meteoric în anvergura celui pe treptele căruia destinul îi oprește ascensiunea. Fiu de medic, face studii la Lyon și Paris, unde ajunge colaboratorul și prietenul vestitului anatomist și chirurg Pierre Desault. Face disecții în spitale, cercetează cadavre în cimitire, aprofundează studiul și are pasiunea cunoașterii profunde, complete. Elogiază chirurgia ca pe o bază esențială a oricărei cunoștințe medicale. Spirit excepțional, Bichat, amenințat de tuberculoză forțează timpul, își
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
1798). Pe lângă tratate, Bichat a trudit și la fondarea societății medicale de emulație (Société médicale d’émulation - 1796). Fructificând metodologic pe Haller, Spallanzani, Bordeau și manifestând rigoarea științifică a experimentaliștilor, de anvergura lui Morgagni, Bichat unește de fapt medicul, cu anatomistul, cu chirurgul, cu fiziologul și cu histologul. El afirmă că ființele sunt o asamblare de organe diferite, fiecare cu funcția sa „integrându-se corelativ în sistemul organismului“. Diferențierea este dată de țesuturile simple „care prin combinarea lor formează organele“. Anatomia
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]