8 matches
-
mai multe verticile de stamine, de tipul 5 sau în număr nedeterminat. Gineceul poate fi policarpelar apocarp (în raport cu numărul petalelor sau multiplul lor), uneori putînd fi redus la o singură carpelă; totodată este 1-5 locular, cu 1 sau numeroase ovule anatrope. Poziția gineceului în floare este diversă: de la hipogină - (superioară), la perigină și epigină (inferioară), cînd se afundă în receptacul, cu care concrește sau nu. Fructul poate fi poliachenă, polifoliculă, drupă, polidrupă sau baciform (poamă). Datorită variabilității receptaculului, gineceului și fructului
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
5 petale libere, caduce, iar androceul este format din 5-10 (sau mai multe) stamine unite la bază într-un inel care are și glande nectarifere. Gineceul este alcătuit din 3-5 carpele concrescute, cu 5 loculi (fiecare avînd cîte două ovule anatrope). La fructificare fructul apare 10-locular din cauza aparițeiei în fiecare locul a unui perete fals (septum). Fructul este o capsulă septicidă, cu 8-10 semințe albuminoide. Genul Linum (inul) are cea 230 specii, răspîndite оn regiunile temperate și subtropicale. L. usitatissimum L.
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
zigomorfe (Pelargonium), cu ovar superior. Staminele sunt de 2-3 ori mai multe decît petalele și se unesc la bază prin filamentele lor (unele verticile de stamine se transformă în staminodii). Gineceul este format din 5 carpele unite, cu 1-20 ovule anatrope în fiecare ovar. Ovarul se continuă cu un singur stil lung și se termină cu 5 stigmate libere. Fructul este schizocarp (mericarpic), cu rostru alungit. La maturitate fiecare fructuleț (mericarp) are un rostru format prin divizarea stilului. Genul Geranium (ciocul
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
unisexuate, de tipul 5 sau 4. Sepale mici, unite prin baza lor, petalele libere sau unite, iar staminele au între bazele lor glande nectarifere. Gineceul este format din 2 carpele unite, cu doi loculi (în fiecare cu cîte două ovule anatrope). Fructele sunt drupe cărnoase, suculente, cu 2-4 semințe ce conțin endosperm oleaginos. Genul Vitis are cea 40 specii, răspîndite în emisfera nordică. Frunzele sunt palmat divizate, iar pe tulpină se remarcă prezența unor cîrcei ramificați. Vitis vinifera L. (vița de
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
dar uneori se poate reduce la o singură stamină. Floarea femelă este redusă la un gineceu tricarpelar, trilocular, sincarp, superior. Ovarul se termină cu 3 stile, fiecare dintre acestea avînd cîte două stigmate. În fiecare locul se află 1-2 ovule anatrope. Fructul este o capsulă septicidă, cu 3 semințe Există cea 300 genuri cu 7500 specii, răspîndite mai ales în ținuturi deșertice, avînd adaptări interesante la acest mediu de viață. Genul Euphorbia (laptele cîinelui, alior) are în organele sale canale laticifere
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
petale, labelul, prin forma sa adesea sofisticată, dă corolei originalitatea, grația și frumusețea, de multe ori și numele speciei. Androceul este adesea redus la o singură stamină concrescută cu stigmatul, alcătuind un ginostem. Ovarul este inferior și tricarpelar. Ovulele sunt anatrope. Orhidaceele au fie flori solitare, fie grupate în inflorescențe racemoase. Florile orhideelor atrag insectele prin parfumul, forma și culoarea lor. Sunt specii care pot fi polenizate doar de o singură specie de insecte. P3+3 A1;2;5 Fructele sunt
Orchidaceae () [Corola-website/Science/303425_a_304754]
-
din 4 stamine, rar 2, cu filamente egal de lungi, concrescute de tubul corolei la diferite înălțimi , lung exserte. Gineceul din 2 (rar 1) carpele concrescute, cu un ovar superior liber, 1-2 locular, în fiecare locul 1 sau numeroase ovule anatrope sau apotrope. Placentația centrală. Stil lung, filiform, terminat cu un stigmat capitat întreg sau bilobat. Formula florală: ⚥✴ K [C, A] G. Fructul este o capsulă membranoasă de tipul pixidei, transversal dehiscentă printr-un căpăcel. Semințe albuminate de diferite forme, cu
Plantaginacee () [Corola-website/Science/303428_a_304757]
-
cu Iustin Martirul (mort În jur de 165) prima condamnare argumentată a gnosticismului (și a lui Marcion, considerat gnostic, ceea ce nu e adevărat). În jurul anilor 180-185, cînd și-a scris lunga sa Dezvăluire și răsturnare a Gnozei mincinoase (Elenchos kai anatrope tes pseudonymou gnoseos) ereziologul Irineu din Asia Mică, cel care ajunsese episcop de Lyon În provincia romană a Galiei (Franța de azi), gnosticii constituiau deja cel mai important motiv de Îngrijorare pentru curentul principal al creștinismului. În hățișul de nuanțe
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]