22 matches
-
ci complementar cu ansamblul, discursul s-a derulat natural și simplu, într-o notă de discreție, cu excepția cadențelor, când a ieșit la iveală cu pregnanță personalitatea marelui pianist. Am admirat fuziunea până la contopire a celor două forțe, pianistul și orchestra. Andantele concertului ne-a dat momente privilegiate de profunzime a gândului muzical, ca și Murray Perahia în variațiunea minoră din final, ale cărei sonorități astrale nu vor fi uitate curând de cei prezenți. Concertul s-a încheiat în atmosfera frenetică specifică
Un triumf al calit??ii muzicale by Lavinia Coman () [Corola-other/Journalistic/83598_a_84923]
-
la curtea prinților Esterhazy, relevante pentru interpretare au fost concizia și finalizarea splendidului contrapunct al fugii - constituantă a părții finale. Cea de a 8-a, anunțând stilul clasic vienez, a pus în valoare și elementele de sorginte italiană evidente în Andantele rezervat exclusiv corzilor. Finalul cu program, subîntitulat „Furtuna”, a fost realizat cu forță sugestivă. În Simfonia nr. 45, unicat prin umorul construcției părții finale în care orchestranții părăsesc pe rând scena (în epocă, un protest față de întârzierea plății onorariilor), și
Week-end-ul Haydn by Daniela Caraman Fotea () [Corola-other/Journalistic/83562_a_84887]
-
cu "quodlibet"-ul din „Variațiunile Goldberg”, inspirația spontană alternează cu calculul rațional, rece. Artistul îndrăzneț din Pasiuni sau din „Fantezia cromatică” este mai cumpătat în unele concerte de clavecin. Ne atrage elanul romantic din Aria Suitei a III-a, din Andantele Concertului în Mi major pentru vioară sau din aria „Îndură-te” din Patimile după Matei, dar și arhitectura clasică a Concertului brandenburgic nr. 3 sau a fugii din Uvertura Suitei în si. În cele mai sobre compoziții polifonice, întrezărim și
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
internat la sanatoriul "Casa Diaconeselor" din București. A ărăsit lumea celor vii în noaptea de 10 spre 11 martie 1936, Ibrăileanu. La 12 martie corpul profesorului a fost incinerat și timp de un sfert de oră i s-a cântat andantele din Simfonia Nr.6 ("Pastorala") de Ludwig van Beethoven. Între 1890 și 1895, Garabet Ibrăileanu frecventează la Universitatea din Iași cursurile Facultății de Filosofie, istorie și literatură, concomitent urmează școala normală superioară. În timpul studiilor universitare, Garabet Ibrăileanu colaborează la diverse
Garabet Ibrăileanu () [Corola-website/Science/297561_a_298890]
-
aceea în La major, de Mozart, unica în felul ei prin conciziunea și gravitatea ei și în sfârșit, Sonata în do minor de Beethoven, acel monument măreț fără pereche în literatura violonistica. Enescu, în formă desăvârșită, ce a culminat în andantele din Sonata în re minor de Brahms, cântat că supliment, ne-a uimit odată mai mult prin îndemânarea cu care a știut să se încadreze în cele cinci stiluri, adânc deosebite ale lucrărilor executate. Ce vraja se ascunde în acest
PAUL CONSTANTINESCU, CONSTANTIN SILVESTRI ?i GEORGE ENESCU. CONEXIUNI BIOGRAFICE ?i MUZICALE by Sanda H?rlav Maistorovici () [Corola-journal/Science/83180_a_84505]
-
1983) Zacher, Gerd (n. 1929) Pianist, organist și compozitor german. - Verschränkungen (1987) Zagwijn, Henri (1878 -1954) Teoretician și compozitor autodidact olandez. - Sanfte Klänge (1921) Zehm, Friederich (n. 1923) Compozitor și pedagog german. - „ Wie Spät ist es, Signor Haydn? " Parafrază după Andantele din Simfonia No. 101 Die uhr Zilcher, Hermann (1881-1948) Pianist, compozitor și pedagog german - 6 piese op. 8 (1904) Zilcher, Paul (1855-1943) Compozitor și teoretician german - 6 Lebensbilder op. 43 - 4 piese ușoare op. 45 - 4 piese scurte op. 62
Repere structurale în activitatea duo-ului pianistic by Pânzariu Marin () [Corola-publishinghouse/Science/91608_a_93176]
-
Ezzelini da Ramano, ea a rămas acasă în castelul tatălui ei. Sub un nume fals, Riccardo, Conte de Salinguerra, a întâlnit-o și a sedus-o sub promisiunea de a o lua în căsătorie. Ulterior el a abandonat-o. În andantele ariei Sotto îl paterno tetto ea cântă despre “îngerul frumuseții” și despre dragostea ei pentru acesta, dragoste pe care în final acesta a și tradat-o. Aceeași temă se regăsește și în cabaletta Oh potessi nel mio core . Rezumat: După ce
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
poate. Deschid fereastra, și zgomotul străzii, la orele când oamenii se duc la serviciu, la orele când se întorc de la serviciu și la toate orele din zi și din noapte, e năucitor. Totuși, dacă într-una dintre mașini cineva ascultă „Andantele“ din Concertul nr. 20 pentru pian și orchestră de Mozart, aud doar „Andantele“, nu și zgomotele bulevardului. Într-o zi, s-a întâmplat să aud concertul lui Mozart chiar fără să deschid fereastra. Îl auzeam prin zid. În stradă era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
serviciu, la orele când se întorc de la serviciu și la toate orele din zi și din noapte, e năucitor. Totuși, dacă într-una dintre mașini cineva ascultă „Andantele“ din Concertul nr. 20 pentru pian și orchestră de Mozart, aud doar „Andantele“, nu și zgomotele bulevardului. Într-o zi, s-a întâmplat să aud concertul lui Mozart chiar fără să deschid fereastra. Îl auzeam prin zid. În stradă era un ambuteiaj cum nu vezi decât dimineața, când se grăbesc toți la slujbă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
melodic al suflătorilor, capătă uneori accente maiestuoase, conferind ideii centrale virtuțile unei meditații, un răgaz în vederea luptei apropiate. Clădit în formă de rondo mic (cu o singură temă) care, revenind în mai multe rânduri, este despărțit de cuplete mereu noi, Andantele transpune pe auditor în sfera unei înalte elevații spirituale. Partea a doua a romanului, respectiv volumul I, reprezintă o pregătire și o motivare a răscoalei. Atmosfera voit plată a primului volum, spartă din când în când de semnale de alarmă
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Carmen Bocăneţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1355]
-
mărimile neamului în obscuritatea sinistră a trecutului nostru? România n-a avut gînditori mesianici". Condamnă decis tradiționalismul ca o formă seculară de somnolare. "România - scria el asemenea lui Lovinescu - este fructul unei pasiuni moderniste. Fără prejudecățile moderniste ale liberalismului românesc, andantele devenirii noastre devenea funebru. Ceea ce în apus era revoluție, la noi era modernism. Deosebirea este semnificativă. Căci pe cînd o revoluție se naște din lăuntru, o răsturnare modernistă se întîmplă din afară. Occidentul ne-a făcut "revoluționari"". El documentează ardent
Opera românească a lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17055_a_18380]
-
a fost redat cu fidelitate de dansatori. Apoi este vorba de valoarea în sine a celor două lucrări, pe muzică de Wolfgang Amadeus Mozart: Petite Mort, pe Adagio din Concertul nr. 23 pentru pian și orchestră și Șase dansuri, pe Andantele din Concertul nr. 21 pentru pian și orchestră. La pupitrul Orchestrei Operei Naționale din București s-a aflat, la întregul spectacol, dirijorul Michael Halasz, iar în cazul pieselor lui Kylian, pianista Laurene Lisovich s-a aflat, nu în fosă, ci
Dans by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/12165_a_13490]
-
romane din Apus), personajele se închipuiesc, în schimb, însuflețite sigur și fără ezitări, purtate pe talazele unor întâmplări puține, dar determinante, profilate - ulcerate de adânci și firești neliniști - pe un decor cenușiu, îndoliat, care ne duce cu gândul, stăruitor, la andantele din "Sonata patetică", pentru pian, de Beethoven. O partitură simplă, cutremurător de gravă și îndoliată, străbătută de sfâșierile unor adânci neliniști, iată ce este, până la urmă, "Moartea cotidiană", al doilea roman al d-lui Dinu Pillat, roman care, nu numai
O restituire by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/14520_a_15845]
-
partea de jos de umbra picioarelor mele. Un nor de smoală, de-asupra Călima-nilor, biciuit în fiecare clipă de două trăsnete ca două fire uriașe de magneziu aprins. Un pârâu secret, într-un peisaj de la începutul vremurilor, încercînd, înainte de Beethoven, andantele din Simfonia a VI-a. Un cer violet, departe, într-o dimineață aspră de august. Un șipot minuscul, închis într-o încăpere de zid, țârâind obosit într-o noapte târzie și de care doamnei Voinescu i-a fost milă să
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
a VII-a îi interpreta eleganța zveltă a bustului, și coroana ei de păr galben, scânteind în razele soarelui, reflectate de sticla geamului deschis, stropea cu fire de aur sonoritățile difuze în atmosfera calmă a odăii. Mi-a cântat apoi andantele din Sonata I-a, supremă debrutalizare a vieții, ritmuri de eter, rătăcite pe pământ din muzica de sfere, și apoi, acompaniind pianul cu vocea ei gingașă, și atât de dulce, un cântec franțuzesc din alt secol, cuvinte de iubire naive
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
andante din cuartetul în opus 127 i-ar putea da curajul necesar ducerii la bun sfârșit a acestui gest wertherian. Cele șaptesprezece plăci ale Messei lui Bach îl duc imediat cu gândul la perioada când Irina l-a înșelat, iar andantele cuartetului lui Debussy îi amintește clipa în care a aflat vestea morții Irinei. Plăcile patefonuluii inventat de Edison sunt consevatoare de muzică și de timp, corespondentele unei culturi burgheze. Muzica simfonică, devenită personaj în romanul lui Proust, păstrează în cazul
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
cotidian, alteori nu face decât să accentueze dezechilibrul interior, sau se grefează pe niște situații-limită, constituindu-se într-un fel de <<fond sonor >> ce subliniază - sau reactualizează în memoria personajului - tragismul unor evenimente: Missa lui Bach se asociază infidelității Irinei, andantele Cvintetului lui César Franck - morții ei, andantele Cvartetului op. 127 al lui Beethoven împinge la sinucidere (<<Acum aș vrea să mă sinucid!>>”<footnote Al. Călinescu, op. cit., p. 76 footnote> În romanul Jocurile Daniei călătoria și muzica au un rol important
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
dezechilibrul interior, sau se grefează pe niște situații-limită, constituindu-se într-un fel de <<fond sonor >> ce subliniază - sau reactualizează în memoria personajului - tragismul unor evenimente: Missa lui Bach se asociază infidelității Irinei, andantele Cvintetului lui César Franck - morții ei, andantele Cvartetului op. 127 al lui Beethoven împinge la sinucidere (<<Acum aș vrea să mă sinucid!>>”<footnote Al. Călinescu, op. cit., p. 76 footnote> În romanul Jocurile Daniei călătoria și muzica au un rol important și se prezintă ca efecte ale unei
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
sau dintre fragmentele contrastante. În simfonia I-a trăsăturile stilului beethovenian nu sunt încă precis conturate. Simfonia este alcătuită după tiparele tipului clasic, iar substanța ei vădește încă puternice rezonanțe mozartiene; în special în partea a II-a, ce amintește Andantele din simfonia în sol minor de Mozart. Cea de-a doua simfonie însă, reprezintă un mare pas înainte. Prin tonul ei convingător, bărbătesc, prin atmosfera viguroasă, ea prevestește pe autorul simfoniilor viitoare. Abia în simfonia a III-a ,,Eroica”, noua
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
oboi, clarinet, fagot). Partea întâia se încheie cu o scurtă coda - în care răsună puternic acordu rile întregii orchestre și, pentru ultima oară ecouri din tema I. Partea a II-a, scrisă tot în formă de sonată, este înrudită cu andantele din Simfonia a 40-a de Mozart. La început, viorile secunde expun un fragment melodic, care va fi apoi imitat, preluat de alte instrumente, în timp ce viorile secunde își continuă cursul: Motivul inițial este reluat de contrabași, fagoți, oboi, flaut și
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
are el mai bun și mai sensibil: arta“. Sensibilitatea și arta copilului născut în iunie 1925, într-o familie din burghezia evreiască a Bucureștiului, erau recunoscute de George Enescu după ce-l ascultase cântând, la Buzău, la vârsta de șase ani, Andantele Sonatei în do major, KV 545 de Mozart. Enescu îl recomanda imediat profesoarei Florica Muzicescu, iar aceasta obținea dispensa de vârstă necesară înscrierii sale la Academia Regală de Muzică. În rarele ocazii în care a fost evocat în România despre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
toamnă este internat la sanatoriul "Casa Diaconeselor" din București. 1936 În noaptea de 10 spre 11 martie, Ibrăileanu a părăsit lumea celor vii, la 12 martie corpul profesorului a fost incinerat și un sfert de oră i s-au cântat andantele și Simfonia pastorală a lui Beethoven. SPIRITUL CRITIC ÎN CULTURA ROMÎNEASCĂ PREFAȚĂ (la ediția I) Cea mai mare parte a capitolelor ce alcătuiesc acest volum au fost tipărite mai întîi în revista Viața romî-nească. Două au fost tipărite aiurea, iar
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]