131 matches
-
Folosirea energiilor puse de Dumnezeu în lucruri. Energii la care nici măcar Lorzii nopții nu-s invulnerabili. Dacă am găsi vreo cale ca să-i izbim în plin, prin surprindere și cu elan, cu armele, de la distanță mică, inamicii ar fi dezagregați! Aneantizați! Ar fi făcuți fărâme! Chiseliță! Să construim o catapultă! O catapultă! Da! strigă Poetul, îmbărbătat și luat de valul gurii de coniac. Și să tragem cu spada, cu coiful și cu scutul, pe post de lesturi. Ăă..., de ghiulele! N-
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Václav a devenit noțiune de drept public; în concepția vremii atributul era doar împrumutat de principe de la acest sfânt - unicul și adevăratul posesor al simbolurilor de stat. În surse din secolul XIV se susținea că boemii ar fi fost demult aneantizați dacă n-ar fi beneficiat de protecția Sfântului Václav și a Sfântului Procop. S-a afirmat că dreptul a contribuit, de asemenea, la cristalizarea conștiinței naționale, prin acțiunea modelatoare exercitată asupra tuturor supușilor statului și prin ancorarea în tradițiile populare
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
deși strâmbăturile lor, albul ochilor care se întorc pe dos, spuma care se adună la colțurile buzelor nu exprimă nimic. "Ei o fac doar pentru că este în obiceiurile lor". "Ei sunt, pur și simplu, în oroarea unei pure negații care aneantizează orice formă de cultură. " Pentru a se înțelege între ei, ei strigă precum niște corbi". Identificarea bine cunoscută a lui Kafka cu corbul semnalează ceea ce ațâță în el o limbă barbară, un dincolo al limbii care nu ar fi limbă
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
sau în neant noi reântâlnim mereu Ființa într-o manieră voalată. Neantul este neantul fiindului. Ființa, altul oricărui fiind, este și ea ne-fiindul și, în acest sens, neantul. Neantul pe care îl invocă filosofic Heidegger este un neant activ, care aneantizează orice lucru și face să se clatine din temelii lumea care apare din el. El este fondul negativ al fiindului din care Ființa se detașază printr-un fel de ruptură. Ce este atunci Ființa? Heidegger ne învață că o veritabilă
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
spațiu de comparație” în interiorul căruia se validează (sau invalidează) calități recunoscute de profesori. Statutul unui elev la nivelul grupului este fasonat și prin intermediul ratificărilor rezultate prin evaluare. Grupul poate potența o apreciere avansată de profesor, dar o poate și „torpila”, aneantiza. În general, la nivelul unei clase, intervine o anumită „corecție” valorizatoare, în sensul că se adaugă o plusvaloare - din anumite puncte de vedere - la cei mai slabi sau se „scade” ceva la cei buni - din aceleași sau din alte puncte
[Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
de comparație” în interiorul căruia se validează (sau se invalidează) calități recunoscute de profesori. Statutul unui elev la nivelul grupului este fasonat și prin intermediul ratificărilor rezultate prin evaluare. Grupul poate potența o apreciere avansată de profesor, dar o poate și „torpila”, aneantiza. În general, la nivelul unei clase, intervine o anumită „corecție” valorizatoare, în sensul că se adaugă o plusvaloare din anumite puncte de vedere la cei mai slabi sau se „scade” ceva la cei buni din alte puncte de vedere. O
[Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
sistemului comunist, golindu-le, în fapt, de conținutul lor. Un singur exemplu: în cea de-a doua parte a anilor ’60 guvernarea comunistă, utilizând ajutorul occidental, a lansat programul de „organizare științifică a muncii și producției”. Programul a fost treptat aneantizat de structurile economiei comuniste, tot mai iraționale și politizate. Schimbarea socială era sistematic „furată” de către regim, transformând cele mai promițătoare idei în simple sloganuri ale unui sistem care devenea tot mai rigid în dogmatismul său. Pe acest fond, s-au
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
Revoluția! e un titlu straniu, e ca un cap detașat de trup. Iubește Revoluția! pare un îndemn dincolo de rațiune, dincolo de bunul simț, dincolo de instinct, și se realizează prin mașina infernală a propagandei sovietice. Omul comunist, inventând o mașinărie care să aneantizeze echipamentele de autoprotecție ale semenului, inventând propaganda, reușește să prindă în captivitate fiecare conștiință care, în numele marilor idei, renunță la valorile ei în căutarea Valorilor. Ar putea fi și o scuză pentru o orbire inadmisibilă. Un tânăr crede în revoluție
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
a omului concret ca premisă a libertății sale, capitalismul destructurează și distruge forțele de coeziune ale națiunii și nu poate fi flamura nici a unității europene; democrația "sfintei" (mari) proprietăți scoate omul (din ce în ce mai mulți oameni) din rosturile sale existențiale, îl aneantizează; cu un astfel de om, nu poate exista nici o națiune adevărată și nici o Europă de viitor; • drepturile omului în formularea clasică: principiul lor este un individualism abstract, care nesocotește dubla natură a omului de a fi, pe de o parte
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
calcar, Păhărniceni din paharnici și tu treci pe rusește și-l mai și faci pe Orhei Orgheev! simte valea în firul local către Călărași, 60 km, pasajul deasupra cu strîmba șosea de coloană vertebrală a Republicii Rutiere Moldova, tărîm forestier aneantizat în dulcile otrăvuri serpentine, camioane, curbă în ac de păr, "Tabăra de întremarea copiilor", Ișnoveț 7 Ișnovăț, Peresecina năpădită de viile pe sîrmă, capra, vinde-ți harbujii, nepotul puță goală bestecăie la șosea, suratele pe bancă boabele de rouă gemene
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
imaginii arhetipale rămâne constantă (CODOBAN 1998, 86-89). Aceste sisteme simbolice primitive își mențin esența lor, cu toate că diferențe, uneori majore, apar la nivelul riturilor și ritualurilor (influențate de schimbările structurale apărute în cadrul vieții sociale), până în momentul apariției religiilor monoteiste, care le aneantizează, eventualele supraviețuiri fiind împinse în afara vieții religioase culte. Acesta este punctul nostru de vedere teoretic în jurul căruia ne vom structura ideile. O primă problemă asupra căreia ne-am hotărât să ne oprim este aceea a originii reprezentării iconografice a elementului
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
subiectul de săptămâna viitoare. Ca și culoarea sa, bine definită, bărbatul e unic și, prin aceasta, expus. O altă culoare, una complementară - verdele - Îl neutralizează, aneantizându-l. Femeia e Însă indefinită: albul e suma tuturor culorilor. N’are deci cine-o aneantiza, prin complementaritate, decât doar negrul ce absosoarbe totul, adică moartea. Dar scapă și de asta, creând viață. „Radioalmanah“, 1 martie 1997, ora 13,23 8. Blidul de linte Cu riscul de a face să roșească obrazuri subțiri și de a
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
și pentru indo-europenii ce suntem, Însemnând mare Într’o dublă accepțiune: prima, și istoricește, aceea adjectivală, a doua, printr’o extindere substantivală, adresată Întinderii de ape fără margini. Și, aducându-mi aminte de abia invocatul „caștravete“, spun doar atât: Marea aneantizează totul: Mecanic, precum năvălirea de acum vreo 800 de milioane de ani a Mediteranei, prin Bosforul atunci prăbușit, asupra depresiunii devenite apoi Marea Neagră. Fizic, păstrând un nivel constant, chiar În scădere pentru o mare - Moartă - care evaporă toată apa Iordanului
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
căci acolo trăiesc la fel de bine organisme reprezentând cea mai mare diversitate din câte există pe Terra, cu cele mai diverse efecte asupra acelui mediu, care dacă n’ar fi mare, ar trebui să le Întoarcă efectul În pagubă. Mare fiind, aneantizează și umanul cu tot cu corăbiile plecate În zări și mai puține Întoarse; à propos de Eminescu cu ale lui catarge... și ideatic, tot Eminescu care și-a dorit marea ca mormânt, dar mai Înainte a cufundat acolo vechii zei dacici. Și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
tot Eminescu care și-a dorit marea ca mormânt, dar mai Înainte a cufundat acolo vechii zei dacici. Și de acest ultim aspect mă leg cu o paranteză: Negentropia zeiască se neutralizează desigur cu ceva al mării. Și, dacă marea aneantizează atâtea entități, individualități, structuri, ordonate adică posedând negentropie, atât de divers, Înseamnă că marea e - cel puțin percepută astfel - pe tot atâtea planuri, o antiteză entropică. Și e firesc, căci apa Înlesnește uniformizarea - altă fațetă a entropiei. Și cu câteva
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
fiind materializată Într’o undă electromagnetică - e aneantizată, nepătrunzând mai mult de 600 de metri, care Înseamnă prea puțin În raport cu cei 11 km ai Gropii Marianelor sau cu cei patru kilometri care sunt adâncimea medie a oceanului... Negentropia radiației e aneantizată de entropia substanței... precum talentul de vulg. Mării nu-i rezistă nici o epavă - tot negentropică structurare - fie ea abiotică, În adevăratul sens al cuvântului, fie biotică, știu eu care cochilie. Și, până să vedem ce și cum la „antipozi“, să
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
În parte - morsa, foca - sau cu totul - balena, delfinul -; plante, pe același nivel evolutiv extrem cu grâul, s’au Întors și ele În mare, precum iarba de mare. Dar, in extremis, marea nu e o gaură neagră, doar absorbind și aneantizând. În fond, ea a fost leagănul vieții. Compensează deci, și ceea ce răpește este redat Într’un plan desigur superior. Din deșeu face capodoperă. Parcă și Michelangelo l’a izvodit pe David din rebutul altcuiva... Naște și uscat, adică roci: calcar
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
avansează, devin una după alta simple banalități, constituie partea optimistă a problemei. Există Însă și enigme sortite să rămână astfel de-a pururi? Și le-aș defini drept ceea ce se află dincolo de o frontieră de netrecut: un salt calitativ care, aneantizând o lume, transformând-o În alta În care niciuna dintre vechile legi nu mai e valabilă, face ca observatorul să nu se poată transpune În lumea precedentă - care nici nu mai există - nici În cea următoare, care va avea - evident
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ceva din spirit. Dacă tot am amintit de teluricul masculin, să văd - cine-o poate face mai bine decât bărbatul? - ce altceva decât antiteza, spiritul feminin. Care e În primul rând sensibil față de orice este viu - deși uneori a și aneantizat viață, Îndrumând mâna grea a bărbatului -, viu, fie el doar puiuțul găsit În drum, al cine știe cărei ființe, pe care eu l’aș vedea deja friptură. Desigur, e o reflectare a sentimentului matern, dar pe care eu o găsesc firească, ca
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
conflictul destrămător, e altă poveste. Dar la fel de justificată - și Încă spiritual - pentru Ea. Căci se confruntă spiritul cu substanța... Și, dacă confruntarea naște - ca de obicei - progres, e bine. Doar că progresul nu e chiar la Îndemâna oricui. Mai mult, progresul aneantizează trecutul/precedentul fiind, cu atât mai mult, ocolit... Bărbatul o face primul, femeia doar În consecință; și cu strângere de inimă. Gestul ei nu e gratuit. E Însăși visul vieții care, Înainte de manifestare e o potențialitate. Frumoasă, ea e Însăși
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cele două extreme: roșul și albul. Numai atât, Cristi? Uiți ce trudești de o viață? Că cele două culori sunt chiar antiteze, antocianii fiind substanțe reducătoare, iar flavonoizii oxidante? Ca un fel de hidrogen, respectiv oxigen, care se neutralizează, se aneantizează reciproc În Elementul vital care e Apa. Mulțam, Moti. Și adaug că și În lumea animală există o astfel de antinomie, care și ea se neutralizează reciproc: anume, masculul e un reducător, hidrogenul cu ghilimele, iar femela o oxidantă, oxigenul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
există - e doar o parte - minusculă, doar aceea pe care viitorul meu ajutor de fochist e În stare s’o Înțeleagă - din grandiosul spectacol al evoluției generalizate a Universului. Să revin la Natura care experimentează cu ochii Închiși. Creând, alegând, aneantizând, și luând-o de la capăt: Inteligentă prin rezultate, se dovedește astfel proastă prin risipa implicată de experimentele ei. Dovadă că „ăla“, atoateștiutorul care ar putea-o Îndruma, nu există; sau doarme, ceea ce-i totuna. Decât doar În mitologie. Sau ca
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
o a "doua moarte". Dar rși-i au mers mai departe; ei au disociat "cunoașterea ezoterică de contextul ei ritual și teologic; gnosa este socotită capabilă să surprindă adevărul absolut, dezvăluind structurile profunde ale realului. O atare "știință" sfârșește prin a aneantiza literalmente "necunoașterea" (ăvidyă), care pare să fie apanajul oamenilor ("ne-inițiații" Brahmanelor). Este vorba, desigur, de o "ignoranță" de, ordin metafizic, deoarece se referă la realitatea ultimă și nu la realitățile empirice ale experienței cotidiene. În sensul acesta, de "ignoranță
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
fi fost necesare un număr de 18 matrițe: 15 litere și 3 cifre, de trei ori mai mult decât ați declarat. Rebarbativă minciună domnii mei! În economia utopicei dvs acțiuni,(mai propriu,6 = o facțiune ANTICRISTICĂ) eșafodajul forte s-a aneantizat, tot așa cum, în neant s-a pulverizat și fantoma zilei de “14 decembrie 1989”. Sunteți ridicoli și penali, domnilor căuzași! Vom merge cu analiza până la capăt. Au fost imprimate CÂTEVA SUTE de exemplare format CARTE POSTALĂ. Pag. 125 - “... menționăm pe
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
existența noastră lucidă și luptătoare va fi nimicită printr-o simplă respirație, să facem În așa fel Încât să nu fie vina noastră! Să ne comportăm, adică, curajos și demn În existență, iar dacă „cineva” va vrea să distrugă, să aneantizeze toate acestea... va fi eroarea sa! Nu a noastră! E un alt pariu decît cel al lui Pascal, un pariu ce poartă, după părerea mea, amprenta europeismului profund al gânditorului. Prin europeism, eu Înțeleg atitudinea dogmatică, constructoare, pozitivă, dinamică. Depășirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]