131 matches
-
de viață în formele îngăduite de întregul spațiu de existență și experiență pe care omul îl deschide în lume. Referința accentuat axiologică a supraomului, sau cea accentuat ontologică a vocației nu așază noi limite acestor forme umane, dar nici nu aneantizează limitele (prin raportare la omul dat, am putea spune). Ne-limitarea supraomului în raport cu omul vine din "exorcizarea" sensurilor moralei, operație pe care se sprijină întreaga filosofie a lui Nietzsche. Doar scoaterea în afară a adevăratelor temeiuri ale "moralei celor mulți
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
ordinii existenței. Despărțit de Creator, purtând totuși în sine însuși nostalgia justiției perfecte și a binelui, el nu le va mai putea afla pe acestea atâta vreme cât zăbovește în istorie. Fiu al naturii, care vrea să câștige Absolutul fiindcă nu este aneantizată în el "substanța" divină a primei sale creații, supus luptei pentru existență și altor reguli rele ale condiției sale naturale, el râvnește mântuirea; dar el rămâne, în istorie, ca un fel de "conștiință nefericită": știe, măcar din când în când
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
fel, în lagărele morții s-a ajuns să se decreteze prin instalarea indiferenței absolute că acolo "nu există nici un de ce!" și totuși, cum a fost posibil să fie suprimată orice interogație de acest tip și prin aceasta, să fie astfel, aneantizată orice morală elementară? Elie Wiesel și alături de el, în cărți sau mărturii, supraviețuitori precum Oliver Lustig, Liviu Beris, Matei Gall sau Norman Manea a (au) găsit explicația fundamentală: "opusul iubirii nu este ura, este indiferența". În fine, atunci când tinerii vădesc
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
constituire filosofic-judicativă. În fapt, problemele de mai sus, îndeosebi cea referitoare la relația subiectului cu un obiect, țin de filosofia contemporană cum și de filosofia mai veche și atunci ele trebuie (re)formulate în așa fel încât să nu-și aneantizeze propriile lor "date" și propriile lor predeterminări: desigur, analitice și dialectice, adică de natura dictaturii judicativului. Problema care o vizează pe aceasta din urmă are încă șansa de a fi reformulată în așa fel încât să fie cel puțin relaxate
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de discurs structurate strict după regulile judicativului constitutiv este de sesizat la nivelul structurii proiectului, în privința terminologiei etc., dar mai cu seamă la orizontul de constituire a discursului însuși, fiindcă acesta este pus de la început pe seama unei atitudini fenomenologice, care aneantizează "atitudinea naturală" (ontică, proprie prezenței cotidiene a omului). De altfel, de la bun început analitica existențială angajează un procedeu "recalcitrant" față de regulile de constituire judicativă a discursului. Acest procedeu este neobișnuit într-un demers stăpânit de normele discursive acreditate (judicativ) și
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
este dat", timpul fiind, în reducția de acest tip, datul însuși). Dar trebuie să gândim negativul nu-ului din ambele expresii ale lui Heidegger: "nu este", "nu este dat"; și, de asemenea, trebuie gândit negativul lui "nici", care pare a aneantiza și legătura despre care a fost vorba mai devreme, aceea dintre ființă și timp, "existențuali" aflați în echilibru, deocamdată. A gândi negativul lui "nu" reprezintă o activare a unui principiu logic pus în formulă potrivită de către Leibniz: principiul discernabilelor. A
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]