149 matches
-
și chiar contrazice ideologia oficială". Un autor care afla despre cartea lui că "are probleme" știa că pentru el începe calvarul amânărilor fără sfârșit sau al tratativelor istovitoare privind operarea unor modificări, tratative soldate invariabil cu mutilarea textului sau cu aneantizarea lui, prin retragerea, într-un moment de demnitate, a manuscrisului. Odioasa expresie, care ar fi meritat să-și găsească locul, printre instrumentele de tortură, în muzeul comunismului de la Sighet, a fost repusă în circulație la data de 5 februarie 2002
Poliție culturală by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15512_a_16837]
-
tonul tragic, umoristic sau fantastic, Polanski rămîne un cineast al absurdului, al singurătății, al nebuniei și al violenței, un cineast în căutarea unei morale și al unui sens. Prin intermediul poveștii (adevărate) a unui pianist care a supraviețuit, în mod miraculos, aneantizării evreilor în ghettoul din Varșovia, Polanski își sublimează propria experiență de copil în ghettoul din Cracovia și ne arată - cu rigoare, pudoare, tact și onestitate, atît intelectuală cît și cinematografică,- genocidul evreilor polonezi. Am făcut filme unde mă duceau subiectele
Un cinema numit Polanski by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/13908_a_15233]
-
anorganică. Plus pietrele din cer pentru mormînt și undele radio/ recepționate,/ undele emise acum zece miliarde de ani... Aici,// unde totul mi se lipește de piele,/ e o teamă/ atavică nedeslușită” (Pe la miezul nopții se aude gălăgie în pereți). În locul aneantizării, obștescul sfîrșit aduce o evoluție burlescă a materiei, un șir de monstruozități înveselitoare. Capul muribundului crește pînă la dimensiuni neverosimile, ocupînd tot spațiul înconjurător, în vreme ce fața i se micșorează, luînd forma unui bot, apoi forma unui cioc de cocoș care
O tradiție eretică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13135_a_14460]
-
și ticăloșii neamului, presiunea asupra marginilor trebuie să fie enormă. De trei ani încoace, pesedeii zburdă ca-n picturile lui Chagall. Compromiterea, sub Emil Constantinescu, a ideii că la „dreapta” se află oameni de mai bună calitate decât la „stânga”, aneantizarea unor instituții precum Alianța Civică, amuțirea întristătoare a Grupului pentru Dialog Social, „ancanaiarea” partidelor în care ne puneam ceva speranță, precum UDMR-ul (care-a dovedit că între ungurii noștri presupus pro-occidentali și românașii noștri balcanici nu e, în materie
„Care e problema?” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13253_a_14578]
-
Goma, Virgil Carianopol, Sergiu Dan, Nicolae Steinhardt, Gheorghe Ursu, Eusebiu Camilar, Marcel Petrișor, Ion Negoițescu, Gh. Calciu Dumitreasa, Dumitru Stăniloaie, Sandu Tudor, Ovidiu Papadima. Altă metodă originală - ilustrând "neobosita inventivitate a tipului infect", care îl obseda pe Marin Preda - de aneantizare a culturii scrise necomuniste o constituie distrugerea amintirilor lăsate de această cultură. Istoria literaturii române este rescrisă și - în absența textelor la care se fac referiri - noua versiune, tendențioasă, se acreditează. Până azi persistă, de exemplu, chiar și în rândul
Din "realizările" regimului comunist - Cărți interzise by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12187_a_13512]
-
acest homo ironicus (sintagmă, recunoaștem făcută, al cărei drept de folosință ne-a fost cîndva acordat de însuși Șerban Cioculescu!) care e Barbu Cioculescu nu s-ar putea situa ,dincolo de bine și de rău", nutrindu-se chiar din disocierea și aneantizarea formală a Răului. Criticul ca atare se instituie prin stilul său ghiduș-pamfletar, cu perfide ape care apar ca niște gratuități, atunci cînd sentințele de ordin estetic și moral, de regulă geminate, nu se îndură a se rosti tăios. Nu ,dincolo de
"Sub Cortul Luciditații" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12659_a_13984]
-
turnurilor gemene ale lui World Trade Center ține de cu totul altceva decât de propagandă. Ține de mizeria morală cea mai profundă, de paranoia irecuperabilă. Pe când tragedia irakienilor era prezentată cu lux de amănunte (și e bine că e prezentată!), aneantizarea celor trei mii de civili nevinovați din New York e doar sugerată: câteva chipuri de oameni ce aleargă derutați pe străzi, câteva mormane de moloz acoperite de fum. În rest, ura compactă a unui milionar ce face gargară cu apartenența la
Temperatura nerușinării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12805_a_14130]
-
de secol XIX, George Georgescu a rămas fidel zonei spirituale a țării sale. Actul de la 23 august 1944 s-a dovedit a fi demolator nu numai pentru întreaga țară, nu numai pentru valorile de semnificație ale acesteia. S-a încercat aneantizarea personalității Maestrului, care a fost exclus din viața publică pentru o perioadă de două stagiuni. Revenirea sa la pupitrul Filarmonicii a reprezentat un act de justiție tocmai față de aceste valori. Se dorea atragerea acestora, a intelectualilor, a artiștilor, în angrenajul
... Au mai trecut patru decenii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/12313_a_13638]
-
reușit însă regimurile comuniste, cîștigîndu-și astfel niște drepturi speciale în acest domeniu, de fapt recunoașterea cuvenită oricărui novator al unui patent preexistent, a fost să absolutizeze kitsch-ul, să-l aducă pe culmi încă neatinse pînă la ele, materializate în aneantizarea vieții private și înlocuirea ei prin universul concentraționar. Formula kitsch-ului totalitar exclude per se orice manifestare de independență de gîndire, orice distanță, orice îndoială, chiar sub formele benigne ale scepticismului și ironiei. în mentalitatea kitsch-ului totalitar, omul care
Cîte ceva despre kitsch by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12368_a_13693]
-
un procuror al națiunii române», cum m-a numit un scriitor, ori «un justițiar»... Principalul meu obiectiv a fost să «înțeleg unde, cînd și printre cine am trăit» și în special să analizez mijloacele prin care s-a exercitat opresiunea (aneantizarea) unei societăți și a fiecărui individ, adică instituția care s-a numit: SECURITATEA. Mi s-a reproșat de mai multe ori de ce nu am dat publicității numele informatorilor pe care i-am identificat. «Cum? Nu vrei să aflăm și noi
Bujor Nedelcovici: „Încîlciți ca șerpii într-un sac“ by Mircea Fulger () [Corola-journal/Journalistic/12983_a_14308]
-
antipoezia e o ironie la adresa poeziei, ea ni se înfățișează adesea, în chip compensator, vascularizată, în pofida asperităților ei, de-o sensibilitate existențială care se poate dovedi o față acceptabilă a “sentimentului” devalorizat de poetica modernă. Paradoxal, ironia care e o aneantizare, se țese din materialități mărunte dar palpabile, din gesturi anodine dar precise, care transmit fiorul vieții: “Umerașele nichelate susțineau povara veșmintelor de zi cu zi,/ care ne feresc să părem mai goi decît sîntem./ Femeia fără să vrea își lăsase
Lupta cu artificiul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13060_a_14385]
-
mine, mersul lumii se oprea dintr-odată, iar eu-însumi - într-o stare de fierbere nemaiîntâlnită până atunci - mă topeam, cuminte și recunoscător, în fața soarelui ei. Umilința acestei topiri nici nu era umilință. Iar revolta pentru această degradare a mea - adevărată aneantizare a eului - nu exista. Nici nu-mi trecea prin minte să mă revolt. Eram ca drogat. Într-o stare de halucinație fără seamăn. O stare de existența căreia nu avusesem habar până atunci și pentru care nu fusesem pregătit în
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
din întreaga literatură română scrisă sub comunism. Perioada istorică în care sînt "instalate" povestirile din Rebarbor prezintă toate caracteristicile stalinismului dejist și pe cele ale intrării în ceaușism: robotizare socială, teroare politică, infrastructura economică distrusă, servicii publice inexistente sau defectuoase, aneantizare psihică a individului. Îndoctrinat de propaganda comunismului proletar, dresat ideologic să-și execute în liniște "programul de supraviețuire", exponentul "noii orînduiri" apare în toată splendoarea lui abjectă și dezolantă: sărac, murdar, cretin și obedient. Imaginea sub-umanității paupere și declasate pe
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
li se substituie cele centrifuge. Melancolic și sceptic, artistul abolește ierarhiile, exclude factorii de putere și anulează toate efectele născute din conflicte previzibile. Linia nu se mai naște nici ea simultan cu nașterea formei, ci comentează, mai degrabă, disoluția acesteia, aneantizarea ei prin pierderea gravitației, prin explozia elementelor care nu mai au putere de coeziune. Dacă în tinerețe Kazar descria obiecte și jubila mocnit în fața măreției lor, la senectute el reconstruiește simboluri, recuperează narații și se adîncește neîntrerupt în ordinea ascunsă
Portretul unui alexandrin: Vasile Kazar by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10227_a_11552]
-
Cartouche, de la Wilhelm Tell la Iancu Jianu, întâlneai un spectaculos amestec de emancipare individuală și justiție socială. Teroriștii de azi apasă până la refuz pedala anulării individualității în numele libertății iluzorii a tribului. Ideologia teroristă marchează puncte în zona iraționalului colectiv, prin aneantizarea firavei tradiții modernizatoare. E uluitor cum, în secolul al douăzeci și unulea, un număr colosal de indivizi sunt capabili să muște momeli care începeau să fie respinse încă prin anul 1000. Și totuși, există o logică secretă a acestor tragice
Terorismul de apartament by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10530_a_11855]
-
Andrei Pleșu. Este un Robinson care nu se va mai întoarce niciodată între ai săi, pentru că a găsit pe insula ceva ce lumea lui inițială nu îi poate da: candoarea jocului, deliciul libertății absolute, o libertate ce vizează inclusiv o aneantizare a propriei sale persoane, si, mai cu seamă plăcerea de a trăi relația cu alteritatea în forma ei cea mai simplă și în același timp simbolică, în doi. Acest nou Robinson trăiește, pe insulă, experiența unei transfigurări, nu a unei
O altă robinsonadă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17771_a_19096]
-
nu numai prin soluții adecvate naturii lui, ci și prin represalii morale, administrative, profesionale și, în ultimă instanță, existențiale. Pentru că această amenințare, incalificabila juridic și moral, nu vizează doar recuperarea unui bun, anume atelierul, ci, pur și simplu, anularea persoanei, aneantizarea ei socială. Și faptul este cu atît mai trist cu cît răvasul-somatie este adresat "Stimate coleg" și se termină cu semnătura unui pictor: Vasile Chinschi, Șeful Secției de Pictură. Care coleg, care pictor, care secție de pictură, iată o întrebare
O executie sumarã by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17452_a_18777]
-
în Chină imperiala din secolele V-VIII - s-a putut naște din nou în Europa secolului al XX-lea". Formalizant întrucîtva, dar nu fără o justificare intrinseca, M. Zamfir socotește că prăbușirea comunismului a reprezentat o prăbușire de limbaj, o aneantizare lingvistică. În momentul în care a devenit cu putință pluralismul limbajelor, s-a revenit la un soi de nominalism reflex, care spulberă limbajul unic: "În această determinare ăsuprastructurală rezidă, pentru multă vreme, principala dificultate a refacerii puterii comuniste în Estul
Un antiideolog (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17584_a_18909]
-
ascunși ai disoluției. Din cunoscutele sale scene de grup, de multe ori invocate ca repere ale unui realism prometeic, se desprind strigătele de disperare de mai tîrziu, coșmarurile colective și acele cutremurătoare scene în care umanitatea este surprinsă în pragul aneantizării. într-o altă categorie artistico-morală intră acei artiști care nici nu s-au asociat și nici n-au fost asociați realismului socialist. Aici pot fi amintiți, în primul rînd, Ion Țuculescu, Alexandru Țipoia, Hans Mattis-Teutsch și încă mulți alții mai
Arta românească între 1945 -1964 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15941_a_17266]
-
o lume, o gloată agonică. Avem aici o confirmare a ceea ce a spus Petre Pandrea referitor la poezia bacoviană "a asfaltului", care a înlocuit-o pe cea a "pajiștilor verzi"". Firește că în acest plan al devitalizării, al "dispariției", al aneantizării, eul liric capătă conotațiile corespondente. Spre deosebire, bunăoară, de "demiurgicul" Arghezi, Bacovia se identifică cu individul frustrat, șters, anonim, suferind. E "naufragiatul" din arhaicele locuințe lacustre, elevul palid și terorizat dintr-un "liceu-cimitir", frecventatorul de cavouri, mușteriul cîrciumilor sordide, supraviețuind
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
Epicur, cu a lui serenitate morală, nu sunt prielnice tragediei. Numai dionisiacul o face posibilă. Dacă morala cade, lumea nu mai poate fi justificată decât estetic. Morala ar fi, așadar, o voință de negare a vieții, un instinct secret de aneantizare, un principiu de ruină, de decădere... Puterea estetică a Naturii. Originea Tragediei. * Principium individuationis, - principiul care îl face pe om să nu se uite pe sine, să fie distinct de natură. Dionisiacul anihilează principiul, dar omul, individul subiectiv, se uită
Lecturi de altădată by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8656_a_9981]
-
o mai poate proba, nici măcar mărturia povestitorului care, îndepărtându-se tot mai mult, din prezumții de obiectivitate, nu mai poate distinge nimic. Misterul se ascunde astfel dincolo de orice reprezentare, fie ea și una de cuvinte, devenind, asemenea sufletului, inefabil până la aneantizare. A intra în pielea celuilalt înseamnă, în mod inevitabil, a-l transforma într-o fantasmă. Iubirea tomnatică a lui Cioran are, în povestea Ioanei Pârvulescu, rațiuni transcendente, ce țin de ezitarea între răsplata și răzbunarea zeilor. Or, aflată într-o
Povești la prima vedere by Cristina Cioabă () [Corola-journal/Journalistic/7765_a_9090]
-
fascismul liberal" e o problemă a campusurilor americane infestate de comunism. Din acest punct de vedere, putem vorbi mai degrabă de o dereglare psihică, creată de izolare și frustrare, decât de o ideologie propriu-zisă. Dar acele laboratoare de resentiment și aneantizare a individualității și-au trimis bacteriile pretutindeni în lume, beneficiind de formidabila forță și viteză de propagare a ideilor. Nu-mi propun să intru, de pe poziția mea modestă, în vreo polemică sau într-un război de hărțuire. Pur și simplu
Un furt by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8745_a_10070]
-
neuciși, fluturii ar fi pierit în neant". Ne aflăm astfel în fața abisului pe care-l reprezintă uitarea, "această substanță sau această lipsă de substanță care înghite tot ce nu e adăpostit în cuvinte". Deși poate că e doar o aparentă aneantizare, o "prăpastie" ce se umple în taină cu trăirile pe care le credem dispărute, capabile, chiar netrase în text, a nutri adîncimile eului, a țîșni cîndva cu spontane intensități din straturile sale insondabile... în mod caracteristic, Ana Blandiana ne încredințează
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]
-
dialog intern cu valorile culturale de aici. Poate doar legitimarea occidentală conduce, uneori, la câte o jumătate de panegiric, cum s-a întâmplat cu Brâncuși sau cu trio-ul (supus, pe rând, în mod egal mitificării de bon ton și aneantizării pe fundament ideologic) Cioran-Eliade-Ionescu. În viziunea lui Patapievici, cultura română e constituită pe o structură funcțională de tip spectacular, iar nu pe una comunicațională, de schimb. Cele trei concluzii derivă aproape direct, printr-o bună corelare de constatări: în primul
Cum rămâne cu literatura ? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9095_a_10420]