129 matches
-
aventură) și creativitatea să (teatralitatea capacitatea de a inventa și interpreta scenarii) etc. Analizând specificitatea personajului, ajungem la concluzia că nu orice femeie care se naște sau locuiește la Paris este Pariziana, doar cea care are trăsăturile parizianității, o configurație anecdotica și o manifestare de tip teatral. Vizibilizarea femeii în societatea urbană, proces început după Revoluția franceză, s-a accelerat în jumătatea a doua a secolului al XIX-lea. În această perioadă Parisul se constituie că un cadru al reprezentării teatralizate
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Păstorel Teodoreanu în mijlocul rudelor de la Palanca. Din păcate fotografia a dispărut. PĂSTOREL Prețuit mai presus de calitățile sau defectele obișnuite, spiritul are o valoare de care ieșenii au ținut întotdeauna seama cu plăcere. Dacă, între frații Teodoreanu, Ionel rămâne scriitorul, anecdotica lui Păstorel e mereu prezentă în memoria locală. Cu o operă mai degrabă orală, despre Păstorel se vorbește mai des și mai mult. Probabil niciodată nu va ajunge desuet. George Călinescu a reținut în „Istoria...” sa una din conferințele lui
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Popa Duhu, Inul și cămeșa etc.), nuvele (Moș Nechifor Coțcariul), basme ( Povestea Porcului, Povestea lui Stan Pățitul, Povestea lui Harap-Alb, Ivan Turbinca etc.) și românul Amintiri din copilărie, se definește prin proiectarea lumii țărănești tradiționale în fabulos, prin perspectiva nostalgica și anecdotica asupra trecutului, prin umorul și oralitatea stilului, prin viziunea morală și caracterologica. ,,Jovial povestitor baroc în linie rabelaisiană, Ion Creangă are voluptatea epicului pur, operă să mărturisind o adâncă nevoie de a povesti prin care se restituie povestirii 84 85
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
ca binele, dreptatea, autenticitatea și frumusețea existenței umane, dar nu a făcut-o la modul discursiv și explicit, ci implicit, înfățișând pregnant opusul lor: ticăloșia, absurdul, suferința îndurată pe nedrept, duplicitatea și disimularea, josnicia. De aceea, deseori, în scrierile lui anecdotica e cruntă, dar mesajul e luminos. Abjecția umană, în diferitele-i manifestări, este fără îndoială condamnată, dar nu înainte de a fi studiată în amănunțime, cu o remarcabilă intuiție psihologică și totodată cu o anumită compasiune față de cei care o întruchipează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287249_a_288578]
-
portret alcătuit din firimituri de amintiri răutăcioase, izvorât din invidie și neînțelegere, căci valoarea documentară și de evocare a Bucureștilor de altădată constă tocmai, printre altele în portretele colorate, pline de viață care se constituie prin acumulare de detalii, prin anecdotica de bună calitate (reală sau verosimilă) pe care autorul cu dezinvoltură și cu o memorie formidabilă o presară de-a lungul cărții sale a cărei importanță și interes cresc, explicabil, odată cu trecerea anilor. Considerate de Valeriu Râpeanu - într-un dens
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
precum „însemnările zilnice“ ale lui Titu Maiorescu, memoriile principelui Carol (care se opresc în 1881), „notele politice“ ale lui Alexandru Marghiloman, O viață de om așa cum a fost de Nicolae lorga ș.a., romanul cronologic despre vechiul București înfățișând istoria și anecdotica ei într-o manieră mult mai accesibilă celor mai largi cercuri de cititori care, nădăjduim - la această reeditare a cărții lui Bacalbașa - o vor prețui pentru sinceritatea, puterea de evocare, optimismul și încrederea pe care o exprimă în progres. tiberiu
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
de spiritul creștin solidar, unitar, ci fundamentul eșafodajului noii societăți regionale; iar "spiritul transilvan" conferea un colac de salvare la modul retoric, desigur, atunci când trebuia anatemizată agresivitatea și/sau lipsa de sensibilitate a Budapestei. Acest sentiment ce amesteca amenințarea cu anecdotica - a fost formulat de un politician de frunte din Transilvania într-o scrisoare adresată președintelui Partidului Transilvan (Erdélyi Párt - EP), contele Teleki Béla, după o partidă de vânătoare de la Mezőhegyes (la care luaseră parte fruntași influenți ai fracțiunii parlamentare transilvane
[Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
symposion „în cinstea lui Plato” și numele asociației). Modalitatea devine suspectă într-un mediu social ce se radicalizează politic. Fără longevitate în atare condiții, tânăra asociație e îndeobște apreciată ca „ultima tribună liberă” dinaintea scindării ireconciliable a vieții publice românești. Anecdotica legată de simpozioanele de la Fundație relevă cu precădere carențele de mentalitate ale publicului, ale presei și oficialităților. Turbulență și fanatisme la unii, măsuri de forță și cenzură la ceilalți. De două ori pe săptămână, lunea și joia sau miercurea și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286517_a_287846]
-
larg fabuloasa opera practică. Nu este cert însă dacă „Socrate platonicul” este chiar „Socrate-cel-real”. Dar, începând cu Aristotel (Metaphysika) și continuând cu numeroși exegeți antici, medievali și moderni, cercetarea operei paideutice a lui Socrate pare să fi fost influențată de anecdotica superficială a lui Diogene Laerțiu (Despre viețile și doctrinele filosofilor, traducere de C. Balmuș, Editura Academiei, București, 1963, II, V). Totuși, pot fi găsite intuiții subtile, deși fugare, cu privire la profunzimea gândirii pedagogice a lui Socrate la: W.D. Ross, „The
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
riscul de a fi strivită între cei doi coloși comuniști, însă a manevrat cu dibăcie, menținându-se într-o stare de echidistanță. Armele ei erau principiile din Declarația sa de independență și abilitatea diplomatică. Această echilibristică a devenit emblematică. În anecdotica timpului, era celebru comunicatul Agenției Române de Presă, care prezenta astfel un grav incident de la granița dintre cele două țări: "La data de... la frontiera chino-sovietică au avut loc consultări bilaterale, pe teme de interes comun". Tot în capitala R.
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
ei. Micul cinism e pe jumătate jucat. Bârfa și mica cronică scandaloasă a vieții mondene au un haz naiv și plin de prospețime. Tabloul societății bucureștene (și berlineze) a epocii este extraordinar de viu și de pregnant. Detaliile, portretistica și anecdotica sunt surprinse în flash-uri de o acuitate rară. Este în aceste scrisori ceva din spiritul Arhondologiei Moldovei a paharnicului Sion, dar maliția lor e lipsită de acrimoniile și violențele acestuia. Ca literatură, vreau să spun; ca artă literară, scrisorile
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
aceeași pagină, 121), „deținem informația de la un proeminent lider țărănist, care a ținut să-și păstreze anonimitatea doar în legătură cu acest episod” (nota 22, p. 301). Informațiile astfel „confirmate” sunt extrem de numeroase; oricât de „copleșitor” ar fi fost rolul jucat de „anecdotica politică”, după cum se exprimă autorii la pagina 122, credem că anecdotica are importanță pentru interpretarea faptelor istorice, fenomenele cu un „rol copleșitor” la care se face referire fiind, de fapt, manifestările unor relații interpersonale. în orice caz, multe dintre picanteriile
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
a ținut să-și păstreze anonimitatea doar în legătură cu acest episod” (nota 22, p. 301). Informațiile astfel „confirmate” sunt extrem de numeroase; oricât de „copleșitor” ar fi fost rolul jucat de „anecdotica politică”, după cum se exprimă autorii la pagina 122, credem că anecdotica are importanță pentru interpretarea faptelor istorice, fenomenele cu un „rol copleșitor” la care se face referire fiind, de fapt, manifestările unor relații interpersonale. în orice caz, multe dintre picanteriile citate astfel nu contribuie neapărat la înțelegerea modului în care a
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
lipsită de originalitate 358", comparația cu Mahler sau Amadeus fiind "un adevărat sacrilegiu (...) plină de umor involuntar (...) și, pe deasupra, plictisitoare"359. Nici al doilea film, documentarul despre trupa Nightwish, Sfârșitul inocenței, nu are o critică pozitivă, întrucât accentul pus pe anecdotica trivială, la care se mai adaugă și neselectarea materialului video, durata acestuia fiind de două ore și un sfert, riscă "să-i indepărteze pe fanii grupului, în loc să-i atragă către muzica Nightwish"360. Cleaning up! și Screaming Men au avut
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
toate reușesc în aceeași măsură. Obiectul, negreșit un obiect bine determinat, iar nu metodă, constituie natură unei științe [s.m. C.M.]" (ibid., pp. 22-23). Și totuși, concepția amintită de Hașdeu era departe de a prezenta în acea vreme "doar o însemnătate anecdotica". După cum se știe, în 1887 A. Darmesteter își începea cartea La vie des mots cu o faimoasa frază: "S'il est une vérité banale aujourd'hui, c'est que leș langues șont des organismes vivant dont la vie, pour être
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
mitocănie” (calculată) ori de frondă explicită. Într-un poem - memorabil ca exercițiu de terifiant buf - este evocată tortura foamei atroce, rezolvată absurd, urmuzian (dar și cu sugestii din G. Topîrceanu), prin devorarea propriului cap, după o ceartă cu viscerele. Atmosfera, anecdotica și folclorul boemei bahice și jovial-crapuloase sunt mult mai rar prezente în textele poetului decât ar lăsa-o de bănuit renumele său. Cea mai pregnantă compunere în acest registru este probabil Balada coșcadârilor („...Păi când intram eu la restaurant / Muierile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288599_a_289928]
-
a atras mai acut atenția criticii asupra calităților de prozator ale lui P. Romanul valorifică, în termenii unui realism dur, abilitatea autorului „de a alterna ... registrele, de la cel de tip proces-verbal, tranzitiv, neutru, la cel inspirat-metaforic, aproape liric” (Daniel Cristea-Enache). Anecdotica e asigurată de tribulațiile unui tânăr cu succes social și erotic care, în urma unui accident de mașină, rămâne impotent. Trama este aceea clasică a unei metamorfoze, infirmitatea modificând violent și brusc relația cu ceea ce se întâmplă în jur. La nivel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288904_a_290233]
-
substitut de istorie și de politică, gândite puțin altfel decât oficial (dar acest "puțin altfel" însemna enorm). Cronica... lui Petru Dumitriu a fost o alternativă senzațională la istoria oficială, alternativă atractivă (așa precară cum era în adevărurile ei trucate) prin anecdotica măruntă sau prin secretele mai mult sau mai puțin cifrate. Trebuie să înțelegem din roman că tot trecutul nu e decât un preambul al prezentului, o simplă anexă a lui. Toate teoriile din epocă despre proletcultism, înlocuit ulterior cu noțiunea
Perfidia realismului critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9520_a_10845]
-
artistice sau chiar în exercițiul explicit al unor forme lirice. Paginile sale de jurnal, deși nu au nimic spectaculos sau ieșit din comun, nici că substanță și nici că text, rămîn un document important dincolo de vreo informație anume ori de anecdotica lor generală. Asemenea picturii, ele descriu, în cheie realistă, o lume fragilă, dispersa, transparentă și învăluita în lumini crepusculare. Exact la polul opus, Vasile Dobrian este un profesionist al scrisului. Asemenea multor artiști români, el se exprimă cu aceeași ușurință
Memoriile (si memoria) pictorului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17896_a_19221]
-
prematur la Paris, unde s-a exilat din disperare, după ce climatul din România anilor '80 devenise de nesuportat, el a părăsit subit și spațiile noastre de expunere și a migrat, într-un mod inexplicabil, în folclorul de atelier și în anecdotica boemei artistice bucureștene, și nu numai, din ce în ce mai restrînsă și ea. Cum nici un eveniment public nu pare să marcheze acest moment important al calendarului sculpturii românești contemporane, nu ne rămîne decît apelul la memorie. Brâncușian în esență, dar stopat în orizontul
George Apostu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12188_a_13513]
-
Camil Petrescu, evident, cu opinii total negative ale lui Eugen Ionescu despre el. În textele Gabrielei Omăt se simte ca o revărsare de șuvoaie intensitatea bucuriei descoperirilor, vibrarea neobositului elan al căutării, asocierile dintre literatură, ca fapt de creație, și anecdotica vieții cotidiene, individualitatea de a apăra o teză, de a elucida conflicte, prin ocolirea clișeelor, prin pateticul situațiilor în stare să descopere sufletul omenesc, multiplu diferit în una și aceeași persoană. Faptul că reînnoiește, din spusele lui E. Lovinescu și
Monumentalitatea epică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15424_a_16749]
-
că, neținându- se de ea, autorul reușește s-o compromită definitiv până la sfârșitul lecturii: aproape toți sunt la un pas de alcoolism, aproape toți comit infidelități conjugale, aproape toți se comportă după norme periferice. |sta să fie misterul scrisului? Dincolo de anecdotica propriuzisă, se ridică, am senzația, o întrebare cu plafon mai larg: cum se poate face, totuși, o portretistică literară cinstită? Cu alte cuvinte, una care să nici nu măsluiască adevărul biografic, prin idealizare grosolană, dar nici să nu devină spectacol
Cu supușenie, Scardanelli by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3735_a_5060]
-
psi, la detalii legate de apariția și evoluția discursurilor acestor discipline. Roșe promite la început o istorie critică, insistînd asupra cuvîntului critic, dar datele concrete pe care le furnizează sînt puține. Analiza lui nu are, din păcate, nimic din fascinația anecdotica a istoriei ideilor, ci e mai degrabă sec-teoretică. Fidelitatea față de conceptele și metodă foucauldiană este adeseori agasanta, ea îl face pe autor, mă tem, victima unui limbaj de lemn foarte sofisticat, ce-i drept, dar totuși monoton că orice limbaj
Vizită la PSI-holog by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17686_a_19011]
-
astăzi nu spun mare lucru. Și-l crezi pe cuvânt. Iei pe cutare sau cutare drept model neverificat. Aici e meritul lui Pleșu, în zona așteptărilor cititorilor, unde dizlocă evidențele. Un virtuoz al persuasiunilor subtile, el știe când să sfârșească anecdotica spumoasă și când să introducă sensuri proaspete, ce nedumeresc. Exagerând ușor, aș spune că dumnealui are ceea ce s-ar numi un simț al ecorșeului; îți vine să lași totul baltă și să citești învățătorii revelați ai maeștrilor de azi. Textele
Portretul din portrete by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4337_a_5662]
-
Iordan ceruse că pe lista să fie și el trecut, ca să scape de iminentă ocupație rusească, pentru că după instalarea acesteia să-i devină un servil instrument... ASEMENEA "metamorfoze" nu reprezintă cazuri izolate, dimpotrivă, ilustrează mai curând, si an manieră ăntrucătva anecdotica, un fenomen de mari dimensiuni, a cărui natură complexă va face probabil anca multă vreme de acum ăncolo obiect de cercetare. Iar istoria literară, desi domeniu specializat, nu poate, nu are cum să nu fie implicată. Dar cum?! Unul dintre
Sindromul tribunalului si istoria literară by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17422_a_18747]