129 matches
-
știu dacă surîsul nu existase deja, la omul cu posmagii, la cel cu ăîmi plăcu cum merseă, la Toma Alimos, si, pînă la un punct al poveștii, la Dănilă Prepeleac". De Luca Pitu emulul d-sale se apropie printr-o anecdotica universitară picanta, care presară hazul peste amănuntele terne, care pune în neaoșisme un ingredient cosmopolit: " Rămîn cîteva zile pentru un bacalaureat. Convocarea și lista, cu locul și sala, mi le-au trimis din noiembrie. Lista nu e lungă, e pe
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
tuturor cusururilor criticilor, ce frumoasă slavă adusă meseriei! Sar, de la articolele din Floarea de foc a lui Sandu Tudor, care-i aduc, încă înainte de punerea lor în carte, renumele - fama vagatur... - de "tânărul care l-a înjurat pe Arghezi", la anecdotica relațiilor cu Camil Petrescu, om schimbător, ca toți ai lui. Intrate în istorie, și repetate, cu actorii schimbați, de atîtea ori, dările de seamă despre lumea, vorba hulitului Arghezi, "în care toate doar au fost/ și nu mai sunt acum
Statui? by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7256_a_8581]
-
aceasta Paula Ribariu focalizeză întreaga sa energie pe un segment de civilizație mult mai clar circumscris: anume pe un anumit repertoriu de forme care trimite către etnografie și arta populară. Ceea ce artista reține, însă, din acest sit arheologico-etnografic nu este anecdotica sau exotismul său, ci acele caracteristici care, dincolo de faptul că pot fi identificate și recunoscute, prezintă un asemenea grad de generalitate umană încît ar putea fi atribuite oricărei experiențe care implică reflecție și sensibilitate. Astfel, cele mai familiare elemente de
Allianz..., ca imperativ moral by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15331_a_16656]
-
comunicare mai profundă și mai cuprinzătoare, ci, pur și simplu, ca o fatalitate, ca o erupție abisală deja anticipată subtil prin nenumărate semne lesne de înțeles post factum, cum ar fi: narativismul sau, după caz, încărcătura metaforică din fraza muzicală, anecdotica ori puterea de sugestivitate, ritmurile largi sau tăietura severă etc. etc. Cam în această situație și-a pus cititorul, doar cu vreo două săptămîni în urmă, poetul Șerban Foarță, cel care a deschis la Muzeul de Artă din Timișoara o
Un pictor și atît by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16086_a_17411]
-
care ai crescut, pentru a o ănlocui cu aceea anterioară. Chiar conform raționamentului lui Kuhn din această carte, nu poți naviga an sens invers prin timp și gandire. De aceea, istoria conceperii Structurii revoluțiilor științifice mi se pare mai curand anecdotica. Importantă este, ansa, teza centrală a acestui volum, cumva inspirată de anecdota cu pricina: că istoria științei nu e un continuum uniform, ci o serie de paradigme distincte, fiecare cu problemele ei, cu metode și concepte, cu eroi și răzvrătiți
Cine va căstiga războiul manualelor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17506_a_18831]
-
uralele publicului/ de la alte-aceleași alegeri generale și totale" (un fir subțire de salivă în colțul gurii). Dezmeticit din visul uranic-localist al șaizeciștilor socotiți de frunte, Nicolae Prelipceanu se consacră unui antilirism care, înlăturînd poeticul "pozitiv", îl înlocuiește cu cotidianul, narativul, anecdotica, propunînd printr-o asemenea năpîrlire o formulă de poezie cu alura firescului. Repulsia față de realitate îi fixează atenția pe această realitate inconfortabilă, anostă, greu de suportat pe care o înregistrează în exclusivitate. Polii morali între care oscilează sînt sarcasmul și
Oroarea de realitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9654_a_10979]
-
pe Urmuz. Texte dialogate ca Ascensorul. Dramă filosofică într-un act și Cum se face o casă (Arhitectură) pot fi apropiate, prin absurdul (nonsensul) replicilor ori cel fabulistic, de teatrul ionescian din prima fază, aceea a explorării limbajului. Iată și anecdotica din Englezește fără profesor (Cântăreața cheală): "și îmi veți îngădui, spre a ilustra, pentru uzul acelora ce profesează alte convingeri, rostul tehnic al curățeniei noastre lăuntrice, să vă istorisesc fabula, bogată în adâncimi, care se intitulează Abnegația mielului. Se duse
Un avangardist dincoace de ariergardă by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10684_a_12009]
-
de la fermature dans les jardins d’Occident, constituie scenarii mai plauzibile pentru „biografia” celui care, deși a refuzat să se lase „biografiat” în timpul vieții, a ajuns să fie reconsiderat postum pornind de la textele sale confesive - scrisori, caiete ș.a. sau de la anecdotica biografică. Totodată, înclină să considere că sarcina unei biografii e de a recupera cît mai fidel intenția autorului monografiat pornind de la operele sale antume. Iar atunci cînd Cioran afirmă, în repetate rînduri, că textele proprii îi contrazic intenția, reclamînd o
Paleontologie cioraniană by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3903_a_5228]
-
au devenit dintr-o dată figuri tragice, rudimente ale unei mitologii abisale și personaje care-și trăiesc, sub imensa anvelopă a cerului, nesfîrșita tristețe a solitudinii. Întîlnind lumea halucinantă și copleșitoare a cîmpiei, Corneliu Ratcu nu s-a lăsat sedus de anecdotica ei diurnă, ci a încercat, de multe ori cu prețul unei insistențe utopice și cu un sentiment al zădărniciei, să citească în profunzimile ei mesajul unei existențe exemplare. Dar ceea ce a reușit să facă pînă acum continuă să rămînă acoperit
Artiști în penumbră by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14958_a_16283]
-
modernismului literar, în poezie, ca și în roman, pe care l-a teoretizat și sprijinit Lovinescu imediat după primul război. Eseul lui din 1938 despre poezia modernă în varianta ei "pură", și cele trei "refuzuri" ale ei (etica, retorica și anecdotica) rămîne printre cele mai clare și mai convingătoare dintre cîte s-au scris la noi. Vladimir Streinu a făcut, ca și Pompiliu Constantinescu, Cioculescu, Călinescu, Perpessicius, atît cronică literară (adunată în cele cinci volume ale Paginilor..., din care trei postume
La centenar by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15185_a_16510]
-
un contur mai articulat al reflecției programatice asupra demersului critic. Discursul critic nu mai este, acum, „impresionist”, saturat de volute stilistice, cu exces de metafore, ci mai degrabă neutru, sobru, consistent, cu substrat informativ și bibliografic solid. Fără să fetișizeze anecdotica sau biografismul, Cornel Ungureanu situează opera în context social și istoric, detașându-se de actualitatea literară strictă și comentând scriitori din epoca interbelică (Ion Pillat, Lucian Blaga, Hortensia Papadat- Bengescu), prilej de a amplifica orizontul lecturilor, într-o tentativă de
Cornel Ungureanu – 70 Seducția istoriei literare by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3348_a_4673]
-
modernitatea vieneză și crizele identității (autorul prelungind, deja, acești doi termeni printr-un al treilea, jurnalul intim), următorul capitol preia această expunere de principii într-un mod întrucâtva neașteptat (dar, precum se va vedea, în acord cu tonul și cu anecdotica volumului), introducând cititorul într-o teorie a reticențelor față de jurnal: Goethe, Kafka, Deleuze, Barthes, Genette - sunt doar câteva nume dintre cele care nu creditează prea mult - ori chiar condamnă - calitatea de diarist. Evident, în cazul unui Sigmund Freud perspectiva lui
Speciile jurnalului by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14714_a_16039]
-
de colaborarea cu poliția politică și de accesul la dosarele Securității. Există deci o împletire, cu atât mai interesantă cu cât mizează total pe autenticitate, între judecăți morale, precizări procedurale, evocări ale unor evenimente ale istoriei recente și, în fine, anecdotica bogată și intens colorată (și uneori plină de umor) - care fac din aceste dezbateri o lectură aplicată și cu deosebire captivantă. La finalul dezbaterilor se va desprinde, ca o concluzie implicită, constatarea că în România toate aceste probleme au fost
Despovărați de "moșteniri" by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15106_a_16431]
-
din perioada studiilor universitare și aici a trăit o viață, revenise și în acest fel, simbolic, în urbea natală, unde, împreună cu colegii de liceu Radu Petrescu și Costache Olăreanu, începuse joaca de-a scrisul. Omogenitatea lor ca grup literar și anecdotica primelor isprăvi adolescentine explică de ce li s-a spus „Școala de la Tîrgoviște”. Altfel, Radu Petrescu se născuse în București, iar Costache Olăreanu la Huși, doar perioada juneței petrecîndu-și-o în vechea cetate domnească. El, Mircea Horia Simionescu, avea să se reîntoarcă
Ultimul mare „tîrgoviștean“... by Ion Bogdan Lefter () [Corola-journal/Journalistic/5516_a_6841]
-
și de imperativele unei credințe implicite, pictorul identifică - și, în parte, construiește - o lume intermediară, o a treia realitate, perfect îndreptățită și inteligibilă în principiu, dar complet lipsită de suport exterior și de orice existență în istoria măruntă sau în anecdotica experienței individuale. În mod paradoxal, instrumentul percepției nu mai este aici ochiul exterior, fiziologia previzibilă a privirii, ci memoria, ochiul interior, capacitatea mentală, oarecum extrasenzorială, de a genera și, mai apoi, de a fixa viziuni. Pictura lui Vladimir Zamfirescu pune
Vladimir Zamfirescu, între natură și cultură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10748_a_12073]
-
și de imperativele unei credințe implicite, pictorul identifică - și, în parte, construiește - o lume intermediară, o a treia realitate, perfect îndreptățită și inteligibilă în principiu, dar complet lipsită de suport exterior și de orice existență în istoria măruntă sau în anecdotica experienței individuale. În mod paradoxal, instrumentul percepției nu mai este aici ochiul exterior, fiziologia previzibilă a privirii, ci memoria, ochiul interior, capacitatea mentală, oarecum extrasenzorială, de a genera și, mai apoi, de a fixa viziuni. Pictura lui Vladimir Zamfirescu pune
Un manierist tărziu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9927_a_11252]
-
anatomia până înlocuiește complet și răstoarnă chiar rigiditatea patriotard colectivistă a primelor formule. Hazul trebuie să fi fost deplin în epocă. Cenzura era păcălită cu numai două trei artificii retorice. Ceea ce nici nu-i mult, în definitiv. Să părăsim, totuși, anecdotica aceasta ready made. Pentru că, dincolo de vâna piezișă, polemică, arțăgoasă, irascibilă și subversivă, există la Eugen Negrici o enormă energie pozitivă. El nu-i numai un constrictor, ci în primul rând un constructor. Critica lui literară rezultă prin interferarea impulsurilor teoretice
Un prozator al criticii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6590_a_7915]
-
prodigioasa activitate. Însă acest eveniment, care este simultan o victorie a speciei și o victorie a culturii noastre și a demnității ei în spațiul public, a trecut aproape neobservat de către mediile care manifestă, altminteri, atîta slăbiciune în fața avalanșei zilnice de anecdotica și de fabulație măruntă. În fața unei atît de ciudate lipse de reacție nu există nici o scuză acceptabilă, dar există mai multe explicații plauzibile. Mai întîi, aniversarea lui Barbu Brezianu, desi spectaculoasă că bilanț, nu a avut nimic din aerul acela
Un adolescent: Barbu Brezianu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17972_a_19297]
-
Simona Vasilache Anecdotica romanelor bune nu-i un capitol de istorie literară. Rezumatele, care extrag ideea principală (barbară preocupare, întocmai ca lucrătura lui Pirgu, cu cuțitul, în cega rasol), o sar. Iar cititorii grăbiți ai rezumatelor rămîn cu ideea, plăcută ca un os
Musca din farfurie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8592_a_9917]
-
corpus documentar legat de meandrele dublei alegeri a lui Al.I. Cuza, la 1859). Doar că, literar vorbind, nivelul acestor episoade se situează cu o treaptă mai jos. Dezinvolt când relata zvonurile generației precedente, Rosetti devine, când e să consemneze anecdotica vremii sale, foarte reținut. Despre Ce am auzit de la alții am scris și știu că abia mi-a ajuns spațiul cronicii pentru a schița o mică antologie a fabuloaselor cancanuri de acolo. Notorietățile veacului al nouăsprezecelea foiau, efectiv, în paginile
O generație pierdută by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4333_a_5658]
-
le întâlnisem mai devreme în jurnal și despre 6 martie 1945: "6 martie. Guvern de stânga condus de Petru Groza. Se anunță reforma agrară și alte reforme. Partidele istorice încep o opoziție sălbatică" (p. 60). E, indubitabil, limbajul anilor '50. Anecdotica amoroasă nu are nici un fel de savoare, nu numai pentru că e ascunsă sub tot felul de inițiale, dar și pentru că prozatorul, parcă blazat și indiferent, nu vrea altceva decât să-și acrediteze imaginea unui bărbat cu mare succes la femei
Jurnalul ca impostură by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12584_a_13909]
-
după caz, cafea sau informații. Și oferindu-i, tot după caz, afecțiune ori sprijin. Perioada e dură, iar concurența unificatoare a statului e nemiloasă. Abia de aici încolo se produce transformarea unei cărți plăcute într-una deconcertantă. Căci, în definitiv, anecdotica din jurul unor vedete ale lumii artistice nu e în măsură să ia prin surprindere lectorul, așa-zicând, rodat. Se cunosc legendarele pelerinaje bucureștene ale lui Nichita Stănescu, s-a auzit de modestia gestuală a lui Marin Preda, s-a vorbit
La mica înțelegere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7614_a_8939]
-
cea mai recentă carte e cu atât mai autentică cu cât nu mai are nimic de demonstrat din punct de vedere stilistic. Lipsesc, poate, piesele de rezistență, însă imaginarul e mai autonom, iar vocea, mai coaptă. Ce-i drept, însăși anecdotica volumului pare să vizeze o etapă ulterioară în biografia personajului central. Erupțiile încrâncenat-adolescentine la suprafața discursului dispar, de aceea, în favoarea unei resemnări transcrise sub forma albă a procesului-verbal. Primul poem, cel mai puternic din volum, așa se și numește: „Maică
Post-sentimente by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4168_a_5493]
-
nici momentele delicate ale ivirii unor opacități în relațiile dintre români și români, ale unei desconsiderări, din partea unor "regățeni" mărginiți, a Basarabiei "umile", îngropate în roadele pămîntului său, roade nebăgate în seamă pe tarabele cosmopolite ale "Pieții Obor sau Matache". Anecdotica e spălată de undele elegiei etnice: Spuneau c-ai vîndut/ Românilor Basarabia./ Iată și/ Țărani cu cartofi/ Veniți din Opacii tăi,/ în piața Obor./ Nimeni nu vrea/ Să cumpere Basarabia.../ Aburi aromitori și fudui/ De cafea vraja,/ Cum se spune
Poezia de patrie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13686_a_15011]
-
pentru că o societate sănătoasă are nevoie și de beneficiile subzistenței ca și de cele ale reflecției, și de pastile pentru migrene, dar și de migrene pentru a concepe pastile, și de gaguri sonore ca și de muzici care să spulbere anecdotica lesnicioasă. De data aceasta calul de bătaie al trioului "Contraste" a fost parodia fină, ageră și pătrunzătoare, atât de necesară pe terenul incert, chiar periculos, minat de atâtea prejudecăți, vulnerabilități și suspiciuni estetice al muzicii totale. Ion Bogdan Ștefănescu, Sorin
Parafraze la un festival by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8386_a_9711]