54 matches
-
un alt spațiu real, pe atât de perfect, de atent și bine organizat, pe cât de aleatoriu și confuz“ este primul. Foucault invocă exemple concrete pentru fiecare tip de heterotopie: „bordelul“, respectiv „unele colonii“. Așa cum decurge din logica expunerii simptomatice, impulsul anexionist se menține în formă alterată și în structura de suprafață a mentalului - „infectat“ cu sistemul imunității specifice imaginarului simbolic - și care urmărește să își genereze, cu orice preț, șeptelul de Ego-uri („bestiarul imaginar“) social-culturale. Spre deosebire de stratocidul politic (nimicirea sau anihilarea
TERRARISMUL PNEUMATIC – O SIMPTOMATOLOGIE de IGOR URSENCO în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 by http://confluente.ro/Igor_ursenco_terrarismul_pneumatic_igor_ursenco_1342935100.html [Corola-blog/BlogPost/358045_a_359374]
-
se referă la manualele de istorie. Acestea reușesc să mențină o delicată linie de mijloc în multe chestiuni spinoase. De exemplu, în problema minorităților istorice. Ne este amintită teoria roesleriană, precizându-se că a fost redactată pentru a justifica pretențiile anexioniste ale Ungariei, dar manualul nu se lansează într-o dezbatere înveninată. Minoritățile nu sunt prezentate nici sub o lumină îndulcită, cu un portret imaculat, dar nici ca lifte păgâne. Se păstrează un echilibru, suspendându-se dezbaterea pe un timp când
Pleacă latina, dispare o oră de română, intră multiculturalismul la clasa a VI-a. Legea ideologizării învățământului by https://republica.ro/pleaca-latina-dispare-o-ora-de-romana-intra-multiculturalismul-la-clasa-a-vi-a-legea-ideologizarii-invac [Corola-blog/BlogPost/338329_a_339658]
-
pe continent a determinat o extraordinară destrămare și recompunere a alianțelor în raport cu deceniile anterioare. România era ea însăși prinsă în aceste jocuri de putere. Pe de o parte ea era un obiect al rivalităților imperiilor vecine, care aveau pregătite planuri anexioniste pentru diferite părți ale teritoriului său, pe de altă parte România căuta să își creeze condițiile propice pentru îndeplinirea idealului național, de adunare într-un singur stat a tuturor provinciilor istorice românești. Din punct de vedere militar, România venea după
Participarea României la Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/304763_a_306092]
-
urmăreau scopuri expansioniste acționând sub lozinca "eliberării creștinilor". Scopul principal al Imperiului Rus era dezolvarea problemei orientale în favoare sa, prin stabilirea unei dominații depline asupra Balcanilor și strâmtorilor Bosfor și Dardanele, inclusiv asupra Constantinopolului. Imperiul Habsburgic, urmărind aceleași scopuri anexioniste, s-a folosit de conflictele ruso-otomane pentru a-și extinde influența. Însă la începutul secolului al XIX-lea acesta era amenințat de armatele franceze și nu putea interveni direct în problema orientală. După proclamarea ca împărat al Franței 1804, Napoleon
Războiul Ruso-Turc (1806–1812) () [Corola-website/Science/306304_a_307633]
-
pe continent a determinat o extraordinară destrămare și recompunere a alianțelor în raport cu deceniile anterioare. România era ea însăși prinsă în aceste jocuri de putere. Pe de o parte ea era un obiect al rivalităților imperiilor vecine, care aveau pregătite planuri anexioniste pentru diferite părți ale teritoriului său, pe de altă parte România căuta să își creeze condițiile propice pentru îndeplinirea idealului național, de adunare într-un singur stat a tuturor provinciilor istorice românești. Scena internațională la începutul secolului XX a fost
Politica externă a României în anii premergători izbucnirii Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/332805_a_334134]
-
Spaniei moderne și contemporane. Capitolul 10 Divizare și adaptare în Est Divizarea caracteristică a Europei de Est? De la sfârșitul antichității și până astăzi, una din caracteristicile Estului european a fost divizarea sa continuă. Fie valurile migratorilor, fie cruciații, fie politicile anexioniste ale marilor puteri, fie certurile religioase și ideologice au produs nu numai separări de teritorii și de populații, dar și de reprezentare a sacrului, binelui și dreptății. Se resimte până astăzi ruptura care s-a impus la sfârșitul secolului al
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
E iarăși surprinzător să-l vedem pe dl Brezianu invocînd ,,voința națională și populară" în momentul 1918-1920, amintindu-ne de limba de lemn din trecut, și asta doar ca să combată o idee ce nu există la Judt și anume caracterul anexionist al formării României Mari. ,,Și, în sfîrșit, este oare critica lui acidă în același timp și una constructivă?", se întreabă dl Brezianu, într-o limbă de lemn de dată ceva mai recentă. Și la fel cu dl Iorgulescu, nici d-
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15738_a_17063]
-
de argumente plauzibile, ele invocă un fapt de puțină importanță care s-a produs de curând la granița dintre cele două țări. {EminescuOpXII 303} Nu e ridicol - urmează foaia - de-a considera asemenea fapte minime ca un indiciu de amenințări anexioniste române în Transilvania? Unele foi austro-ungare citează, spre a sprijini acuzațiile lor, limbajul ostil monarhiei Habsburgilor a o seamă de organe ale presei române. Dar acestea n-ar putea răspunde reamintind amenințările de cari gemeau foile austriace și ungurești cu
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
moldovenesc și hărnicia ieșită din comun.] Discutând despre mitul Eminescu, automat exegetul intră în dispută cu demitizanții de diverse categorii și vârste, dar are în vedere și cultul fanatic, exaltarea fără discernământ, idolatria nătângă, precum și cultul "oficial", contrafăcut și interesat anexionist. Mitul este viu, reformator, iar sacrificarea are cel puțin o dublă conotație: de autosacrificiu, cu diverse nuanțe, și de victimizare, sacrificarea de către ceilalți, tot în diferite ipostaze, de la obsedata respingere a mitizării, până la cea mai joasă demolare. Evident, nu orice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ea hotărâtă pe aceste drum o dată cu venirea la conducerea țării, în iulie 1876, a guvernului liberal, condus de Ion C. Brătianu. Stat mic, lipsit de industrie mare și deci fără industrie de armament, România înconjurată de mari imperii cu interese anexioniste, divergente, în permanentă concurență pentru întâietate în zona Dunării de Jos, nu putea aborda singură și dezarmată lupta cu dușmanul secular încă puternic. Cooperarea numai cu popoarele balcanice, aflate într-o situație, militară, economică și politică mai grea decât a
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
politică externă, fiind adeptul unei politici de conciliere (appeasement policy), compromis (desigur, onorabil) și neprovocare. La moartea sa, harta Imperiului Britanic arăta, în linii mari, la fel ca la moartea bunicii sale, George sprijinind executivul în abandonarea politicii de extindere anexionistă prin război și în consolidarea administrativă a Imperiului. Din acest punct de vedere, el nu a fost un Traian, ci un Hadrian britanic. Cîteva exemple sînt suficiente: Uniunea Sud-Africană devine dominion în 1910; Nigeria este proclamată colonie în 1914, pentru ca
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
multiple planuri. Născut din conjugarea intereselor interne, pe de o parte, reprezentate de revendicările, tendințele sau predispozițiile (dar și obstrucțiile) reformiste ale boierimii moldo-valahe după abolirea regimului politic turco-fanariot și a celor externe, pe de alta, ilustrate prin creșterea apetitului anexionist al Rusiei înveșmântat în haina străvezie a protectoratului unilateral asumat asupra popoarelor creștine din Orientul european (inclusiv asupra Principatelor) pe fondul degradării continui a capacității de conservare a Imperiului Otoman după pacea de la Kuciuk-Kainargi, Regulamentul Organic semnifică nu doar un
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
ministrul de externe Vasile Boerescu, de la finele anului 1879, scoate în evidență tocmai hotărârea fermă a autorităților de la București de a apăra dreptul de suveranitate al statului român asupra porțiunii Dunării pe care era riveran, opunându-se astfel oricărui proiect anexionist venit din partea unei Mari Puteri. La 1 decembrie 1879, colonelul Pencovici îi raporta șefului diplomației române faptul că CED "de curând întrunită, are la ordinea zilei un proiect pentru reglarea navigației între Galați și Porțile de Fier"37. Austro-Ungaria, propunea
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
Principatelor asupra Dunării, Bois-le-Comte afirma că acest fluviu conferea problemei statutului internațional al Principatelor o importanță europeană. Consulii francezi începeau o campanie de acreditare a capitulațiilor pe planul dreptului public internațional, metodă legală, menită să tempereze pe plan juridic apetitul anexionist al Rusiei. Regulamentele organice își au originea de jure în Actul separat relativ la Principatele Moldova și Țara Românească, cuprins în Tratatul de la Adrianopol, prin care, cum am văzut mai sus, Poarta se angaja să confirme regulamentele administrative care vor fi
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
Răsfoind istoria Europei din ultimii trei sute de ani, nu este greu de observat tendința Rusiei țariste și apoi a Rusiei comuniste, de a fi un pericol permanent pentru existența și integritatea provinciilor românești. Consecințele acestor politici imperialiste și anexioniste le suportăm și în prezent. În Testamentul lui Petru Cel Mare, țarul Rusiei (1672-1725) este scris: “Eu am găsit Rusia ca un pârâiaș și o las ca un râu mare, iar moștenitorii mei o vor face și mai mare, întinsă
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Seniuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1660]
-
vizită la București a Președintelui Vladimir Voronin, la Strasbourg, la o reuniune ministerială a Consiliului Europei, ministrul justiției de la Chișinău, Morei, s-a lansat într-o salvă de invective la adresa României, acuzând guvernul de la București de tendințe imperialiste, de dorințe anexioniste, de subminare a independenței și suveranității tânărului stat Republica Moldova, folosind formule și expresii din arsenalul ideologic al fostului partid comunist (bolșevic) al fostei Republici Socialiste Sovietice Autonome Moldovenești, de până în 1941! Conducerea României a reacționat prompt, respingând ca nefondate și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
sentimente foarte naționaliste. Oameni muncitori, deosebit de dotați pentru comerț, acești români din Macedonia, pentru a lupta contra propagandei făcute de statele balcanice, căutau ajutor dincolo de Dunăre, la București. Guvernele române, care spre deosebire de statele vecine Turciei, nu erau animate de pofte anexioniste, considerau ca pe o datorie de solidaritate de rasă să se intereseze oficial de soarta acestor români de departe. Iar această problemă ne oferea În plus un motiv legitim de intervenții diplomatice, o platformă utilă de politică externă, dezinteresată de
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
-
există doar două tehnici de a traduce și numai două: traducerea literală, exotizantă, în care traducătorul îl face pe cititor să meargă în întâmpinarea scriitorului, lăsându-l pe acesta „cel mai liniștit cu putință” și pe cealaltă parte, traducerea numită anexionistă, asimilantă, naturalizantă sau etnocentrică, în care traducătorul îl face pe scriitor să meargă în întâmpinarea cititorului, lăsându-l pe acesta „cel mai liniștit cu putință.” În termeni imagologici, problema s-ar putea pune foarte ușor în funcție de prioritatea care se dă
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
o limbă într-alta, avându-se grijă mai cu seamă să nu se piardă nimic din imaginea proprie inițială a autorului asupra lumii înfățișate. Primează deci Autoimaginea autorului asupra textului-extensie a propriului sine. Din contră, în tipul de traducere numită anexionistă, asimilantă, naturalizantă sau etnocentrică, connținutul textului sursă este „turnat” în matrițe lingvistice și culturale specifice etnosului receptor. Primează deci, într-o astfel de traducere, Heteroimaginea, imaginea străinului despre text, străinul-traducător, membru al aceleeași comunități cu străinul-cititor. Forma de împlinire extremă
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
acest tip de traduceri a rămas în istoria traductologiei, „Les Belles Infidèles”. Un tip de traducere așadar, în care Heteroimaginea face legea, subțiind până la anulare Autoimaginea existentă în text. Subsumând: Tipuri de Traducere posibile Nivel traductologic: Traducere literală/exotizantă Traducere anexionistă/asimilantă, naturalizantă/etnocentrică Nivel Imagologic: Primează Autoimaginea (autorului asupra propriului Text) Primează Heteroimaginea (receptorului de altă limbă asupra Textului) Un caz particular, desigur, îl reprezintă auto-traducerile. Este cazul unor scriitori celebri precum Panait Istrati, Vladimir Nabokov, Milan Kundera. Autotraducerea este
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
sentimente foarte naționaliste. Oameni muncitori, deosebit de dotați pentru comerț, acești români din Macedonia, pentru a lupta contra propagandei făcute de statele balcanice, căutau ajutor dincolo de Dunăre, la București. Guvernele române, care spre deosebire de statele vecine Turciei, nu erau animate de pofte anexioniste, considerau ca pe o datorie de solidaritate de rasă să se intereseze oficial de soarta acestor români de departe. Iar această problemă ne oferea în plus un motiv legitim de intervenții diplomatice, o platformă utilă de politică externă, dezinteresată de
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
acquisitions en Pologne"25, revenind asupra încercării de înțelegere cu Rusia și în raportul său din 29 ianuarie 177426. Totodată, Viena a acționat pe un alt plan pentru câștigarea comandantului armatei ruse din Principate, generalul Rumianțev, de partea planurilor sale anexioniste, prin intermediul generalului-locotenent Barco, aflat, încă din anul 1772, ca voluntar, în cartierul general rusesc 27. În condițiile în care Rusia, datorită dificultăților interne generate de răscoala lui Pugaciev, avea nevoie de sprijinul Austriei spre a constrânge Poarta să accepte pacea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
căruia să poată revendica Moldova pentru statul austriac. Moartea împăratului Iosif al II-lea, tulburările apărute în Țările de Jos și Ungaria, precum și izbucnirea Revoluției franceze au constrâns pe noul împărat Leopold al II-lea să renunțe la orice pretenții anexioniste față de Principatele Române și să semneze, la 24 iulie 1791, la Șiștov, pacea cu Poarta otomană 252, care nu-i aducea decât mici câștiguri teritoriale, precum și reconfirmarea valabilității vechilor tratate, inclusiv a convenției de cedare a Bucovinei 253. Tratatul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
de la Stănilești pe Prut, în 1711, urmată de pacea de la Vadul Hușilor, a însemnat și spulberarea speranțelor pe care domnul român și le pusese în Imperiul Țarist, care manifestă însă la fel ca Poarta Otomană și Imperiul Habsburgic puternice tendințe anexioniste. Aceste interese ale unor mari puteri ca și numeroasele războaie ruso-turce purtate în Moldova au pricinuit imense pagube umane și materiale poporului român, știrbirea integrității sale teritoriale. Dimitrie Cantemir este nevoit să fugă în Rusia cu familia și 4.000
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
de dezintegrat decât atomul, ne este confirmată și de cele câteva "idei fixe" ("seriozitatea eticistă"? de care vorbea M. P. încă din 1971). Urmărite până-n pânzele albe, sunt penalizate unele ieșiri în decor brebaniene de sorginte naționalistă, o seamă de exagerări "anexioniste" semnate de Marin Mincu ("Celan, poet de limbă română?"), fanambulești revizuiri ale istoriei emise de Ion Buduca, fie că vine vorba de romanul lui George Cușnarencu ("Trandafirul tăcerii depline"), de M. Cărtărescu (22 pagini de analiză), de "Ziua și noaptea
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]