42 matches
-
al sediului publicației Charlie Hebdo: „Franța a trăit de fapt un șoc de tip 11 septembrie, și probabil că multe lucruri vor evolua în mod diferit după această fatidică zi de 7 ianuarie 2015. Acest seism va trezi, poate, din angelism și o parte a clasei politice și chiar a intelectualilor francezi tentați să minimalizeze pericolul islamismului radical în Europa”. Extremismul religios și pericolele pe care le implică a atins un nou maxim în ultimele luni ale anului care tocmai a
FRICA, PROBLEMA OMENIRII DE ASTĂZI de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/vavila_popovici_1452787333.html [Corola-blog/BlogPost/380592_a_381921]
-
Vulpescu este unul dintre foarte rarii scriitori care sunt in acelasi timp și propriul lor personaj. Romulus Vulpescu este invenția lui Romulus Vulpescu, așa cum Don Quijote este invenția lui Cervantes... Ceea ce frapează peste tot cu constantă e suavitatea vehemență, puritatea groasă, angelismul exprimat cu brutalitate al unei structuri rimbaldiene... întotdeauna delicat, strigatul este acela al sensibilității acute, convertita în parabole, în pilde, în aluzii și uneori în mituri... Fantezia cultivata a scriitorului preferă grotescul gigantic și absurdul cazuistic, umorul negru traversat nu
Romulus Vulpescu () [Corola-website/Science/304253_a_305582]
-
să revină și să-mi vorbească în așa fel încât să mă smulgă din dispoziția în care mă aflam? Ei bine, n-a făcut-o. De atunci nu l-am mai văzut niciodată. Inconsistent, contradictoriu, plasat la jumătatea drumului dintre angelism și un presupus demonism, aproape imposibil de fixat într-o singură imagine, Terry Lennox este unul dintre cele mai fascinante personaje ale lui Raymond Chandler. Cele douăzeci la sută lumină și optzeci la sută umbră se ordonează într-un flux
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
enstaza și ekstaza. Niciodată stări neutre, plate! Poezie de circularități, spectacol de lumini și umbre, de tipic și atipic; lui De profundis și umilităților li se suprapun înălțări subite cu suport metafizic în așteptare. Moartea, cuvânt-temă, o fixațiune, nu exclude angelismul, nici "levitația" în lumină vie; în pofida refrenelor tragice, nici o notă macabră! Scepticismul lui Cezar Ivănescu subțiindu-se, sfârșește într-un cânt despovărător. O frază esențială din Jeu d'amour (Melodie-a-infinirii) rezumă crezul unui creator harismatic: Ce eu nu știu, ce
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
gingășie, de dezinvoltură cvasi-infantilă și de feminitate glorioasă. Un Descântec de ploaie, mostră antologică în notă patetic-jucăușă, ține de mentalul întâiei tinereți; nici un pic de sfială erotică, nimic vaporos ori încifrat, dimpotrivă o exhibare francă a farmecelor vârstei; nimic din angelismul petrarchist ori eminescian. Orchestrare în totul ingenioasă! Poeta se adresează sieși; propoziția "Sunt cea mai frumoasă femeie" (devenită refren), de cinci ori repetată, acreditează ideea de descântec, de magie albă, în așteptarea Zburătorului: Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile Înnebunitele
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
a pseudo-poeților, "soldați ai clișeelor" străbătând "epoca cu abonament / în grup, prin circuit, cu vize de întrerupere la festivalurile județene". Profiluri feminine, invocații fără nimic erotic, întrețin eterna aspirație spre completitudine: "Teologia mea / e trupul femeii". Nimic senzual; nimic din angelismul petrarchisto-romantic, ci "femeia fatală", "femeia abis" care "fi-va focul și marea și aerul / și ziua a șaptea când apare memoria" (Noapte cu măr). Niciodată melancolizat, adoratorul nu-și ascunde reacțiile fruste. "Aș vrea să-ți arăt, doamnă, că uneori
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
sau masculin, după Platon (Banchetul), capătă, pe parcursul trecerii spre modernitate, conotații monstruoase, transgresive, negative, stigmatizante, asociate cu conduitele homosexuale sau cu hermafrodiții. La modul mai general, studierea acestei figuri dă naștere unor linii de opoziție specifice, precum cea dintre abstract (angelism) / concret (hermafroditism) sau între individualitate (autonomie, minoritate) / fuziune/nediferențiere (simbioză a afectelor). Anumite ficțiuni romanești o negativizează (Artus Thomas, L'Ile aux hermaphrodites, 1605) sau o idealizează (Gabriel de Foigny, La terre australe connue, 1676). Acest gen de tensiune "concret
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
comunistă consideră că este posibilă iertarea, însă doar dacă vinovatul se căiește; dar nu este posibilă uitarea. Horia-Roman Patapievici este chiar mai radical în unul dintre textele sale în care analizează același lucru: „Victima nu are dreptul de a practica angelismul față de călău”. Cred, însă, că poziția cel mai adecvat formulată poate fi găsită într-un text semnat de Ion D. Sârbu, fost deținut politic și autorul capodoperei Adio, Europa!: „Cred în iertarea păcătosului. Cu condiția să se căiască. Nu cer
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
punct de vedere strategic, se recomandă un program strategic social de dezvoltare plecând de la performanța economică realizată. Fig. 9 - Combinarea performanței economice cu cea socială Zona III - slabă atingere a obiectivelor economice; bună atingere a obiectivelor partenerilor. Prin laxism sau angelism, firma a privilegiat satisfacerea acestora reglând componenta economică. Zona IV - performanțe socio-economice. În cadrul comportamentului exclusiv tehnico-economic, raționamentul firmei este următorul: dorind să amelioreze cifra de afaceri, manageriatul lansează un produs nou; Înainte de a avea costuri de producție cât mai mici
[Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
crizele mătușii Dide în ciclul lui Zola vor fi transmise prin ereditate descendentei Macquart, mai ales celei feminine, sub diferite forme). Femeia secolului al XIX-lea este mereu suferinda, în sensul moral și fizic, instabilă din punct de vedere psihologic. Angelismul și erotismul sunt două extreme între care se plasează eroina lui Zola. Nu există nici un personaj, oricât de decăzut, care nu ar încerca o nostalgie a purității, atât de caracteristică operei lui Zola în general. Această unitate profundă a proiectului
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
vremii sacru mers” (cum rostește eyperion, în poemul lui gohn Keats, Cântul I). și cât ar vrea să se supună „Eătăii de aripe / A Timpului!...” Voința fetei și decizia bărbatului iubit contrastează cu îmbrățLșarea lor „Sătimașă”. O ea - de un angelism diafan și-un el (o himeră hominoidă?!), precum un terther, dominat de-o iubire eterată. Acest moment crucial, de neașteptatăși dramatică decizie, neamintește de o altă capodoperă a literaturii universale: „în astă suferință a singurătății, cu inima aceasta tristă și
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
cu siguranță mai mare în rândul anumitor elite culturale. Cât despre elitele din domeniul juridic și păstrarea ordinii, logic ar fi ca în cadrul lor să întâlnim cel mai frecvent opinia potrivit căreia reprezentanții altor elite prezintă o propensiune exagerată spre angelism în fața perturbărilor de tot felul. Astfel, diverse elite tind să se constituie în grupuri de influență, adesea în serviciul unor interese particulare, dar, în mod fundamental, în serviciul unor viziuni distincte despre viața în societate și exigențele ei. Pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
tehnice. Același postulat al continuității unește evoluția istorică și panoplia mediatică, fiecare etapă a dezvoltării marcînd un simplu popas în circuitul care îl aduce pe om către om, deznodămîntul către origine și spiritul către el însuși. Umanismul teoretic provoacă un angelism al mijloacelor dublat de un cinism inoperant al utilizării. Televiziunea, de exemplu (dar și automobilul, tranzistorul, computerul, bomba atomică etc.), nu e în ochii săi un aparat dotat cu logică și putere proprie (destul de constrîngătoare ca să se impună, în timp
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
cu o certitudine de beton. Și unii, și ceilalți abandonează, mai mult sau mai puțin programatic, condiția căutării. Brutal spus, avem de a face cu două tipuri de sminteală, adică de intoxicație intelectuală: unii sunt intoxicați de contingențe, alții, de angelism. Unii stau de dimineața până seara cu nasu-n brazdă, alții se îneacă în cer, ca într-o zeamă străvezie, fără gust și fără articulații. Două specii de prostie roză, semnalând prezența unor inși care au renunțat să mai respire prin
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
bine neînsemnat poate deveni, prin inducție, o apoteoză. V. Anumite vicii rezultă din practica defectuoasă a virtuților. Unii, de pildă, preferă să nu facă nimic, de frică să nu facă prost. Perfecționismul, păcatul scrupulului excesiv sunt chipuri ascunse ale orgoliului. Angelismul e și el un viciu: un fel de puritate retorică, afișată, urmărind să câștige aplauze și prozeliți. Angelismul face, în trup, paradă de destrupare. Eliberat de ispitele cărnii, el e devorat, când nu e pură stupiditate, de marile păcate ale
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
de pildă, preferă să nu facă nimic, de frică să nu facă prost. Perfecționismul, păcatul scrupulului excesiv sunt chipuri ascunse ale orgoliului. Angelismul e și el un viciu: un fel de puritate retorică, afișată, urmărind să câștige aplauze și prozeliți. Angelismul face, în trup, paradă de destrupare. Eliberat de ispitele cărnii, el e devorat, când nu e pură stupiditate, de marile păcate ale spiritului: slava deșartă și mândria. Vicioase pot fi și asceza ostentativă, iubirea idolatră, blândețea ipocrită, smerenia demonstrativă, filantropia
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
patos al pornirii revoluționare de-a "transforma lumea", o îndîrjire terifiantă se degajă din articolele sale de tinerețe, subordonate unei orientări care predica necesitatea sacrificiului, ca o condiție sine qua non a renașterii obștești, care se străduia a face prozeliți. Angelismul livresc trece într-o spectaculară demonie: "Este un Ťprea multť care modifică statutul ontologic, și nu doar detaliile cuiva. Lucifer nu era un înger de rînd, ci un exces de înger, după cum Legiunea care își luase numele de ŤArhanghelť ajunsese
Noica între extreme (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8513_a_9838]
-
de tine din Prater,/ cînd te plimbai pe alei, cu Grossfater?/ Din Schönbrunn poate, de pe Maria Hilfestrasse,/ din duminicile ploioase?// Simt/ că tu ești femeia în aur pictată de Klimt? (Simt). Muzical, pictural, șlefuit la maximum, poetul ne propune un angelism sufocat voluptuos de artă, o anamneză a unui Eden filtrat printr-o istorie estetizată: " Ultimele acorduri nu le mai cîntă organistul bătrîn,/ îmbrăcat sobru, aproape monahal, în cenușiu și maro,/ pedalele sînt apăsate de aripile unui serafim din/ vitraliile lui
Despre un Dumnezeu estet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15000_a_16325]
-
autorul le-a exersat pe un plan tehnic cu un avantaj al neimplicării morale care i-a îngăduit performanțe expresive. Totodată s-au ivit și semnele unei epuizări, inevitabile cînd creația se închide între gratiile unui stil foarte precizat. Epuizarea angelismului s-a consumat (se consumă încă) în cadrele unei discipline ce degenerează în gestul rodat, repetitiv. Dar sleirea aceasta - și aici notăm al doilea impas - duce la pornografie, la năbădăi ce ies din limitele unei poetici oricît de libere. Excesul
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]
-
perturbări ale programului zilnic. Într-o parte avem ficțiunea, în cealaltă realitatea, percepută ca îngrozitor de complexă, încurcată, aleatorie. Toate aceste date ale bolii lui Matthew nu fac decât să sublinieze și mai bine, prin contrast, frumusețea lui morală, candoarea serafică, angelismul de care tatăl, treptat, devine conștient. Și tot treptat, printr-o fină, uimitoare translare, copilul chinuit și totuși senin se transformă într-un învățător al părintelui său. Numele unei școli la care Matthew a învățat, Harmony, e întru totul simbolic
La școala Harmony by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11838_a_13163]
-
mai diferit, cu atât seamănă mai puțin cu ei. Toate discursurile nu sunt decât un mod de a striga: «nu sunt eu, e nebun, are geniul răului, e pervers, pe scurt, n-are nici o legătură cu mine». Primejdioasă naivitate. Suspect angelism" Ceea ce lipsește din ecuație este analiza naturii răului. Schmitt folosește calificativul „banal" nu în sensul lui arendtian de „normalizare" ulterioară a răului pandemic, de minimalizare a lui până la punctul în care societatea îl acceptă ca pe un dat pe cât de
Hitler sau Adolf? by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6054_a_7379]
-
personajul „pozitiv” este mai pregnant decât acela „negativ”. (Termenii nu trebuie considerați maniheist.) De obicei, lucrurile stau pe dos, chiar și la cei mai mari. Are diavolul șarmul lui, ce să-i faci! Faptul că grația (da, grația!) celui dintâi, angelismul, „idioțenia” lui dostoievskiană, capacitatea de a-și cruța sufletul într-o lume necruțătoare, silindu-l la nevoie să iasă provizoriu din trup, biruiește răul celui de al doilea (Celălalt), reprezintă o raritate prețioasă. , Gabriel Chifu este unul din scriitorii contemporani
La aniversară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2707_a_4032]
-
regulilor de comportament recunoscute de societate și, în general, a tot ce este omenesc. Trăsăturile specifice dandy-ilor sînt însă infinit mai multe și simpla lor enunțare (în ordine alfabetică) de către Adriana Babeți poate produce senzații de vertij: "abstracție vie, angelism, aristocrație (un fel de), artă, artificiu, asceză, asociație, atitudine, castă, ceremonial, cod, corporație, cult de sine însuși, demonism, doctrină, eroism, estetică, etică, experiență, fenomen istoric, figură de stil, formă, frivolitate, ideal, idee, instituție, joc, legislație, manieră, martiriu, mistică, mit, mod
Cavalerii dreptului la diferență by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12731_a_14056]
-
fals însă nu îți aud azi reproșul/ te iubesc nu surîde și nu întreba/ pe-o eșarfă albastră-ți jur și pe-un șal roșu" (Scrisori șmai mult decîtț deschise). Deși personalitatea tutelară rămîne Mallarmé, în transcendența sa eretică, în angelismul său fără îndestulător har, convertit în mistuitor-rece ebuliție estetă. Acel obsedant Mallarmé, producător - bardul nostru îi reia cuvintele teoretice - al unui "prodigiu de racursiuri și elanuri, într-o scrisură corporală, un lucru-a cărui redactare ar cere,-n proză dialogată
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
Penei Corcodușa, a "adevăraților Arnoteni" și-a păcatelor scufundate în hăuri de crepuscul balcanic. Partitura lui Pirgu, interpretată în mii de nuanțe de levanto-exhibiționism, arată în ce măsură personalitatea lui Andrei Pleșu e capabilă să naveteze grațios-amenințător între sferele de neatins ale angelismului și adâncimile insondabile ale demonismului. La împlinirea (de necrezut!) a vârstei de 60 de ani, Mihail Neamțu și Bogdan Tătaru-Cazaban au avut inițitiva alcătuirii unui Festschrift semnat de câțiva dintre prietenii, ucenicii, admiratorii marelui intelectual (O filozofie a intervalului. In
Vom mai avea un al doilea Pleșu? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7378_a_8703]