33 matches
-
pe Clara. Ori, păstrând proporțiile, ca Ceaușescu pe Leana. În altă ordine, ne amintim, încântați, cum îl asculta, smerit, führerul pe Antonescu sau cum nu i-a plăcut turnătoria de valet a lui Horia Sima cum că mareșalul ar fi anglofil. Și ce dacă?! Parcă serviciul secret german nu știa?... Apoi, care părinte și-ar sacrifica fiul? Stalin, contactat de nemți, când Vasile al lui căzuse prizonier, nu refuzase, oare, orice discuție cu ei?... Numai în antichitate se mai găsesc asemenea
Mecanica lacrimilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14060_a_15385]
-
alcătuită din componente dinainte pregătite și normate și orice intervenție neașteptată îi derutează cu desăvârșire. Cei mai nesuferiți sunt însă, evident, universitarii. Ei sunt cei care, deschiși către întreaga lume, au dus cel mai departe arta uciderii spiritului, universitarii francofili, anglofili, italofili, cu nenumăratele lor burse de specializare peste hotare din care se întorc cu condimente și cărți de bucate. Iar dacă ai cumva imprudența să iei parte la vreunul din prânzurile lor, ești obligat să ingurgitezi mâncăruri care, după cum spun
Lilian Faschinger - Păcătoasa Magdalena by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/12990_a_14315]
-
excepția de la „academic” făcând-o tânărul Corneliu M. Popescu (mort la numai 19 ani la cutremurul din „77). Menționez și faptul că toate sunt făcute din proprie inițiativă, și că au fost (și sunt) cunoscute mai mult În România, de către anglofili. 'Străinii” au avut deci contact Întâmplător cu poezia eminesciana, de obicei pe linie academică. Americanul McGregor Hastie (1972), l-a „descoperit” pe Eminescu Într-o perioadă de interes politic sporit față de Europa de Est, punând chiar pasiune În crearea unor tălmăciri proprii
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
și părinții, mă rog originile tale, oricare ar fi fost ele..." Nu mi se spusese la plecare acest lucru, ca o recomandare, cum se întîmplă. Îl știam, îl aflasem singur din literatura. De fapt, un bun prieten de-al meu, anglofil, mi-o și pusese în vedere, la plecare, desi știam de la început. Îmi spusese așa, trăgînd adînc din pipa lui Johnson and Johnson, - " Dom^le nu îți înjuri țară, orice ar fi, mai bine taci; nici să lăuzi regimul nu
IOWA-CITY OCT. 1978 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18013_a_19338]
-
patrioți. Și disprețul, ca să nu spun oprimarea politică directă a altor națiuni, nu se poate legitima prin dragostea de propria națiune. Oricît de complexă ar fi personalitatea militarului și a politicianului, în definitiv, a omului Ion Antonescu (ar fi fost anglofil, ni se spune cu un umor deloc englezesc despre aliatul lui Hitler, ceea ce mă duce cu gîndul la altele sînt în sufletul bietului Pristanda, ar fi fost un excepțional ofițer și un bărbat onest, care i-a urît pe bolșevici
Sfîrșitul unei ambiguități by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15721_a_17046]
-
mizerabil de la Vichy, prezidat de un mareșal curajos și glorios pe vremuri, dar care acum este senil, are ca pendant pe cel de la București. Generalul Antonescu, bărbat curajos și pe care l-am cunoscut altădată ca fiind un francofil și anglofil, își imaginează că va exercita o putere dictatorială și se gîndește să-și salveze poporul în timp ce el însuși este manevrat de huliganii în cămăși verzi care lucrează pentru Berlin". Apoi descrie, în notații revelatoare, rebeliunea legionară, care amenința viața bunului
Însemnările unui ambasador by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16411_a_17736]
-
70), excepția de la "academic" făcând-o tânărul M. Popescu (mort la numai 19 ani la cutremurul din '77). Menționez și faptul că toate sunt făcute din proprie inițiativă, și că au fost (și sunt) cunoscute mai mult în România, de către anglofili. "Străinii" au avut deci contact întâmplător cu poezia eminesciană, de obicei pe linie academică. Americanul McGregor Hastie (1972) l-a "descoperit" pe Eminescu într-o perioadă de interes politic sporit față de Europa de Est, punând chiar pasiune în crearea unor tălmăciri proprii
Ce facem cu Eminescu? by Adrian George SAHLEAN () [Corola-journal/Journalistic/6932_a_8257]
-
strălucit?), a fost făcută după ediția Feltrinelli 2002, care include cele mai recente „descoperiri” în legătură cu manuscrisul. Se știe că, dacă totuși, cu câțiva ani înainte de moarte, taciturnul autor, capricorn însingurat și meditativ, absolventul unui liceu clasic, cititor de literatură franceză, anglofil îndrăgostit de Shakespeare și de James Joyce, ecumenic iubitor al multiculturalismului, se hotărâse să aștearnă pe hârtie propria cronică a familiei și a schimbărilor aduse de Risorgimento (la care se gândea de mulți ani, încă din vremea Primului Război Mondial), acest avânt
O ediție adăugită și o nouă traducere a Ghepardului by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5087_a_6412]
-
a consultat, așa cum i se întâmplă adeseori, în privința cărților de citit în două săptămâni, departe de oraș, în liniștea aurită a dealurilor transilvane. Deși nefilolog, amicul meu e un cititor împătimit, un cunoscător fin al vieții culturale de la noi, un anglofil cu șarm și un causeur de clasă. Dacă mai adaug acestui portret energia sudică, de „mitic” gata să-și sfâșie adversarii, dar și să lăcrimeze îndurerat după ce a participat la comiterea unui rău, vă dați seama că mă aflu în fața
Cărți de vacanță by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3343_a_4668]
-
din Bâlciul deșertăciunilor. Asta pentru că arareori găsești un irlandez sărac, de pe fundul societății (ar vrea filmul să crezi) ca și Chris Wilton (Jonathan Rhys-Meyers), care să articuleze o engleză cu un asemenea accent ,posh metropolitan". Oricine are o coastă de anglofil în el știe că pentru o asemenea schimbare de accent, las intonația deoparte, e nevoie de ceva muncă, nu glumă. Nu e singura gafă de gen, mai spicuiesc câteva din comentariul unui critic răutăcios: englezii amatori de operă nu se
Woody, du-te și te culcă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10911_a_12236]
-
class", așa afirmă Chris, și au toată poleiala de rigoare, de la casă de țară cu grajd la lojă la operă. Pe de altă parte, nu se menționează vreun titlu nobiliar, iar ,vânătoarea" pe care o practică - iar un indiciu pentru anglofili - nu include printre subiecți nici un animal viu. Iar neclar, dar trecem peste. Tom are și el o prietenă, o americană din Colorado parcă, Nola Rice (Scarlett Johansson). La fel de versatilă din punct de vedere social ca și Chris, ea rămâne însă
Woody, du-te și te culcă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10911_a_12236]
-
excepția de la „academic” făcând-o tânărul Corneliu M. Popescu (mort la numai 19 ani la cutremurul din „77). Menționez și faptul că toate sunt făcute din proprie inițiativă, și că au fost (și sunt) cunoscute mai mult În România, de către anglofili. 'Străinii” au avut deci contact Întâmplător cu poezia eminesciana, de obicei pe linie academică. Americanul McGregor Hastie (1972), l-a „descoperit” pe Eminescu Într-o perioadă de interes politic sporit față de Europa de Est, punând chiar pasiune În crearea unor tălmăciri proprii
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
de unul singur, cu excepția momentelor cînd e înamorat. Ca să nu mai spun că apare doar ca dramaturg și că poezia sa pare redusă la versificări emise pe moment pentru plăcerea suveranului și a anturajului său. Ceea ce ar produce furia oricărui anglofil, care cunoaște valoarea greu de disputat a poemelor satirice și a celor erotice, cînd și cînd pornografice, compuse de Rochester. Asta în timp ce, apropo de dramaturgie, producția lui s-a limitat la prologuri și epiloguri, imitații și adaptări. Dar măcar faima
A fost odată... by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10770_a_12095]
-
De la Dumnezeu dictare spre țărani și spre țărănci, Spre români cu vorbe simple și spre simpli cărturari Ce păstrează limba pură în registru-i de zidari Ce-au zidit altar de doină, de baladă și poem De se tem și anglofilii și latinii toți se tem... Cu franțuzii și păgânii mai demult am insprăvit, Doar cu slavii și ovreii încă nu ne-am lămurit... Azi mă fac cu tata frate și cu veri de-orfelinat, Și cu dracul mă fac frate
CUVÂNTUL DE DUPĂ CUVÂNT de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1166 din 11 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353513_a_354842]
-
O rasă - spune tot Barbey - „limfatică, palidă, rece”. Or, Franța și temperamentul ei „nervo-sangvin” sunt cu totul altceva. Adevărat, Franța va Încerca să imite dandysmul, dar ceea ce Îi izbutește În veacul al XIX-lea nu-i decât o „maimuțăreală”, crede anglofilul Barbey. De altfel, nu Îi e greu să observe că limba lui Voltaire, care a găsit variante pentru orice cuvânt străin, rămâne neputincioasă În fața lui dandy. Dandysmul nu se lasă tradus. Semn sigur că și realitatea pe care o exprimă
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
să apară alți oameni buni și a vrut să fie unul din ei. Cred că s-a descurcat onorabil. Eu Însumi nu pare să mă fi descurcat la fel de bine. Până pe la patruzeci de ani am fost doar un evreu intelectual anglofil din Polonia și un om de cultură - relativ inutil. Dar Elya, prin repetiție sentimentală și prin formule, dacă vrei să le numești așa, parțial prin propagandă, a realizat ceva bun. A răzbit. Te iubește. Sunt convins că Îl iubește și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Valera y Alcalá-Galiano (1824-1905), renumit romancier spaniol, diplomat și om politic. Mt., 11, 12: „Regnum coelorum vim patitur, et violenti rapiunt illud“. Par., XX, 94-96. Gian Domenico Romagnosi (1761-1835, jurist, gânditor politic și filozof italian; contele Giuseppe Pecchio (1775-1835), iluminist anglofil și publicist italian, autor al unei biografii a lui Foscolo (Vita di Ugo Foscolo, 1830). Pe Vitorelli nu l-am putut identifica. Marele poet Torquato Tasso (1544-1595) a dat primele semne de nebunie în 1575, în timp ce-și revizuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Extraordinar, ne-au ținut, dar nu ne chemau. Deja se Întâmplase chestia asta cu partizanii, cu iugoslavii, erau neînțelegeri În guvernul maghiar - președintele guvernului era Bárdossy, iar șeful Statului Major sau Ministru de Război era un neamț. Bardossy era cam anglofil și s-au certat: „Domnule, eu nu mai admit nici o execuție pe chestii din astea generale, dovedite prin bătăi”. Închipuiți-vă, să vă bată zi de zi și noapte de noapte - și nu numai bătăi: schingiuiri, adică strângerea testiculelor, curent
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
pornit o acțiune de denigrare camuflată. Când Hitler stăpânea centrul Europei, impunând cedarea Ardealului de Nord, legionarii l-au alungat pe Carol, recunoscând dinastia prin Mihai și au făcut un guvern cu generalul Antonescu, fost atașat militar în Anglia, deci anglofil. Legionarii au cerut colaborarea partidelor istorice, dar au fost refuzați. Au preluat răspunderea guvernării în acele împrejurări. Alegerilor libere li s-a opus Antonescu, care urmărea alte planuri. Și au stat singuri în fața nazismului hitlerist. Atitudinea lor evidențiază dragostea de
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
și văduva lui, doamna Veturia Goga, era nu numai atunci, dar a continuat să fie și după prăbușirea statului legionar "marea doamnă" a regimului, cea care s-a străduit să-i risipească lui Hitler îndoielile provocate de trecutul francofil și anglofil al lui Antonescu. Deși goga-cuziștii vor juca ulterior un rol decisiv în regimul Antonescu, la momentul respectiv acestuia îi era imposibil să-i dea Legiunii peste nas. Nu putea deocamdată nici să apeleze la sprijinul armatei române, deși nici un alt
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
pe români În Comitetul Democratic European fondat de Giuseppe Mazzini. Mai târziu, Între 1881 și 1890, a fost ministru plenipotențiar la Londra Ion Ghica (1816-1897), unul dintre cei mai interesanți oameni politici și intelectuali români ai vremii, În plus un „anglofil“, specie foarte rară Într-o epocă bântuită de „francofili“ și, eventual, de „germanofili“. Sunt și englezi care călătoresc În România; câțiva ajung chiar să se stabilească aici. Printre ei, un anume Effingham Grant, care În vremea revoluției de la 1848 lucra
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
convins că după câteva pagini n-o mai lasă din mână, mai ales dacă individul e puțin aghesmuit și dacă nimerește peste vreo scenă erotică. E știut faptul că scriitorii se citesc între ei. Fiul tău, Andrei Alecsa, este traducător anglofil, poet el însuși... Spune-i, te rog, trei lucruri care să-l convingă să meargă mai departe în teritoriul literaturii și trei lucruri care (ar putea) să-l determine să se apuce de altceva, să lase de izbeliște acest teritoriu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
profesorul ieșean -, „traducînd” și mai pe înțelesul nostru ideea de caracter: loialitate, consecvență, responsabilitate. Cei ce au caracter ajung și la drepturile omului și nu ezită să devină eroi pentru patria lor. Dar unde găsești britanici la noi, chiar printre anglofili?! și mă mai întreb: noi de ce n-am avea propriul memento pedagogic? (în anii școlarității mele era cel împrumutat de la sovietici cu triplul îndemn leninist de a învăța.) *Am redactat (cu data de azi, 31 martie 1980) o cerere de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
despre postmodernitate Înseamnă a vorbi despre modernitate. În cealaltă parte, postmodernismul (se spunea mai puțin postmodernitate) era deja o vulgată literară, pentru unii, un avatar al limbajului prețios, pentru alții, iar numele postmodernilor străluceau ca la cinema. Asta pentru că fiecare, anglofilul, respectiv francofilul, era mult mai puțin nominalist decît se pretindea. Fiecare credea că, În vreme ce deconstruiește adevărul, Îl afirmă. PÎnă și numele maeștrilor gîndirii din Franța, Derrida și compania, Înseamnă ceva peste Ocean și altceva dincoace. Am avut ocazia, În cei
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Fernandez-Alfaro, op. cit., p. 80). 193 Presa socialistă ajungea la 75.000 de exemplare săptămânale, într-o perioadă cu multe mișcări sociale, cum ar fi: Săptămâna Tragică din Barcelona (1909), grevele (greva generală din 1917) și tensiunile provocate de împărțirea în anglofili și germanofili, din timpul Primului Război Mondial (C. Almuina Fernandez, op. cit, p. 145). 194 P. Cebollada, Del Genesis a Internet. Documentos del magisterio sobre las comunicaciones sociales, BAC, Madrid, 2005, p. 35. 195 G. Chiaudano, op. cit. 196 M.C. Seoane, M.D. Saiz
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]