10 matches
-
Sims, atașați jurnalismului, preferă "jurnalismul literar". Dar această "bifurcare" nu trebuie să surprindă, dat fiind politica lumii academice legată de un termen atât de controversat cum este cel de "jurnalism". Pur și simplu a existat o prejudecată în studiile de anglofilie împotriva "jurnalismului", o problemă pe care am discutat-o în ultimul capitol unde tratez marginalizarea critică a acestei forme de expresie. Deci când Winterwood caracterizează forma ca pe o "altă" literatură, reînscrie tacit într-un statut marginal această formă de
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
dezamorsarea unor tensiuni geopolitice imediate. Modelul anglo-american apare în discursurile unor oratori că o soluție salvatoare, o cale de mijloc atât din punct de vedere cultural, cât și din punct de vedere ideologic. Pe de altă parte, din pricina distanței culturale, anglofilia/ americanofilia se manifestă, de cele mai multe ori, ca un efect retoric, de unde și proiecția utopica asupra climatului politic insular sau asupra "lumii noi". Supărat pe adversarii literări și politici, însuși Maiorescu declară la un moment dat că vrea "să-și ia
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
Alexandra Olivotto Anglofilia m-a urmărit și la Cluj. Dar înainte să relatez rezultatele ei, merită să vă spun ceva despre Transylvania International Film Festival. Că e mai bine organizat decît oricare alt festival bucureștean, asta auzisem (eu ajungînd pe acolo abia la
TIFF-ul dulce și te duce by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10501_a_11826]
-
ăia din față se foiau cumplit, că frecau și foșneau pungile de floricele - erau niște oameni absorbiți, în grade similare, de un film. Și m-am întors de cîteva ori bune să privesc publicul înainte să susțin asta. Revenind la anglofilie, primele simptome s-au manifestat de cum am ajuns, tîrîndu-mă la proiecția filmului lui Michael Winterbottom, Tristram Shandy: A Cock and Bull Story. Romanul era bibliografie obligatorie la facultate, citit și plăcut. Atît de digresiv și anarhic, că autorul a fost
TIFF-ul dulce și te duce by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10501_a_11826]
-
ilustrat (2007) nu schimbă aproape nimic față de DEX. Dicționarele rămân un ghid pentru vorbitorii care dezbat chestiuni lingvistice în internet: "problema este că sensul cuvântului condescendent nu este acela de Ťsuperiorť, ci Ťrespectuosť" (romgleza.romaniandestinations.com). Putem totuși spera că anglofilia va avea în acest caz efectul pozitiv de a consolida, chiar împotriva dicționarelor noastre, sensul etimologic prezent în echivalentele englezești și dominant în uzul cultivat al românei. Într-un anunț pentru postul de recepționeră, se descriu calitățile candidatului ideal ("persoană
Din nou despre condescendență by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6625_a_7950]
-
glumă în manieră franțuzească: mitocain. Rezistența formei e confirmată de atestări mai recente, în presă - ,Le mitocain roumain" (titlu în Academia Cațavencu, 36, 1992) sau din Internet: ,nu îmi place când bărbații sunt mitocain" (forum.softpedia.com); desigur, date fiind anglofilia și anglomania actuale, apare și hibridul anglo-francez: ,tot avea dreptate Ťthe mitocainť" (romania.emiweb.org). Oricum, trebuie spus că termenul mitocan chiar a intrat, într-un fel, în franceză: prin Raymond Queneau, care a folosit, cu totul accidental dar cu
"Mitocain" și "michteaux" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10988_a_12313]
-
ș.a.m.d. Trei: blestemul (feeric!) al arderii etapelor. Specificul dezvoltării sincopate, cu sincronizări bruște, aiuritoare pentru elite, dezarmante pentru cei mulți. Amețitoare salturi civilizatorii, sfidând rădăcinile, forțând racordări neavenite, cumpănindu ne sadic între franco, germano, ruso și (mai rar) anglofilie. Patru: pe fondul ăsta belaliu, vezi bine că - la o țărănie admirabilă, de sublimă noblețe, aristocratică în esență, dar desculță-n aparență - am avut o boierie preponderent alogenă, autosuficientă, narcisiacă, lacom-egoistă, pleziristă, mai totul fiind încropit, ezitant și ambiguu în
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
e trimis ministru la Londra. Chestia Dunării fiind la ordinea zilei în mod arzător, guvernul trimite în toate capitalele mari numai oameni de mâna întâia, indiferent căror partide aparțineau. Astfel la Londra trimite pe Ion Ghica, un vechi partizan al anglofiliei. La Petrograd pe Nicolae Krețulescu, cel care în preajma Congresului din Berlin ceruse printr-o broșură ca România să cedeze de bunăvoie Basarabia pentru ca să capete concesiuni teritoriale cât mai întinse în dreapta Dunării. La Roma a fost numit Petre Mavrogheni, fruntaș al
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
avea Înfățișarea unui om care studiază la British Museum. Pe când era băiat În Cracovia Înainte de Primul Război Mondial, Sammler se Îndrăgostise de Anglia. Mare parte din prostiile astea Îi ieșiseră din cap la modul dur. Își reconsiderase Întreaga chestiune a anglofiliei, gândindu-se sceptic la Salvador de Madariaga, Mario Praz, André Maurois și colonelul Bramble. Cunoștea fenomenul. Și totuși, pus față În față cu bruta elegantă din autobuz pe care o văzuse furând dintr-o geantă de damă - geanta Încă atârna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
tradiție narativă care îl precedă. Atât Blake, cât și Mortimer au acces, împreună și separat, la misterul lumii pe care o explorează. Complementaritatea personajelor se sprijină pe existența unui numitor comun al inteligenței cutezătoare și nedomolite. Edgar P. Jacobs reconfirmă anglofilia ce definește spațiul textelor de bandă desenată belgo-franceză. Jacobs omagiază nu doar un spațiu geografic, cel englez, ci și tipul uman pe care cei doi îl ipostaziază, cu grație ironică și lipsă de inhibiție în fața enigmelor. Prin Blake și Mortimer
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]