2,982 matches
-
volumul, fiind un „acord final” al unei simfonii cu mii de tonuri și vibrații pure de poezie adevărată, conturând portretul liric actual al poetului care se bucură de „toamna care vine-ntr-un cupeu” în același „târg de tinichele și angoase”, poezie ce sugerează un poet încă viguros, cu un simț al umorului foarte viu încă, putând oricând să ia totul de la capăt: „Poate voi trece iar pe-aci-ntr-o doară Să-mi caut nostalgiile ucise În vălmășagul pietrilor de moară Ce mi-
RETORICA BALANSOARULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369931_a_371260]
-
efect benefic asupra vieții și carierei mele. Este un fel de autoflagelare mistică, care nu-și produce efectele, nici în plan uman, nici profesional. Fenomenul, se pare, este exact invers, mă plictisesc, îmi dispare pofta de scris, de socializare, apare angoasa, depresia, dezinteresul, nemulțumirea, lâncezeala. De mai bine de zece ani fac acest lucru, trec prin aceste stări și nu mă învăț minte. În timp ce-l aștept pe Ali să-mi aducă micul dejun, ca în fiecare dimineață, reflectez grav la toate
DRUMUL APELOR, 58 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2318 din 06 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376336_a_377665]
-
satisfacției profesionale. În această perioadă a vieții tinerilor, Profesorul de religie îi poate pierde sau câștiga, prin credința pe care le-o insuflă. Rolul său, de îndrumător de suflete, de mediator în viața sa tumultuoasă, plină de întrebări, dileme și angoase existențiale, chiar și în momente de criză și tulburări de comportament sau personalitate, este asemenea celui al preotului, iar a doua sa Biserică o constituie Școala, unde încearcă să-L aducă pe Dumnezeu. Pentru aceasta, atitudinea față de elevi nu trebuie
Profesorul de Religie, un model de conduită pentru „ucenicii“ săi şi un mediator în şcoala în care îşi desfăşoară activitatea… [Corola-blog/BlogPost/94310_a_95602]
-
de față sunt răspunzători pentru avântul valului de refugiați, preponderent musulmani, ce iau cu asalt Europa - Der Teufel steckt im Detail (”Diavolul sălăjuiește în amănunte”). Mă tem că demersul meu de înlăturare a neștiinței n-a condus neapărat le suprimarea angoasei noastre de creștini pașnici, îngoziți și speriați de moarte. Degeaba încerc să-mi imaginez situația absurdă în care am trece cu toții la practicarea celor cinci obligații enumerate mai sus. Poate că ele n-ar fi așa de diferite de modul
ISLAM – CINCI STÂLPI ŞI ULTIMA ÎNFĂŢIŞARE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375297_a_376626]
-
să aibă însemnătatea ei unică și să nu ne/se consume în zadar, tânjim să-i ocrotim pe cei neajutorați și să nu-i rănim pe cei din jur și, cu toate astea, când ajungem pe picioarele noastre, cădem pradă angoaselor sociale și presiunilor de a ne conforma, cu mic cu mare, unui model colectiv. Uităm cine am fost, uităm cine mai suntem și, mânați de cântecele de sirenă cu care lumea hi tech, reclamele TV și trend-setterii de toate soiurile
Femeia din fața blocului. Pornim în viață idealiști și sfârșim cinici () [Corola-blog/BlogPost/338326_a_339655]
-
de iubire. Nostalgia Liei Ruse se conjugă, desigur, cu timpul ireversibil care devine obsedant. Conștientă de efect, se cufundă în jocul ce o atrage („Cuvinte de dor”). Trecerea timpului îi dă o dispoziție meditativă, dar în raport cu el rămâne demnă, respinge angoasa („Culori în iubire”). Fie că există un joc al clipei, fie că există un timp moral sau fizic, Lia Ruse afirmă:„Roata vieții își continuă nestingheritul drum”, adevăr generalvalabil („O maramă de tei” - „Culori în iubire”). În majoritatea poeziilor, iubirea
SPICUIRI LIRICE de LIA RUSE în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381492_a_382821]
-
oral, dar acestea ocoleau subiectul. Cu mama ei nu avea ce să discute. Era prea directă și prea simplă în idei și asta pentru că ea însăși suferea de lipsă de tandrețe dar, în mintea ei de femeie redusă, își justifica angoasele prin lipsa unui bărbat, care s-o împlinească, s-o apere și s-o călărească noapte de noapte. Un băiat îi atrăsese totuși atenția prin politețea cu care o trata cînd o întîlnea. O invitase la o cofetărie și, la
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 29-31 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358407_a_359736]
-
scrisă în formulă modernă care aduce un aer reavăn palpitând în nările mirositorilor tineri. Neliniștit, poetul se vede călător într-un tren cu răniți pe care este silit să-l conducă pe câmpul de luptă, ceea ce-i crează o oarecare angoasă:“conduc un tren cu răniți / de pe câmpul de luptă / aud viața încă latră ca o cățea la lună /alungă tinerețea prin smârcuri / câmpul de luptă seamănă cu un oraș / un uriaș răstignit pe pământ / cu paratrăznetele de pe biserici / înfipte în
O SELECŢIE DE CRISTINA ŞTEFAN, EDITURA ARTBOOK, BACĂU, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358431_a_359760]
-
abisul/starea de veghe te va purta pe fâșia îngustă/a nonsensului/mereu va exista o fântână/ la jumătatea drumului/tu vei bea însetat/și vei coborî - treaptă cu treaptă -/ spre infernul nedumeririlor... nedumeririlor.... » Uneori se pare ca singurătatea amplifica angoasele. Nimic de zis - sunt utilizate metafore, comparații, interogații și alte figuri de stil potrivite stării de spirit, frumoase că stil de gândire, născute din trăirile unei vieți paradoxale care sunt eclerate mai optimist pe axa cognitivului. De exemplu, printre primele
TREI APARIŢII EDITORIALE ÎNTR-UN AN( 2011). VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 369 din 04 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361673_a_363002]
-
să mă deznădăjduiesc, să ajung a mă urî și disprețui din cale afară. Trebuie, totuși, să citesc, să mă veselesc, să nu mă dau bătut, să mă port astfel încât să nu se observe de către ceilalți că am necazuri trupești ori angoase mintale, să înfrunt neantul lui Heidegger și al lui Jaspers, să opun găurii negre din centrul Căii lactee credința mea creștină a veșniciei duhului, să-mi tot repet că nu-s numai materie ci și spirit și că deci nu
CENTENAR STEINHARDT. NICOLAE STEINHARDT. INTRE LUMI. CONVORBIRI CU NICOLAE BĂCIUŢ (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) [Corola-blog/BlogPost/355966_a_357295]
-
groaza, teroarea locuitorilor Varșoviei în momentele când se dădea alarma și avioanele Stuka își începeau raidurile, aducând sute de victime. De altfel, autoarea folosește, de câteva ori expresia „Varșovia ariană”, cu mult înainte să fie intrată în uz. O tulbure angoasă se instalase peste oraș și peste oameni. Imaginile de coșmar aveau să se înfingă definitiv în creierul copilului Maor care trăia din plin aceste orori, împreună cu familia lui. Începuse Apocalipsa. Este cu totul uimitor, câtă putere de sugestie are autoarea
ULTIMA MEA CARTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368119_a_369448]
-
măr din paradisși de-aceea efemerulEste încă risipitîn oceanu-n care cerulA căzut din infinit !... XIV. POEM FASTUOS, de Cristina Lila, publicat în Ediția nr. 334 din 30 noiembrie 2011. Sînt adesea înțelesuri, Ce nu au cum să ne scape, De angoase și eresuri Care vin să ne adape. Sînt atîtea mari sărate Și cîmpii amețitoare - Ce de ploi au fost arate - Azi sînt doar arse de soare ! Și mai sînt acele clipe, Ce ne lasă să visăm, Sînt atîtea mari sărate
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357087_a_358416]
-
acele clipe, Ce ne lasă să visăm, Sînt atîtea mari sărate Și cîmpii amețitoare - Ce de ploi au fost arate - Azi sînt doar arse de soare ! Citește mai mult Sînt adesea înțelesuri,Ce nu au cum să ne scape,De angoase și eresuriCare vin să ne adape.Sînt atîtea mari sărateși cîmpii amețitoare -Ce de ploi au fost arate -Azi sînt doar arse de soare ! Și mai sînt acele clipe, Ce ne lasă să visăm,Sînt atîtea mari sărateși cîmpii amețitoare
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357087_a_358416]
-
Tăcerii, Ultimul Far semnalizează palid și intermitent. Fire sticloase și rare de iarbă străpung fără convingere cochilia roșietică și fărâmicioasă a solului. Curenți incandescenți de aer învolburează pânze albe de praf, generând tornade rebele. Miasme fetide viciază aerul, incitând Marea angoasă spre a-și flutura aripile cenușii. Cortegii șerpuitoare de proteze se precipită busculându-se, într-un lugubru scârțâit de balamale ruginite, către Ultimul Far, ignorând Nelimitata Crevasă ascunsă dincolo de el. Ultimul Far pâlpâie spasmodic atrăgând implacabil unduitoarea procesiune ce înaintează peste
MARŞUL SUICIDAR AL PROTEZELOR de ION IANCU VALE în ediţia nr. 570 din 23 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354722_a_356051]
-
SĂRUT! Autor: Eugen Emeric Chvala Publicat în: Ediția nr. 2024 din 16 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Pașii mei incoerenți, tăcuți Lasă urme adânci pe asfaltul grizonant Durerea mă poartă pe culmile furiei... Simt gustul cărnii tale Cum mușcă din angoasa inimii mele Trezindu-mi sentimentele letargice... Privesc cu ochi de gheață Orizonturile nedeschise Iar lacrimile surde mi se întind pe față... Caut răspunsuri zdrobitoare În voluptatea buzelor tale Ce mă încolțește cu vicleșugul unei fiare... Aș ucide pentru un sărut
AŞ UCIDE PENTRU UN SĂRUT! de EUGEN EMERIC CHVALA în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367498_a_368827]
-
ca un zumzet. Când îmi strivești sărutul cu buzele fierbinți Și se topește vrerea-mi în pâlpâiri de fluturi Fac jurăminte sacre sărmanei mele minți Să țin aprinsă vraja, să mă ațin s-o scuturi. Și când cu palma mică angoasele-mi topești Și-mi netezești obrazul, plăpândă ca o boare, Sunt împăratul lumii, nebun că mă iubești: Nici vremea nu mai trece, nici viața nu mai doare. Referință Bibliografică: CÂND ÎMI SĂRUȚI PRIVIREA... / Nicolaie Dincă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
CÂND ÎMI SĂRUȚI PRIVIREA… de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371337_a_372666]
-
frecvent în creațiile nonconformiste. Asta însemnând că nu vom avea în permanență acel vers clasic, ci un amestec imprevizibil, care de cele mai multe ori te face să meditezi mult mai profund asupra a ceea ce citești. Prin iubire poeta reușește să învingă angoasele vieții cotidiene, astfel găsindu-și refugiul lângă iubit, pe care îl adoră într-un mod specific, diferit de tot ce o înconjoară. Optimismul este acel mers impetuos spre viață, nu retragerea în sine, ci lupta pentru existență. Folosirea unor termeni
ENIGMATICA POEZIE A LUI CARMEN SIMION de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347458_a_348787]
-
dar și a fanteziei! În niciun caz, operele lui Alexandru Mironov nu sunt o sustragere radicală de la realitate și de la conștiința pură, de la lumea obiectivă cunoscută, ci o intenționalitate conștientă de desprindere a omului din cuiele care îl fixează în angoasă, în ultraraționalism, cu nimic mai prejos în efectele nocive asupra umanului, decât iraționalitatea însăși. Ultraraționalismul contorsionează universul la fel de mult ca iraționalismul, iar, de aceea, o privire fantezistă și agreabilă a vieții în care ne introduce Alexandru Mironov, este o paranteză
ALEXANDRU MIRONOV. PARANTEZĂ AFECTIVĂ ÎN MATEMATICA VIEŢII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341915_a_343244]
-
Dacă până atunci urmasem o cărare, după o porțiune de drum, mușchii alunecoși pe care călcam și arbuștii pitici care abia se mai vedeau ca niște umbre, nu mai puteau oferi semnele după care se orientau noii mei prieteni. O angoasă rece, mă paraliză de-a dreptul, din creștet până în tălpi. -- Vedeți ceva? -- Nu mai striga, îmi șopti glasul Marei lângă umărul drept, glasurile sunt propagate în mod înșelător de ceață și nu vreau să riscăm să ajungem în vreo prăpastie
EXPERIMENT DE BURLAC de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348699_a_350028]
-
necesitate socială, stările psihice judecate subiectiv prin prisma trăirilor avute în trecut, cu reverberațiile acestora întrun prezent neconform (melancolie, singurătate, iubire....). „Lumea mea este formată dintr-un amestec eterogen și antagonic de melancolie, visare, iubire, tristețe, anxietate, mister, tăceri, amintiri, angoase, lacrimi, zâmbete, furie, lacrimi, oboseală, rugăciuni,...” Acest modus vivendi se pare că este felul acceptat cu seninatate, în perspectiva unei trăiri dincolo de conveniențe sociale și anturaje formale. Și tot ea se întreabă, puțin mai încolo: „De ce să aspir la fericire
DREPTUL LA NEFERICIRE DE LILIANA TERZIU de GEORGE TERZIU în ediţia nr. 1748 din 14 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379843_a_381172]
-
de față sunt răspunzători pentru avântul valului de refugiați, preponderent musulmani, ce iau cu asalt Europa - Der Teufel steckt im Detail (”Diavolul sălăjuiește în amănunte”). Mă tem că demersul meu de înlăturare a neștiinței n-a condus neapărat le suprimarea angoasei noastre de creștini pașnici, îngoziți și speriați de moarte. Degeaba încerc să-mi imaginez situația absurdă în care am trece cu toții la practicarea celor cinci obligații enumerate mai sus. Poate că ele n-ar fi așa de diferite de modul
Islam: cinci stâlpi și ultima înfățișare [Corola-blog/BlogPost/93079_a_94371]
-
cumplite. Chiar, în ăștia doi ani-jumate, scrisul mi s-a părut unul dintre cele mai ridicole lucruri de pe lume, în raport cu problemele de sănătate atât de grave care se întâmplau, ultima întâmplându-mi-se chiar mie. Din fericire, am ieșit din angoasa asta îngrozitoare, suntem toți întregi, mergem pe stradă, mergem la mitinguri, ne bucurăm enorm când cad personaje ca domnul Ponta. Trăim și, încet, încet, a revenit acea nevoie a scrisului și am plecat de la gândul ăsta că scrisul e ridicol
Am primit în dar de la familia mea libertatea. Lucrul ăsta nu are preț pe lume () [Corola-blog/BlogPost/338341_a_339670]
-
trezesc necunoscutul Ce zace în ființa mea de la-nceputul lumii, Să-mi reînvie amintiri și doruri din trecutul Ce mi se-așterne la picioare din tăria humii. Ajută-mă să mă înalț spre cerul îndurării, Să-mi vindec temerile și angoasele din minte, Lăsând de-o parte vălul infinit al nepăsării, Ca trecerea să-mi fie înțeleaptă și cuminte! Referință Bibliografică: Spre cerul îndurării / Curelciuc Bombonica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1399, Anul IV, 30 octombrie 2014. Drepturi de Autor
SPRE CERUL ÎNDURĂRII de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379597_a_380926]
-
simbolic, lacrimile...unde se afla oare? în Rai? O fi auns în Împărăția cerurilor , lăngă Dumnezeu.Da, asta trebuie să fie! Stătea de vorbă cu Dumnezeu; o pace binefăcătoare coborî peste sufletul ei. Ce bine că au luat sfârșit toate angoasele și fricile și neliniștile care o chinuiau!Era fericită; un zâmbet timid îi înflori pe buze. -Zîmbiți, e bine să zâmbiți! Sunteți frumoasă și e păcat de ochii ăștia albaștri să fie triști! Ia, povestiți-mi cum s-a întâmplat
FRAGMENT DE ROMAN de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359642_a_360971]
-
jos. Sală lumii de sus este goală. Cea a lumii de jos este tânără și rară. Și frontieră celor două lumi este generația de pe granița. 7 iunie 2000. Pe folia transparent-brumata stau măști, stau demonii care iau chipurile noastre de angoasa, când îi primim în casă, cu ferestrele sufletelor, deschise. Scenă. Un platou de filmare. Scaune regizorale de o parte și de alta. O harpa învelita în plastic, sufocata că Tiberius la Capri, în stânga, în dreapta, masa Autorului. Să ne apropiem. Fierbătorul
“AȘA ESTE, DACĂ VI SE PARE” – DE CARLO GOLDONI. Cronică de teatru, de Liviu Florian Jianu () [Corola-blog/BlogPost/339468_a_340797]