141 matches
-
de poezie nu va dispărea niciodată", întrucît poezia e o "necesitate" a omenirii, ceea ce constituie un răspuns la întrebarea pe care Simona Popescu i-o pune, explicit sau implicit, în decursul întregii d-sale scrieri, în egală măsură exuberantă și angoasată la tulburătoarea întîlnire dintre o poezie existențială și o existență poetică. Simona Popescu: Salvarea speciei (Despre suprarealism și Gellu Naum), Ed. Fundației Culturale Române, 2000, 364 pag., preț neprecizat
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15449_a_16774]
-
În epoca noastră, cînd gînditorii au devenit atît de dogmatici - fiindcă sînt salariați, fiindcă își iubesc prea exclusivist specialitatea - e bine să existe și nedogmatici care nu ajung la concluzii ci aduc cîte ceva din vibrația vie și uimirea lor angoasată față de lume [...] Fac parte din acele ființe melancolice care acceptă incompletitudinea, care sînt fermecate de nostalgia ei [...] Știu că voi muri contemplînd acest Ultim Regat ale cărui viziuni le exprim cum pot. Acesta e Lumea, sau poate acesta sînt eu
Premiile toamnei franceze by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14611_a_15936]
-
mâna peste frunte nu cumva îi e complice cobor sub pleoape simulând somnul în mine e mai frig ca afară pun stavilă neliniștii din gând durere mai ascuțită decât cea din carne unde să mă ascund mă va găsi negreșit angoasa chiar și-n gaură de șarpe mă strânge ca într-un clește cuvântul cu care o numesc
Poezie by Toma Grigorie () [Corola-journal/Imaginative/3553_a_4878]
-
Stroppel, probabil american, probabil și dramaturg, n-am găsit referințe utilizabile despre el, sub titlul Preludiu prelungit. Un text foarte bun, după gustul meu. Acut, dramatic, cu o tensiune bine structurată, un text amar despre cuplu, despre morfologia crizelor ce angoasează relația în doi. O relație atît de fragilă, de vulnerabilă, de tainică. Dezechilibrul interior, al indivizilor, se transmite cuplului și, apoi, societății. De regulă, cei doi renunță să lupte. Este timpul abdicării în vremurile secolului nostru. De aceea, este și
Morfologia crizelor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12705_a_14030]
-
supune vechii butade "cei ce nu cunosc istoria sunt condamnați să o repete"... Scenariul filmului poartă semnătura distinctă a lui Charlie Kaufman (Being John Malkovich, Adaptation, și mai vechea colaborare cu Gondry, Human Nature): personaje nevrotice, mereu alerte intelectual, perpetuu angoasate de cotidian și gata să se îmbarce în orice aventură suprarealistă pentru a-l mai condimenta puțin. Astfel de personaje sunt, firește, dificile pentru actori: Carrey face aici un rol discret, de introvertit autocritic, iar obișnuita lui mimică fluctuantă e
Amnezii și anamneze by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12361_a_13686]
-
protagonistul, rănit și desfigurat, cu o identitate necunoscută nimănui (un eu misterios), e adus în căruciorul de invalid pe plajă, unde acesta începe să iși depene firul rememorării și astfel al narațiunii. Într-adevăr, pe plajă, în fața unei ape care angoasează prin vitalitatea ei ostilă, invalidul deprinde un nou mod de a-si simți corpul, el devine atent la fiecare senzație și vibrație a eului, isi întoarce privirea dinspre apă neliniștitoare spre propria făptura. Ideea mi se pare foarte interesantă și
Cele trei corpuri ale femeii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17900_a_19225]
-
ei cum se apropie rozînd peisajul, / cum ies prin el ca niște degete printr-o / mănușă spartă. / și iată-i pe ei cum se întind deasupra orașului / ca buba dulce și urlătoare". (Despre gurițele melancolice) Cu atît mai puternică este angoasa, cu cît "nu-i niciodată sigur că atunci cînd poetul se află în paradis, el nu se află, de fapt, în infern", nota Al. Cistelecan în cronica sa la mult așteptatul volum al poetului (Evenimentul liric al deceniului, în Al
Expresioniști după expresionism by Georgeta Moarcăș () [Corola-journal/Journalistic/8147_a_9472]
-
de a merge mai departe - lucruri posibile pornind de la nivelul „bazic”, minimal, al gesturilor, ritualurilor cotidiene, de la respectarea unui „program” de viață. Printre acestea se numără și alergatul în sens propriu, concentrarea pe efortul fizic, tonic, care ține la distanță angoasa: „Respiră adânc! E mult mai bine să te gândești că n-ai pierdut nimic pe drum! Când am început să alerg, lumea s-a transformat într-o bucată de tapet. Am luat-o cu mine, o țin sub braț și-
Scrisul ca disciplină de supraviețuire by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2872_a_4197]
-
integrarea socială - se reduc la zero, atunci când se cască hăul și când se face simțită frica de îmbătrânire, de singurătate, de moarte: „Acum am ajuns în punctul în care scriu ca și când aș face jogging. Fiecare zi contează. Fiecare pauză mă angoasează. (...) scrisul e singurul moment din zi în care simt că mă pulverizez și că nu mă mai atinge nimic cu adevărat. Îmi pierd acroșurile la realitatea cea mai pură, cea mai adevărată. Mușchii mi se tonifică și obosesc în același
Scrisul ca disciplină de supraviețuire by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2872_a_4197]
-
maculatură împotriva tuturor lucrurilor ălora care îmi trec mereu prin minte, mi se pare de neconceput. Văd oameni, alți oameni cărora le e cumva bine. Poate jobul, poate el, poate ea. Au lejeritatea aia pe care o au oamenii ok. Angoasă. Nu vreau. Nu vreau să plâng pe stradă. Nimic de făcut. Nimic de făcut. 3. Alex. Nocturnă scrisă în coada agendei de serviciu. Featuring Ema. Șatenă Iarnă. O iarnă clasică, așa ca în poveștile rusești. Din nou singuri, eu și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Avea mulți veri, toți mustăcioși, iar eu îi bănuiam răi. Și brusc, când începusem și eu să mă unduiesc în același ritm cu ea, iar ea fredona ceva, gânditoare, deodată am auzit în spatele meu cum cineva pocnește din degete. Pufăit angoasat din țigară. — M-am uitat peste umăr și am urmat gondolarea. Cocoșata gemea și fluiera, și deodată iar am auzit cum cineva pocnea din degete. Păpădie mă privea fix, vrând să vadă dacă înțeleg. Nu înțelegeam. Dom’ Dănuț, ascultă la
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
se întâmplă; ne-au salvat în acest sens atâtea neamuri care au trecut peste noi, prin faptul că am avut pe cine să dăm vina pentru toate neîmplinirile noastre. Rarele momente în care părem că ne-am asumat vina ne angoasează; și acestea sunt doar momente de trecere: ne întoarcem către noi căutând vinovați, ne oprim asupra noastră, dar asta se întâmplă numai pentru câteva clipe, trecând rapid dincolo de noi, înspre destin și resemnarea în fața lui. Această atitudine este vizibilă și
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
ești nevoit să aperi zidul" (Metamorfoză, p. 67). Deși sugerează un anumit gol existențial, poemele de acest tip au o robustețe cerebrală care trece dincolo de trăirea propriu-zisă. Ceea ce iese în evidență este modul în care a fost șlefuit raționamentul, nu angoasa existențială care, foarte probabil, l-a generat. În paralel cu aceste catrene-aforism, în care accentul cade pe raționament, autorul scrie și haiku-uri, adieri de imaginație, imponderabile de simțire, în urma cărora nu rămâne decât un delicat parfum sinonim cu bucuria
De veghe în Amarul Târg by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8728_a_10053]
-
trăirea, reprezentînd factorul ce ne asigură "înaintarea" și îl face posibil pe mirabilul "nu încă": "și ne întoarcem la Bacovia , și ne întoarcem la mecanismul lui Eminescu. Mecanismul lui Eminescu nu era romantismul, al lui Bacovia nu era simbolismul , era angoasa. Dacă într-o parte îi spune simbolism, iar, în alta, postmodernism, tot angoasa o găsim acolo,tot nemulțumirea, tot propensiunea spre ziua de mîine. Astea sunt elementele de bază, care asigură motorul". În fine, Mircea Horia Simionescu ne lămurește,nu
Seductia dialogulu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8887_a_10212]
-
o serie de flashbackuri care refac dimensiunea umană a unui caracter. Paradoxal, dar în acest fel el apare mai pregnant evidențiat, scena despărțirii dintre soți înainte de proiectata întîlnire cu șeicul Mubarak Ali Gilani este realuată obsesiv. Din ea se revarsă angoasa și un fel de tandrețe furtivă pentru ceea ce n-ai avut cum să știi că este o scenă de adio. Filmul demarează lent, banal și se dezvoltă alert într-un crescendo ce nu te face să simți imediat viteza. Regizorul
Un memento Daniel Pearl by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9106_a_10431]
-
decurg inovațiile sale și prin care se explică pecetea sa stilistică. într-un asemenea înțeles sîntem în măsură a vorbi despre drama existențialistă pe care o trăiește creatorul baroc, căutînd mereu un echilibru pe care-l poate realiza doar fugar, angoasat în permanență de conștiința eșecului pe care, asimilîndu-l, se străduiește a-l recicla. Iar "revalorizarea eșecului" (Adrian Marino) se bizuie pe efectul de meraviglia, operînd într-un registru compensator. Iluzionarea e succedată de dezamăgire (el desengano), iar aceasta din nou
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]
-
lui Gogol și învolburarea din Sankt Petersburg contrastează cu apatia cetății de azi. Și de asta, cred, uneori, toată întîmplarea se pierde în ceața minții, imaginației, ceața fizică și metafizică care plutește pe străzile medievale, prin misterul ființei, prin umanul angoasat de nimicnicie, de trufie, de frici mici. Undeva, în spatele actorilor, zăresc pe sub văluri semitransparente, peretele de oglinzi. Iluzia perfectă a jocului realului cu irealul, iluziei că ceea ce se vede poate să fie concret tot așa cum poate să nu fie. La
Nasul maiorului Kovaliov de pe Sadovaia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9778_a_11103]
-
Tare, Sfinte fără de moarte, Miluiește-ne pre noi." Teodora își ațintește din nou privirea verde, luminoasă și penetrantă în ochii Dorei ale cărei pleoape se coboară încetul cu încetul. Din chipul ei relaxat iradiază o lumină blândă. Nu mai resimte angoasa din seara trecută. Cuvinte murmurate de Teodora îi ating urechile ca o fâlfâire ușoară de aripi de fluture : "...păcătoasă... sfârșit... sfânt... iertare..." Nu mai are nevoie de nici un alt îndemn. Se concentrează și o cheamă în memorie pe mama ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
îi permite să se simtă pe sine și, astfel, să fie o bucurie, dar și această suferință aparte în care Suferirea vremurilor noastre s-a convertit deja, ființa nemulțumită de sine care încearcă să se debaraseze de sine și se angoasează în privința ființei sale. A avea în vedere în mod exclusiv obiectul, care, în plus, este un obiect epurat, din care tot ceea ce amintește de viață și mai cu seamă tot ce este sensibil și afectiv a fost exclus, eliminat, renegat
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
cu dublul său obiectiv incomprehensibil, cu acest corp anume, având caracteristica sa sexuală, având configurația sa stranie incomprehensibilă pentru ea, pentru această viață transcendentală (nu pentru știința care o va explica negreșit într-o bună zi), pentru ea care se angoasează în fața corpului său, în fața posibilității pe care o suscită acesta în ea și care, pentru a pune capăt angoasei sale, se lasă în voia jocului determinării obiective, a devenirii sale care, în oroarea ființei-naturale, a devenit a sa. Cititorul lucrării
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
atât de simpliste, se prăbușesc imediat ce este zărită înrădăcinarea religiei în esența vieții în faptul că aceasta, ca încercare de sine, nu este niciodată fundamentul ființei sale. Experiența sacrului este cea a acestei situații ontologice ultime a cărei contra-dovadă este angoasa morții care se înrădăcinează și ea în sentimentul trăitorului de a nu fi fundamentul lui însuși. Vedem astfel că în orice cultură cultul morților este legat de religie printr-o rețea de relații indestructibile cum este de altfel și etica
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
pe sine însuși cu acuitate, fiind interesat nu de Ťdoctrineť, ci de Ťrealități sau trăiriť". Această criză îl face uneori pe gînditor să se golească de propria-i identitate, să se perceapă "exterior problemelor omenești", ca un soi de străin. Angoasat de impresia unui "absurd" ce structurează "acest conglomerat uman", Cioran nu pregetă a se da în spectacol, dorlotîndu-se în ipostaza de impostor: "Ori de cîte ori sunt întrebat ce profesie am, abia mă abțin să răspund : escroc multilateral". Nu e
Fețele autenticității (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7543_a_8868]
-
face apologia sinuciderii. El divaghează savant sau dă o întorsătură anecdotică istoriei ideilor și a filozofiei, se confesează cu cinism, afișînd o suspectă și totuși sinceră jovialitate. Fascinat de maestrul a cărui stimă și simpatie a reușit s-o cucerească, angoasat în același timp de influența crescîndă pe care filozoful mizantrop o exercită asupră-i, Philippe simte pericolul îndepărtării sale de lume. Peripateticele întîlniri cu Stauff sunt dublate de cufundarea în studiu a discipolului, de investigații livrești, soldate pe de o
„Ora închiderii în grădinile Apusului“ by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/7631_a_8956]
-
indiferente la cultură.(...) Nimic nu ne-a pregătit și «educat» să respingem și să refuzăm, în masă, sunetul și imaginea acestor vulgarități. Acesta e șocul, cel puțin pentru mine, care scriu rar la persoana I plural. Rezistența ignoranței triviale mă angoasează zi de zi și ceas de ceas.” Îi înțelegem scriitorului exasperarea. Să mai observăm că articolul în care îi dă expresie este atât de bine scris încât devine un exemplu de rezistență prin cultură, serie nouă. Matei Vișniec, omagiat de
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5011_a_6336]
-
în România), spectacole de teatru (bineînțeles, pentru Zaciu, trupele bucureștene sunt remarcabile) și mai ales filme (scuzânduse pentru intervalele în care, din varii pricini, au absentat din sălile de cinema). Febrilitatea lui Marian Papahagi e cuceritoare. Citește monstruos, dar e angoasat de „deslânarea” lecturilor sale: „amestec Erasm cu modernismul portughez, metodele teatrale ale lui Grotowski cu Xavier de Maistre, Gide cu Machado de Assis, patristica și reprezentațiile teatrale la Florența în secolul XVI, istoria conciliilor ecumenice cu Elogiul nebuniei și cam
Politici culturale, politici personale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3241_a_4566]