219 matches
-
când e vorba de ceea ce dau așa cum face cu ceea ce primesc. Incapabil să-și amintească ceea ce a scris, Montaigne se vede astfel confruntat cu teama celor care Își pierd memoria: să se repete fără să știe și să Încerce experiența angoasantă de a-și pierde măiestria În privința scrisului pentru că rămâne, fără să-și dea seama, prea fidel sieși. Teamă cu atât mai justificată cu cât Eseurile nu se ocupă de subiecte de actualitate, ci de chestiuni atemporale, abordabile În orice moment
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
să o confrunte cu situații terifiante În care, devenită incapabilă să separe ceea ce e al ei de ceea ce e al altcuiva, e În orice clipă În primejdie să se confrunte, În Întâlnirile sale cu cărțile, cu propria nebunie. * Oricât de angoasantă ar fi, experiența lui Montaigne poate totuși să aibă efecte benefice, liniștindu-i pe toți cei care Își fac o imagine ideală și inaccesibilă despre cultură. E esențial să avem tot timpul În minte faptul că cititorii cei mai conștiincioși
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
aidoma structurilor suspendate prin raport cu acești delegați inadaptați, insuficienți ca Întregul limbaj. Atunci când vorbim despre cărți, e vorba mai degrabă despre un schimb de elemente străine culturii, de părți din noi Înșine care ne sunt de folos, În situațiile angoasante ale amenințării narcisiace, În a ne asigura coerența interioară. În spatele senzației de rușine, chiar identitatea noastră este amenințată prin aceste schimburi, de unde și nevoia ca acest spațiu virtual al punerii noastre În scenă să rămână marcat de ambiguitate. În acest
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
droguri, activități extravagante, misticism etc. Restaurarea Separarea va duce din nou la izolare, la Însingurarea individului. Persoana va redescoperi faptul că este singură, iar echilibrul său sufletesc și moral va fi Înlocuit de o stare de neliniște, de o tensiune angoasantă, de griji și preocupări pentru viitor. Soluțiile de refugiu nu vor putea acoperi sau compensa această singurătate, mai ales că este vorba despre o singurătate care apare În urma unei situații nevrotice psihotraumatizante. Dincolo de acest eșec, se profilează perspectiva disperării morale
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
spre frontierele independenței sale și astfel mereu vulnerabilă la amenințările, reale sau imaginare, ale acestor frontiere".) 2. Comunitatea națională se constituie simultan ca subiect al modernității și al tradiționalității. (Adică: "paradoxala înlănțuire a "modernității" și "tradiției" pare să fie trăită angoasant și ambivalent, ciclotimie aproape. Ne-am permite să vorbim în acest caz de o angoasă de schimbare: pe de o parte, respectul tradiționalist, adesea egolatrie, față de strămoșesc pînă și creștinismul nostru nu este pur și simplu "ortodox", ci "credință strămoșească
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
pur și simplu "ortodox", ci "credință strămoșească"; pe de altă parte, revolta modernistă, adesea ireverențioasă, față de icoanele "strămoșilor" și căutîndu-și idolii de regulă afară, în modele "acreditate" de modernitate, în ambele cazuri însă, fondul emoțional rămîne cel al unei trăiri angoasante a schimbării... ea are de regulă ceva din furia adolescentului mai mult decît din seninătatea maturului"). Am dat aceste lungi citate din dorința de a nu simplifica prea mult o interpretare plină de nuanțe a îndelungii polemici între "albii" și
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
planînd asupra sa, Europa este totuși liniștită; se află în miezul pericolului, dar este în afara Istoriei. Europa se află la periferia epocii de fier planetare, însă nu poate ieși singură de aici. În jurul său, lumea agonizează. Termenul agonia înseamnă luptă angoasantă, conflict interior. Orice naștere, ca și orice moarte, implică agonie. Trăim agonia unei lumi care nu reușește să se nască pentru că trăim agonia unei lumi care nu reușește să moară. Nu știm dacă în final vom asista la agonia morții
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
Nu este o piesă de teatru scrisă înainte, ci un discurs permanent și fluctuant despre lume, mascat de temeri, de angoase și de nevroze. Dacă discursul ar fi fost rostit în sufrageria noastră, ar fi fost dezlânat, foarte afirmativ, hiperactiv, angoasant și considerat adevărat de majoritatea persoanelor. De aceea ar trebui să ne întrebăm dacă suntem pregătiți să acceptăm un astfel de interlocutor în viața noastră cotidiană, și dacă da, care ar fi cea mai bună metodă de a reașeza discursurile
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
este descrisă de Zygmunt Bauman, care îl arată pe acesta disperat să găsească un exemplu, pentru a se descurca cu propriile nefericiri, generate de înmulțirea nelimitată a alternativelor (ca atare, a opțiunilor) și a autorităților, ceea ce îl lasă pradă dezorientării angoasante. Goana după împlinire se dovedește inutilă, deoarece se dovedește a fi doar una trecătoare și limitativă: "Exemplele și rețetele rămân atractive atâta timp cât nu sunt testate. Însă ele își respectă rar promisiunile practic, fiecare din ele îndeplinește mai puțin decât a
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
dintre forțele ostile de care se simte el înconjurat, chiar dacă acestea devin tot mai evidente, reprezintă pericole care depășesc mijloacele de apărare. Chiar dacă aceste pericole sînt legate de cauzele lor reale, imaginația nu reușește să se elibereze de influența lor angoasantă; ea brodează pe această urzeală bogată în sugestii. Șerpii, de exemplu, a căror mușcătură provoacă maladia, adică moartea, nu mai sînt considerați de la bun început drept spirite rele. Regularitatea care leagă consecințele mușcăturii de faptul real al întîlnirii cu animalul
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
culpabilității, care este legată de dorința exaltată și o inhibă. Energia dorinței, exaltată pe de o parte și inhibată-refulată pe de altă parte, poate fi transferată asupra unui obiect în sine care nu prezintă nici o atracție și este adesea chiar angoasant(datorită ambivalenței "atracție-culpabilitate", adică exaltare-inhibare). Dorința a devenit subconștientă, pierzînd din vedere nu numai adevăratele ei motive, ci și obiectul ei real. Dar obiectul înlocuitor al dorinței subconștiente -, obiectul fals rîvnit, oricît de angoasant ar fi el (din cauza culpibiltății), nu
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
nici o atracție și este adesea chiar angoasant(datorită ambivalenței "atracție-culpabilitate", adică exaltare-inhibare). Dorința a devenit subconștientă, pierzînd din vedere nu numai adevăratele ei motive, ci și obiectul ei real. Dar obiectul înlocuitor al dorinței subconștiente -, obiectul fals rîvnit, oricît de angoasant ar fi el (din cauza culpibiltății), nu este mai puțin atrăgător decît era obiectul real; dimpotrivă, el este obsedant (din cauza energiei transferate și devenite incontrolabile). Obsesia (lăcomia) se află deci la faza oricărei deformări subconștiente. Pot fi sesizate, pe de o
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
o situație de concurență între școli", care sunt incluse într-o piață socială. Pentru a rezista derivei care, prin derogări, împinge școala spre "ghetoizare" și pentru a prezerva diversitatea socială, echipele din școlile populare sunt puse în fața unei duble constrângeri angoasante, în care contradicțiile etice sunt apăsătoare. Constituirea claselor bune și rele poate fi singura modalitate de a-i reține pe copiii din clasele sociale mai favorizate. Pe scurt, așa cum scrie tot Payet, "principiul poate fi democratic la scară largă și
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
căutată în trecut, mai precis în perioada evocată în vis. Agresiune, agresor Visele legate de agresiune sunt frecvente și comportă numeroase variante. Poate fi vorba de scene deosebit de violente, și deci de coșmaruri sau de situații mai echivoce, dar întotdeauna angoasante, așadar de vise urâte. Coșmarul este semnalat întotdeauna de o trezire bruscă (vezi capitolul III) și întrerupe cursul scenariului oniric în general în momentul cel mai critic. Visul urât nu îl trezește pe cel ce doarme, dar îi lasă dimineața
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
prevalența aparenței asupra esenței îl amenință în viața reală. Trebuie să își schimbe poziția, să își redefinească obiectivele și să își îndrepte interesul spre adevăratele valori, adică spre interior, și nu spre aparențe. Cuțit, pumnal Cuțitul este arma cea mai angoasantă. În afară de dimensiunea sexuală și falică, simbolizează în același timp violența și perfidia. Este instrumentul separării și al castrării și poate, din acest punct de vedere, să arate nevoia subiectului de a tranșa o situație, de a se rupe de o
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
de cea a coasei ori a secerii. Este doar mai negativă, în măsura în care nu evocă, la fel ca omologul ei simbolic, recolta. În plan psihologic, foarfecele simbolizează ruptura, separarea tragică, pornind de la tăierea cordonului ombilical. Instrument al castrării, îmbracă un aspect angoasant, ce transpare frecvent în fantasme ori coșmaruri. Cheie, broască, zăvor Cheia prezidează atât deschiderea, cât și închiderea. Totuși, în simbolistica generală și în vis, în special, evocă mai degrabă accesul decât piedica. A poseda cheile, înseamnă a avea șperaclul ce
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
mai ales chinuirea energiilor negative. Cel ce visează aruncă ceea ce îl încurcă și îl otrăvește. Străin, necunoscut Personajele necunoscute ce apar în vis sunt adesea reprezentări ale unei fețe ascunse a psihicului. Străinul este partea din umbră, adesea deranjantă sau angoasantă, care există în fiecare individ. Necunoscutul din vis este, din acest motiv, perceput ca amenințător. Prezența sa indică și faptul că multe dintre elementele situației sunt încă inconștiente sau ignorate. Pune accentul pe necesitatea de a căuta adevărul și cunoașterea
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
artistului la tinerețe). În Mirele orb (1995) sentimentul sfârșitului (de lume și de „secol”) pare că se asociază unei oboseli dulci, o „lumină moartă” se lasă deasupra orașului; în peisaje vizionare, încremenite, străluminate dinăuntru de strania lumină a morții, amenințarea angoasantă, presimțirea vidului alternează cu o liniște și o armonie nefirești: „O singură femeie/ fierbe duminica într-un cazan de aramă/ hăinuțele celor o mie de copii orbi/ Le clătește apoi seara/ în albia dulce a râului/ le stoarce și le
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
oportuniști. Este uimitor cât de facil poate fi succesul oportuniștilor! (Braud, 2008, p. 129). Invidioșii au cu ce se mândri... 62 Fr. Lelord și Ch. André (2003) au stabilit că există următoarele forme ale invidiei: a. invidia depresivă, destructivă și angoasantă; b. invidia ostilă (malignă): forma care ne face să-l urâm fie și numai pentru câteva secunde pe cel care ne depășește într-un domeniu oarecare sau care s-a bucurat de un anumit succes; această formă riscă să degenereze
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
par a fi radical diferiți în raport cu gândirea noastră, iar pe de altă parte, pentru a-i condamna, ca prin tocmai nebunia lor să ne rezolve prin excludere, prin îndepărtare, prin „precise” taxinomii nosografice temerile iraționale, frica de propriile noastre fantasme angoasante. Din fericire, instrumentele raționalității, și anume îndoiala carteziană și gândirea critică, ridică voalul de deasupra unei astfel de obtuzități și îi determină pe G. Deleuze și F. Guattari să afirme că omului i se îngustează tot mai mult, odată cu societatea
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
Eul își reflectă propriul său corp printr-o „poziționare excentrică” a acestuia. Pentru persoana ipohondră, preocuparea principală este reprezentată prin „grija” de a nu-și pierde posesiunea propriului său corp. Este o stare de tensiune permanentă, de factură narcisică și angoasantă, trăită de individ: „îmi este rău”, „sunt bolnav”, „voi muri”. Trebuie făcută diferența între „corpul obiect” și „corpul subiect”. Ambele sunt părți ale „corporabilității trăite” de individ. În sensul acesta Wuff vorbește de dualitatea dintre „corpul extern” și „corpul intern
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
anulează instinctele neacceptate de sfera Eului conștient. O categorie importantă de tulburări psihopatologice legată, în mod direct, de tulburările obsesive, o reprezintă fobiile. Se consideră că de fiecare dată când o obsesie se manifestă în mod dominant printr-o teamă angoasantă și nejustificată, ne găsim în fața unei fobii. Orice fobie este o stare de teamă sau reprezintă un obiect precis față de care bolnavul nu se poate opune, fiind dominat de acesta. Din punct de vedere tematic, fobiile au o extrem de mare
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în care fobia constituie simptomul prevalent și în care mecanismele de apărare, precum și conduitele de evitare ale „tipului fobic de personalitate” reprezintă modurile de amenajare privilegiată ale angoasei. Din punct de vedere psihopatologic, fobia poate fi definită ca o teamă angoasantă declanșată de obiect, de o situație sau de o persoană, nici una dintre acestea neavând însă în ea însăși, un caracter periculos în realitate. Această teamă este recunoscută ca fiind excesivă sau patologică de către subiect care adoptă măsuri pentru a evita
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
unor suferințe minore ale sănătății sale. Se manifestă ca o atenție și neliniște exagerate, dar poate fi corectată de o explicare logică sau printr-o psihoprofilaxie. Fobia ipohondriacă constă în faptul că ideea ipohondriacă devine obsesie, cu caracter de fobie angoasantă, tenace, nepermițând raționamentul logic decât în intervalul interparoxistic. Marea ipohondrie este forma în care ideea ipohondriacă se precizează, se sistematizează, neputând fi combătută cu nici un fel de argumente, dar neatingând gradul de absurditate al delirului. Ipohondria delirantă are caracter de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de a trăi, idei și acte suicidare. Menopauză: oprirea definitivă a ciclului menstrual la femeie. Vârsta critică de intrare în perioada de involuție. Este corespondentul andropauzei la bărbat. Mentismul: stare patologică caracterizată prin derularea rapidă a unor imagini cu caracter angoasant, incoercibil, asupra cărora bolnavul nu se poate fixa. Mitomania: alterarea patologică intenționată, adesea involuntară, a adevărului. Dorința de a schimba și de a prezenta realitatea în virtutea tendințelor personale. Este înrudită cu fabulația și tulburările de imaginație. Mongolism: sau sindromul Down
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]