9 matches
-
ca locuința proprie să-i fie spartă de hoți chiar în acel moment. Când publicul a atins o zonă de stres suficient de mare i se prezintă soluția: un nou tip de alarmă pentru paza locuinței). Scenariul tipdorință-satisfacere nu necesită angoasarea publicului cu stresul unei probleme, ci i se prezintă acestuia lucruri plăcute care urmează să i se întâmple. Dacă primul mecanism porneade la dezvoltarea unei perspective a incertitudinii, a neliniștii și stresului, acum provocăm o stare de așteptare, de speranță
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
marginea unei cascade afective a cărei învolburare putea să-l răpească neîntârziat. Frica i se generaliza anihilându-și propria tematică, propriul motiv. Astfel, ajungea în zona unei înfricoșări ce și-a uitat și stins temeiul, cauza, argumentul, ajungea în paradigma angoasării. Pierdut de sine, rătăcindu-și interioritatea într-un dezechilibru în care eul nu-și mai confirmă prezența prin circularitatea reflexivă, acest călător se apropie de bezna demenței sau radicalitatea suicidului. Dezorientarea, debusolarea în care sunt aruncat prin încremenirea sufletească la
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
ce dețin cuvântul seama. Mai exact, această formulare împletește simbiotic două sensuri inversate față de ideea atenției și cea a sesizării importanței, a stadiului calitativ-cantitativ. Astfel, sinucigașul, inclusiv cel care a trecut prin experiența întârzierii întru revoltă, prăbușindu-se ulterior în angoasare, este dominat nu de atenție, ci de lipsa acesteia, este pătruns nu de înțelegerea importanței vieții și a prezenței sale individuale, ci de respingerea ce desconsideră ființarea în manifestările ei particulare sau universale. Sinucigașul, marcat de staționarea în revoltă urmată
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
dominat nu de atenție, ci de lipsa acesteia, este pătruns nu de înțelegerea importanței vieții și a prezenței sale individuale, ci de respingerea ce desconsideră ființarea în manifestările ei particulare sau universale. Sinucigașul, marcat de staționarea în revoltă urmată de angoasarea împrejmuitor-acaparantă, este cel mai pragmatic nihilist. Auto-suprimarea nu implică surparea pământului existențial ultim ce încă îți găzduia apăsarea corporalității schimonosite de un psihic prăbușit din echilibrul sinelui, ci pasul lângă acest pământ, pasul în prăpastia neantizatoare. Un astfel de gest
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
psihic prăbușit din echilibrul sinelui, ci pasul lângă acest pământ, pasul în prăpastia neantizatoare. Un astfel de gest somatic, ce cuprinde decizia distructivă asupra trupului vine numai în urma unui proces interior de topire a imaginii lumii. Inițial, sinucigașul căzut întru angoasare nu mai este atent la ideea reprezentației lumii, nu îl mai interesează posibilitatea de lumire, de raportare la dinamica lumescului și nu o mai valorizează, nu îi mai acordă niciun minim credit de ființă. Pentru el lumea este deja ca și cum
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
de la învolburatul său părinte. Astfel, renaște din clipa de întuneric acționând, cu o energie lăuntrică nouă, fluentă și mobil-străbătătoare, precum apele poseidonice. Imaginea prăbușirii sale anticipate este spulberată drept o viziune demascată ca fiind falsă, înșelătoare, iar spectrele demenței, suicidului, angoasării, dezorientării și revoltării sunt spălate de torentul izvorât din interiorul sufletului său. Părăsind rătăcirea revoltei, Tezeu coboară privirea conștiinței întru acțiune și privește la Minotaur, ca și cum acesta ar fi fost deja înfrânt, soarta lui fiind cea a unui etern perdant
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
i-o administrase fusese o reacție de apărare. Astfel socotiseră și anchetatorii care nu i-au mai deschis proces. Tenebroasa și oribila întâmplare desigur că nu este biografică ci imaginată, trecută în contul personajului ca una din premisele îndepărtate ale angoasărilor de care va fi bântuit mai târziu. Acționase difuz asupra psihicului său oricum fragilizat, vulnerabil. Înainte de a fi altceva, romanul lui Virgil Duda este cronica unei nevroze, a unei destructurări psihice urmărite minuțios și nemilos, în toată desfășurarea ei mereu
Cronica unei nevroze by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16844_a_18169]
-
de spaimă și m-am sprijinit cu spinarea de perete, pentru că simțeam că leșin". Ce urmează este un lung proces dezaxator, antrenând alterarea tuturor funcțiunilor ființei biologice, căderea "din rău în mai rău", până la "epuizarea fără leac a forțelor vitale". Angoasările, senzația de amenințare, de primejdie iminentă venind de peste tot sunt stări dublate de răul fizic, de suferințe trupești care îi aruncă pe medicii consultați din nedumerire în nedumerire, cu atât mai mult cu cât analizele medicale nu indică nimic lămuritor
Cronica unei nevroze by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16844_a_18169]
-
naturale, inevitabile și firești, în universul unor ființe care sunt acționate exclusiv de instincte. Colina și Amiază de vară (aceasta inclusă numai în sumarul edițiilor târzii ale Întâlnirii din Pământuri) dislocă realismul, recurgând la fantastic și vis. Luăm act de angoasarea eroului din Colina, care într-o dimineață se trezește "cuprins de o spaimă grozavă", după ce "visase ceva rău". Vrea să se dezmeticească, se spală pe față, iese în ogradă, la treburi, dar mereu ceva îl apasă, un sentiment "turbure și
Momentul literar 1945-1948 - Primul Marin Preda by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14521_a_15846]