117 matches
-
toate tehnicile logicii anamorfotice, creînd, cu dezinvoltură și impertinență, circumstanțele favorizante pentru paralogisme și avînd drept țintă scopurile eterne ale sofiștilor mari și mici, adică succesul și gloria." Autoarea discută pe marginea a numeroase citate despre "trăirea afectivă și morala angoasată care, la Ionescu, însoțește fanfaronada sa paralogică" din articolele publicistice și din jurnalul de tinerețe. O a doua parte a capitolului abordează piesele de teatru, din aceeași perspectivă oarecum curioasă pentru un ochi de literat, a permanentei arheologii filosofice. Dincolo de
Țara rinocerilor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15367_a_16692]
-
și nu doar în cultură), deconstruind false tabu-uri și dizolvînd stagnări de mentalitate care acopereau doar o barbarie cu față umană - căci omul rămăsese (avea să fie o evidență) dincolo de stimabilele "cuceriri" ale civilizației (și ale culturii), același primitiv angoasat, confuz, complexat, aceeași ființă agresivă bestială. În ciuda viziunilor idilice, în ciuda frumoaselor idealuri cu care se amăgise și se consolase secole de-a rîndul, omul "cartezian" se pregătea de noi războaie!... Se întîmpla, așadar, ceva cu omul - și cu "drepturile" lui
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15473_a_16798]
-
mai tîrziu el devine o traumă și uneori, o exclamare revoltată. Or, Eugen Ionescu vorbește de la început ca un bătrîn. "Pourquoi est-șceț que dans les moments ou șl'țon voit clairement on souffre?" îl întreabă Jeni Acterian, și ea o angoasată, în vara lui 1935. Și Eugen răspunde imediat: "Parce qu'on a peur de la mort". Avea 25 de ani. Și tot el strigă, în 1936 "Mor, Moor, Mooooor. Imposibil". Și tot el scrie Moartea păpușii (căci și păpușile mor) și
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
scenariști, compozitori, animatori, producători - au contribuit la formidabilul succes de acum nici trei ani, Furnicutzele. Adorabil film care-și depășea condiția animînd și o veritabilă filosofie de viață, debitată în filigran parodic de Z, personajul calchiat după însuși Woody Allen, angoasatul marginalizat în conflict cu regimul opresiv al mușuroiului universal. Studiourile Walt Disney au contraatacat atunci cu Aventuri la firul ierbii, în care intriga, infantilă, dar nu mai puțin inventivă, lupta între Bine și Rău se dădea într-un furnicar terorizat
Cocktail estival by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15912_a_17237]
-
orice cronicar le-ar putea analiza copios: profesionalismul regizorului, "actualitatea problematicii", personalitatea puternică, dar fără ostentație, a imaginii lui Doru Mitran, sinusoida emoțională a filmului, șerpuind spectaculos între violență și tandrețe, relieful celor trei personaje principale: un soldat român dezertor, angoasat și dezorientat, în timpul unui violent "conflict interetnic", găsindu-și refugiul într-un canton izolat, uitat de lume (interpret - Ovidiu Niculescu, un nume pentru o posibilă carieră); o tînără unguroaică blondă, ingenuă, îndrăgostită de soldatul dezertor (Imola Kezdi, un talent cu
Ciorba reîncălzită by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16195_a_17520]
-
din această direcție. Problema e planetară. De curând, "indolentul" Frédéric Beigbeder propunea rechemarea la televiziunea publică franceză a lui Bernard Pivot și resuscitarea emisiunii sale clasice, "Apostrophes". Formula lui Pivot, care aduna în jurul grămezilor de cărți "intelectualii inteligenți și romancierii angoasați", a fost un veritabil succes. Și nu numai în Franța. Acum doi ani, televiziunea publică de la noi a propus o emisiune de promovare a cărții ce s-a bucurat de un neașteptat succes. Se numea "Lumea citește" și era moderată
Vor dispărea librăriile? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8393_a_9718]
-
norocos" din romanul lui Octavian Paler în captivitatea fără speranță a coșmarului permanent și generalizat se află. Totul în această carte, una dintre cele mai întunecate cărți din toată literatura română, e coșmar, halucinație, un nesfîrșit vis rău. Delirul oniric angoasat s-a substituit realității complet și ireversibil. Nu sînt anulate diferențele, frontiera dintre veghe și vis, pragul dintre real și coșmaresc: anulat este realul însuși, anulată e starea de veghe. Romanul putea fi subintitulat "întîmplări din irealitatea totală". Sau, de ce
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
ea, literatura ar rămâne exclusiv la mâna grafomanilor ambițioși. În altul aduce în discuție geniul, raportându-l la orice, numai la singurătate nu. Altundeva, schițează principiile unei nenumite anxietăți a influenței. Toți scriitorii de forță au început prin a imita, angoasat, câte-un autor destul de incert valoric. La un moment dat chiar invocă originalitatea ca pe o piatră de moară care i-a pierdut pe George Sand sau pe Ionel Teodoreanu în favoarea mai conservatorilor Balzac sau Rebreanu. Sunt, toate, observații scoase
O cale de acces by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7011_a_8336]
-
un soare pătrat / doar crengi desenate" (Filtre). Ori: "ca într-o oglindă secată / privești în golul de sentimente // ceașca și cartea / ușor se destramă / nu le mai poți mîngîia" (Goluri). Concretul se suspendă, așa încît orașul "devine tot mai abstract". Angoasată, pîndită de-o dematerializare crescîndă a mediului, corelată de o deplețiune a propriei stări ființiale ("Și ziua de azi/ s-a topit precum aburul / rănile mi le spăl / cu întîmplări iluzorii"), autoarea își află totuși un reazim într-o orientare
Un postsimbolism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7889_a_9214]
-
siestei, care "îmi pune mintea în funcțiune". "Cura supremă" este să stea în pat, pe întuneric, să somnoleze sau să chiar doarmă, pentru că "Tot ce diminuează activitatea conștiinței e salutar". În afară de somn, nimic nu mă ajută", spune Cioran cel veșnic angoasat de "eclipsele" și cețurile creierului său. De fapt, nici "abisul matern" al somnului de după-amiaza nu îl ajuta întotdeauna, al deșteptîndu-se uneori "cu o senzație de apăsare și cu dureri peste tot". Asaltat de trupul său șubred pînă la limita
Despre bolile filosofilor. Cioran by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/7892_a_9217]
-
de imaginație și al unei infatigabile abilități în combinarea unor termeni aparent incompatibili, cu scopul de a pătrunde în abisurile sufletului omenesc, nu este decât o descriere cvasi-realistă a simptomelor bolilor care nu l-au ocolit pe autor și o angoasată anticipare a evoluției acestora. Scrie Marta Petreu: Caracterul repetitiv al operei sale (firește, este vorba de Cioran - n.n.) se explică prin faptul că s-a născut din experiența personală a corpului dureros al lui Cioran însuși: o experiență în niciun
Revelațiile durerii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7430_a_8755]
-
carte așa cum și-o numește e, în consecință, cu atât mai mare. Mi-amintesc că într-o cronică nedreaptă, dedicată precedentului volum, Cinema la mine-acasă, Daniel Cristea-Enache îi reproșa autorului o anume ușurință, chiar ușurătate, cu totul străină de profunzimea angoasată fără de care criticul nu concepea, pe atunci, poezia. (Nu știu dacă între timp și-a schimbat imperativele, articolul din Observator cultural despre Nimicul lui Mircea Cărtărescu nu m-a lămurit deloc.) Moartea parafină pare să fie răspunsul lui Robert {erban
Polemici cordiale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5968_a_7293]
-
mașină și-am privit frunzele care cădeau din copaci. Era o ploaie splendidă de culori care dansau lin, în zbor spre pămînt. Și era stupefiant, totodată, să vezi oamenii care treceau indiferenți la acest spectacol, oameni îngîndurați sau triști, oameni angoasați sau furioși. Frunzele cădeau peste ei ca o mîngîiere, ca o binecuvîntare pe care ei n-o simțeau. În ora aia m-am umplut de frumusețe și de liniște. Și n-a fost nevoie decît să mă opresc din iureșul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6727_a_8052]
-
prima nu i-am dat detalii. Și, evident, am trecut sub tăcere și mărturisirea lui Artur. A douăzeci și patra însemnare Dimineața am făcut o plimbare pe malul lacului. Soarele strălucea, mă simțeam bine. Eram fericită și, în același timp, angoasată. Rezultatul a fost că m-am întristat. Simt că ceva lipsește din viața mea. Ceva care să-mi dea elan, să mă scoată din amorțeală. Poate că am nevoie de o aventură, care să mă pună în priză, să mă
Böszörményi Zoltán - Trupul molatic al nopții by Ildikó Gábos-Foarță () [Corola-journal/Journalistic/6101_a_7426]
-
îndoială, este foarte adevărat că marile opere poetice - care nu sînt doar poeme, mă gîndesc aici, în primul rînd, la un Shakespeare sau un Cervantes - se hazardează foarte departe în labirinturile conștiinței de sine. Modernitatea spiritului a găsit în ezitările angoasate ale lui Hamlet sau în reveriile generoase ale lui Don Quijote solul său cel mai fertil. Și există, fără îndoială, în fiecare dintre noi o relație cu sine care nu se eliberează de iluziile existenței ordinare decît atunci cînd ascultăm un
„Ce bine că Turnul Babel s-a prăbușit!“ () [Corola-journal/Journalistic/2925_a_4250]
-
banalitățile, locul comun, ,umplutura" să nu mai aibă loc, în favoarea impactului insolit al cuvintelor, nu chiar totdeauna de succes, însă în majoritatea cazurilor sugerînd stări de spirit sprijinite nemijlocit pe verb. Verbul modelat cu migală devine ,materia primă" a sufletului angoasat. Amestec de timiditate (o stîngăcie învinsă) și îndrăzneală (ambiția ,ieșirii din rînd" prin rostire), un astfel de limbaj ține trează atenția cititorului. O variantă obiectivată: Zori amărîți, încă feștilă umilă,// aleargă domnii țărani/ pe drumuri de argilă,/ cîrni de spate
Lucrătura versului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10985_a_12310]
-
sau în Grecia, la Paris sau Tbilisi. Am fost totuși un om norocos, bogat în călătorii și întâmplări pe drumuri pe care le-am imortalizat în cele două „Banchete autumnale” I și II. Chiar dacă am fost un călător sărac, singuratec, angoasat sau extaziat - (și în țări străine și pe plaiurile natale -) noroc a fost oricum (chiar când mă întorceam din Bucovina (de la moș Toader Hrib de la Arbore) sau din Occident - sfâșiată de contradicțiile cu lumea, de complexele estice - de in-comunicarea care
Florența Albu - inedit () [Corola-journal/Imaginative/13365_a_14690]
-
urmăritorului său Îi produsese un fior. — El Însuși. Precum spuneam, căpetenia siguranței orășenești, abia sosit dintr-o razie triumfală Într-un local ilegal de pariuri și curse de gîndaci amplasat pe strada Vigatans, a fost informat de cele Întîmplate de angoasata mamă a unuia dintre băieții rătăciți din ospiciu, presupusul creier al evadării, Pepet Guardiola. Așa stînd lucrurile, notabilul inspector, care, pe cît se pare, vîrÎse În el la cină douăsprezece cafele cu coniac Soberano, s-a decis a intra În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
erau profunzi, umblați pe la școli elevate, cu studii temeinice, cu acele firi care, tobă de carte, îi lăsau un loc sub soare și lui Heidegger, iar cu Țuțea aveau relații de bună vecinătate intelectuală, așa cum aveau și cu Dumnezeu. Găoaze angoasate, rumegătoare de doi bani, găina paranoică și toboșarul, Wagner avea dreptate!, din călătoria în lumea sunetelor, numai - și li se bulbucau ochii în cap - toba mare, timpanul și Chipita, cea care duce steagul la ceremonia de la patru iulie, ziua broaștelor
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN (ROMAN) de IOAN LILĂ în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361106_a_362435]
-
trei termocentrale și gîfîie urcînd panta ca o locomotivă cu aburi. În acele clipe noi, văgăunenii, ne putem corecta ceasurile biologice, vacile, care pasc libere prin tot satul, mugesc amuzate, cocoșii, chiar și ăia de tablă de pe case, dau alarma angoasați, de parcă s-ar fi abătut uliul peste orătăniile din curte, copiii ies la porți, curioși, iar babele își scuipă în sîn de sperietură și se închină, ca să le ierte Dumnezeu gîndurile ăle necurate. În restul timpului, podul, un fel de
CAP 4 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356356_a_357685]
-
fără Stăpân cert, a vorbi în plus, ca unul ce se știe a fi din clasa de mai jos de mijloc a spiritului, și a-și răci el relațiile, înainte de atâta ascensiune personală, cu o coaliție care în imaginarul său angoasat reușește neromânește a reuni și coordona contra lui personal, cum ar strivi o cireadă fluierașul de soc, Fundația Calea Victoriei, Humanitasul, Fundația România de Mâine, Poliromul, Fundația Ana, Grupul pentru Dialog Social, Institutul Aspen Romania, Curtea Veche, Fundația Creștină George Becali
POSTROMÂNISMUL (2) – NECHEZOLII DE AMBE SPEŢE ŞI POSTACUL INTELECTUAL PUBLIC de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355287_a_356616]
-
Acolo, la cazanul unde se distilau esențele izolate politic, numai umbrele ... ”, dar restul ar fi fost cuvintele poveștii, nu ale analistului ce verifica eficacitatea legilor în raport cu Emanuel Kant, filozoful distorsionant de procedură definitorie a mediului. Asistență încremenise. De la un difuzor angoasat răsună cu violența o melodie multidiscilinară: “La femei, precum la mare, te îneci între ... ”, șlagăr ce susura fierbinte în paralel cu firul subțire incantatoriu de blesteme subtile și energizante. Să ieși afară din baraca pe care domnul avocat o studiase
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 74-75 (SFIRSIT de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356726_a_358055]
-
mintea “pe moațe” și gîndesc cu chestia aia dintre picioare. Cînd l-am întrebat de ce o chema pe prietena lui așa de ciudat, s-a strîmbat: “Pentru că dă producție bună ... ” Ei, mi-am zis, Thomas misoginul! Filosoful de circumstanță. Fanfaronul angoasat. Cinicul de serviciu... Referință Bibliografică: PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN (roman) CAP 2 / Ioan Lilă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 295, Anul I, 22 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ioan Lilă : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN (ROMAN) CAP 2 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356805_a_358134]
-
nu ești făcut pentru înțelegere, dar îți sugerez ceva și vei trage singur concluziile. Imaginează-ți că îți dau un punct ... Dați-mi un punct de sprijin și voi răsturna pămîntul! Rahat! Thomas se enervase. Astea sînt teribilisme de intelectuali angoasați. Mai bine concentrează-te, că nu ai altă șansă. Imaginează-ți că îți dau un punct și te las să-l despici în două. De cîte ori o vei putea face? Teoretic, i-am zis, de-o infinitate de ori
CAP 5 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355186_a_356515]
-
De-a lungul unui traseu narativ plin de momente imprevizibile, o atmosferă încărcată de senzualitate și parfum, cititorul va trăi alături de personaje o poveste emoționantă, și, de multe ori, curajul anilor fără “frâu” reușind să inducă o stare tensionată, ușor angoasată. “Decizia era luată, curajul era suficient pentru a pleca la drum, numai să-l găsească pe Condurache acasă. Ce va spune el despre gândul său va vedea la fața locului.Acum când actul se consumase, parcă se simțea jenată de
IUBIREA ŞI FORMELE EI ISPITITOARE... VALENTINA BECART BISOG de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1718 din 14 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347139_a_348468]