17 matches
-
și ea o linie de falie etnică evidentă între populația europeană (greacă) a imperiului, deschisă (cel puțin începând cu secolul II e.c.) spre expresia plastică /artistică a sentimentului religios și masele de origine semită din partea lui asiatică, închistate într-un aniconism fără compromis, ceea ce va duce și ea la alte victime omenești. Tot cam în aceeași perioadă au fost creștinate și popoarele slave, spre care s-a îndreptat activitatea misionară a bizantinilor Chiril și Metodiu, în a doua jumătate a secolului
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
în special în domeniul artizanatului. Reprezentative pentru arta islamică sunt caligrafia, repetiția formelor geometrice sau florale, mozaicurile și mai puțin figurile umane întrucât, în islam, pictarea formelor umane este considerată idolatrie, un păcat menționat în Coran. Această constrângere se numește aniconism și se interzice în Shari‛a pictarea lui Dumnezeu, a lui Muhammad și rudele sale, precum și a oricărui profet islamic, dar pictarea oricărei alte figuri umane sau animale este descurajată de hadith-uri. Figuri decorative umane sau animale, în special la
Arta Contemporană în Spațiul Arab () [Corola-website/Science/337434_a_338763]
-
considerată drept unul dintre cei emblematici artiști contemporani ai lumii arabe. Totuși, ea nu a reușit niciodată să vândă foarte multe din lucrările sale, tocmai pentru că nu a părăsit Beirutul, iar faima sa era limitată la comunitatea artistică a orașului. Aniconismul în Islam Epoca de aur a islamului Citatul: [ca și cum mâna nu ar fi „o simplă extensie a trupului, ci un seismograf sensibil al întregului corp, măsura amintirilor și trăirilor"], tradus din Jouffroy, Allain.2001. "Dia Azzawi. A positive modernity" Citatul
Arta Contemporană în Spațiul Arab () [Corola-website/Science/337434_a_338763]
-
Aniconismul (refuzul imaginii figurate) este un concept ce face trimitere la lipsa reprezentărilor divinităților și sfinților, în special în religiile monoteiste, și anume iudaismul, creștinismul și islamul. Acesta din urmă este recunoscut pentru rezervele pe care le manifestă față de imagine, întrucât
Aniconismul în Islam () [Corola-website/Science/335359_a_336688]
-
o anumită exigență în domeniul artei, impusă de islamul legalist, în timp ce șiiții nu se sfiesc a fi reprezentaționali. În ambele cazuri, însă, regăsim o sobrietate ce asigură menținerea conceptului de unicitate și unitate a divinității ("tawhīd"). În prezent, conceptul de aniconism în islam coexistă cu o viață încărcată de imagini, în funcție de interesele politice sau orientările religioase. Un exemplu în acest sens sunt canalele de televiziune arabe, cel mai faimos fiind Al-Jazeera, care este transmis la nivel global. O altă dovadă sunt
Aniconismul în Islam () [Corola-website/Science/335359_a_336688]
-
de idoli din jurul sanctuarului Kaaba pictat pe interior de meșterii bizantini cu diverse scene religioase. Profetul a ordonat distrugerea picturilor, cu excepția unei icoane pe care se afla chipul Fecioarei Maria cu Pruncul, arsă la rândul său într-un incendiu ulterior. Aniconismul islamic capătă anvergură odată cu dezvoltarea școlilor de jurisprudență islamică ("fiqh"), care se consideră cele mai ortodoxe autorități religioase și predică un islam legalist, autoritar și arid. În diverse pasaje din Coran, Dumnezeu cheamă pe oricine să compună o scriere asemănătoare
Aniconismul în Islam () [Corola-website/Science/335359_a_336688]
-
modelul vizual al lumii spirituale, supramundane. Modul acesta de a problematiza imaginea nu este însă valabil pentru toate sistemele religioase. Astfel, spre deosebire de creștinism, în religia iudaică, de pildă, concepția despre imagine a fost mult mai restrictivă, fiind înglobată în tendința aniconismului cultual ulterior Exilului. Sursa acestei atitudini prohibitoare față de imaginile cultuale se găsea în poruncile divine care îi cereau poporului iudeu să nu aibă alți dumnezei în afară de adevăratul Dumnezeu, și să nu își facă chip cioplit "și nici un fel de asemănare
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
marginea posibilității vederii și reprezentării lui Dumnezeu 284. Fig. 12. Inscripții islamice în interiorul Bazilicii Sfânta Sofia din Istanbul În ciuda acestui fapt, lunga istorie a artei creștine a fost marcată la rândul ei de numeroase evenimente zbuciumate, ce aveau să evoce aniconismul iudaic și musulman, degenerat în cazul creștinismului în formele cele mai aspre de iconoclasm. Aceste conjuncturi au scos la iveală și numele unor reputați apărători ai cultului icoanelor, precum Sf. Ioan Damaschin sau Sf. Teodor Studitul, căruia i se datorează
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
acestei arte au conviețuit alături de imageria păgână, între cele două forme de exprimare vizuală a sacrului manifestându-se o adevărată toleranță atitudine ce avea să "persiste până spre mijlocul secolului al VI-lea"374 -, apariția reprezentărilor iconografice creștine în condițiile aniconismului secular păgân permițând anumitor cercetători să pună chiar problema unei "renașteri" a valorilor antice 375. Credem însă că această conviețuire a imaginilor creștine alături de cele ale păgânismului antic, de la care se și inspiră, se fundamentează pe un substrat ideologic mult
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
sacrului, avea să devină una dintre cele mai importante manifestări artistice ale religiei creștine. De-a lungul secolelor V-VI d.Hr., arta icoanei avea să cunoască o răspândire amplă în regiunile orientale, precum și un respect deosebit, ce demonstra abandonul aniconismului artistic al secolelor anterioare 381. S-a ajuns astfel ca, începând cu secolul al VII-lea d. Hr., icoanele să înlocuiască definitiv simbolurile păgâne, Biserica luând o poziție oficială față de arta sacră prin Sinodul Quinisext (692). Prin elaborarea acelor trei
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
271 Wladislaw Tatarkiewicz, op. cit., p. 235. 272 Ibidem, p. 471. 273 Egon Sendler, op. cit., p. 13. 274 Alain Besançon, op. cit., p.120. 275 Régis Debray, op. cit., p. 24. 276 Ibidem. 277 Raphaëlle Ziadé, Donner un visage aux dieux. Atropomorphisme et aniconisme dans l'Antiquité orientale et la Bible, în Arts Sacrés, nr. 14 / nov.dec. 2011, Edition Faton, Dijon, 2011, p. 36. 278 Petru Bejan, Hermeneutica prejudecăților, Editura Fundației AXIS, Iași, 2004, p. 65. 279 Antierretici tres adversus Iconomachos, I, P.G.
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
ebraism, ci și în islam și, în parte, și în creștinism. Unanimitatea acestei evaluări cade odată cu delimitarea sensului precis pe care îl are interzicerea reprezentărilor de cult în textul biblic și după determinarea perioadei istorice în timpul căreia s-a afirmat aniconismul în Israel și Iuda. Textul celei de-a doua porunci ne este familiar: „Nu-ți vei face idol (pesel), [nici vreo] altă imagine (kōl temûnâ) cu cele care sunt în ceruri, sus, sau cu cele de jos, de pe pământ, sau
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
lui Israel. Polemică biblică frecventă împotriva imaginilor în cult, unită cu lipsa oricărei mărturii arheologice cu privire la o reprezentare a lui Yhwh, a dus la răspândita teză că religia yahwistă ar fi deținut, chiar de la început, un caracter cultual aniconic. Acest aniconism originar ar trebui pus în relație cu caracterul nomadic originar al religiei lui Israel și, prin urmare, datat înainte de apariția regatelor lui Israel și Iuda (așa consideră Dohmen, 1985; Albertz, 2005, p. 106). Alții au susținut chiar existența unui aniconism
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
aniconism originar ar trebui pus în relație cu caracterul nomadic originar al religiei lui Israel și, prin urmare, datat înainte de apariția regatelor lui Israel și Iuda (așa consideră Dohmen, 1985; Albertz, 2005, p. 106). Alții au susținut chiar existența unui aniconism semitic nord-occidental mai generic (Mettinger, 1995, 2005), în cadrul căruia ar trebui să fie contextualizat cel israelit. Cultul originar fără reprezentarea divinității ar trebui înțeles doar ca aniconism de facto, nefiind încă exprimată pe deplin interdicția reprezentărilor divine, adică un aniconism
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
consideră Dohmen, 1985; Albertz, 2005, p. 106). Alții au susținut chiar existența unui aniconism semitic nord-occidental mai generic (Mettinger, 1995, 2005), în cadrul căruia ar trebui să fie contextualizat cel israelit. Cultul originar fără reprezentarea divinității ar trebui înțeles doar ca aniconism de facto, nefiind încă exprimată pe deplin interdicția reprezentărilor divine, adică un aniconism programatic, tipic religiei yahwiste din secolele următoare. Recent însă, unii savanți au criticat ipoteza menționată anterior susținând că porunca împotriva reprezentării divinității ar fi o inovație religioasă
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
aniconism semitic nord-occidental mai generic (Mettinger, 1995, 2005), în cadrul căruia ar trebui să fie contextualizat cel israelit. Cultul originar fără reprezentarea divinității ar trebui înțeles doar ca aniconism de facto, nefiind încă exprimată pe deplin interdicția reprezentărilor divine, adică un aniconism programatic, tipic religiei yahwiste din secolele următoare. Recent însă, unii savanți au criticat ipoteza menționată anterior susținând că porunca împotriva reprezentării divinității ar fi o inovație religioasă ce datează după epoca regală (Uehlinger, 1995; Niehr, 2003). Această reorientare modernă a
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
datorită recentei revizuiri a datării textelor biblice, fie din reanalizarea unor texte biblice inserate într-un context arheologic mai precis. Cât privește textele biblice, tendința actuală de a data redactarea finală a Pentateuhului în epoca postexilică face dificilă susținerea tezei aniconismului originar în epoca nomadă, părând mai plauzibil ca el să fie atestarea unei inovații religioase dezvoltate după căderea monarhiei și a templului când nu mai era posibilă celebrarea prezenței lui Dumnezeu în templu după modul obișnuit al monarhiilor din Orientul
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]