49 matches
-
Barnett Newman și Brice Marden, atrași de asemenea de virtuozitățile catarsice și de potențialitățile metafizice ale „misticii negrului”, în ultima jumătate a secolului XX. Totuși, la pictorul român, avem de-a face cu un procesc psihic mai evident: o tentație anihilantă, o disoluție în propriului infern subconștient și o izbăvire finală; toate acestea traversând corpul feminin devenit „umbră revelatoare” a unei alchimii totodată estetice și spirituale. Orfeu încă amorezat implorând-o pe Euridice pentru a ieși din Hades. Adam apropiindu-și
Petru Lucaci () [Corola-website/Science/317643_a_318972]
-
întorcând foile, îl citea încă o dată, de la capăt, mecanic. Și ne mai mirăm că în estul european (noi fiind cei mai la est), lucrurile sunt atât de tulburi. Nu cumva ar trebui să vorbim de efectul acestui tip de discurs anihilant, efect scontat de eminențele cenușii ale sitemului? Disecând ne putem elibera și reorienta. Nici în periaoda interbelică politica nu mergea de mână cu morala, dar discursul parlamentar, rostit de oameni talentați, cultural bine formați, putea să încânte până acolo încât
Nevoia de elocință by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11153_a_12478]
-
sunt de fapt aici și de ce este esențial pentru un imigrant să fie sănătos. Aproape țintuit la pat timp de trei zile, a trebuit să supraviețuiesc fără ajutorul altcuiva. Simplul gest al căutării unui pahar cu apă devine lung, dureros, anihilant. Nu mai am alimente, frigiderul este gol și nu pot cumpăra nimic; mănânc coji de pâine veche și niște resturi de miere de albine dintr-un borcan uitat. Brusc, toate celelalte obiective ale vieții mele de "postdoc" (cursuri, proiecte de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Deși convingerea mea este că John Robert își plănuise de multă vreme moartea; așa se explică faptul că se afla în posesia unui amestec mortal de medicamente. Și poate că Hattie nu se înșelase deloc când atribuise starea lui de anihilantă disperare, conștiinței că marea sa carte fizolofică era ratată. Firește, există o serie de factori care vor rămâne pentru totdeauna obscuri. Că John Robert a ales să moară la Institut e lesne de înțeles. A vrut să evite riscul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și basme propriu-zise. Un alt timbru prezintă legendele din volumul Țara Moților, cu sorgintea în istorisirile fantasmagorice ale băieșilor de la minele de aur din Munții Apuseni. Cu infiltrații de fantastic păgân, atmosfera e aceea a unui mediu stăpânit de forța anihilantă a superstiției. SCRIERI: Scrisori către eleve, Sibiu, 1900; Poezii, Arad, 1905; Doina, Arad, 1912; Poezii, Cluj, [1927]; Țara Moților, pref. autoarei, Arad, 1928; Povești, Arad, 1940; Țara Moților, Timișoara, 1976; Crăiasa Codrului, îngr. și pref. G. Nistor, Timișoara, 1976. Repere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285839_a_287168]
-
replică, bunăoară, unui adversar "Ziarele vă publică proza. E drept că la rubrica morților"264, aluzia malițioasă trimite la o creație anostă, care nu poate suscita interesul editorilor sau al publicului. Modul în care o spune denotă un râs sarcastic, anihilant, care nu admite replică. La fel și calificativul "cadavru", antepus numelui unui alt adversar în viață, evident, reduce la zero personalitatea ființei umane, o desconsideră total prin echivalența cu obiectul inert, privit cu indiferența rutinată a legistului sau procurorului. Printr-
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
nu ca adversar al marxismului, ci ca aliat prezumtiv al acestuia, pe terenul campaniei sale raționaliste, democratice și antifasciste: deși Lovinescu nu a înțeles „lupta activă și gândirea creatoare a clasei muncitoare”, „impasul gândirii lovinesciene, închisă în cadrul unor limite ideologice anihilante, neputința de a înțelege mersul dezvoltării societății nu ne poate face să ignorăm însă rolul de ferment pe care l-a avut delimitarea de o realitate istorică odioasă, negarea vehementă a situației aduse de fascism”. Recuperarea în limbaj marxist a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290650_a_291979]
-
universului, iar Îngînarea este percepută doar ca o batjocură și nu ca o invitație la o posibilă fuziune: Nențeles rămâne gândul Ce-ți străbate cânturile, Zboară vecinic, Îngânându-l, Valurile, vânturile. Natura, cînd nu este pur și simplu ostilă și anihilantă, nu face decît să țină isonul umorilor negre ale omului, ca În Cetini negre, unde-l Împresură cu chinul drumului și ceața sîngerie a ceasului, fără ca descîntul lor să-i zvinte măcar geana. Într-un anume fel, ele par să
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
ziua împărătească echivalând cu era cosmică: „...într-o zi, văzu că pomul înmugurește, înflorește, se scutură florile și roadele se arată; apoi spre seară dă în pârguială”. Prădarea zilnică a roadelor șubrezește fecunditatea lumii și anunță apropierea dramatică a haosului anihilant. Fructele prețioase reprezintă elixirul tinereții, tocmai pentru că însumează toată capacitatea vitală a universului: „No, împaratu, cum o-mbucat prima dată, așa ca dumneavoastră, n-aveț’ timp, numa’ timp, odat-o-ntinerit cu douzăci di ai, s-o sămțât mai tânăr, cum o mâncat un
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
reflux în neant a creației, dar paloșul civilizator oprește acest pericol, fiindcă scorpia sfârșește ca în baladă, spintecată. În Tinerețe fără bătrânețe... Scorpia are trei capete, precum balaurii, și pârjolește universul cu foc și smoală, ca exteriorizare a principiului malefic anihilant, cu combustie continuă. Treapta de sus a regnului infernal este ocupată de zmei: „ar reprezenta ultima etapă a evoluției șarpe - balaur - zmeu. Șarpelui care n-a văzut om vreme de 7 ani îi cade coada, îi cresc picioare și suge
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
altă viață, o nouă naștere simbolică, similară practicii de vânzare a copilului bolnav, din cadrul obiceiurilor de naștere. Etapa anterioară, a copilului dependent de mediul matern, nu este reversibilă pentru neofit. Florea știe, de asemenea, că zmeii, bestiile ce întrupează haosul anihilant au capacitatea de a vorbi cu obiectele și părțile componente ale casei, iar zidul nu va fi întrebat. În balada Voica I (27) strigoiul care o urmărește pe fată primește ajutor de la singura căniță neîntoarsă cu fundul în sus, ca
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
tâlharii 12. Spre deosebire de pitici, specifici mitologiei nordice, zmeii au o simbolistică malefică, ei reprezintă dușmanul periodic al creației. Tâlharii pot fi o replică a lor în contingent, atacurile conduse în bande (de ambele grupuri de personaje) apropiindu-i de puterea anihilantă a zmeilor. Atât 9, cât și 12 conțin în sine ideea desăvârșirii, sunt numere complete din punct de vedere ritual. Fecioara „civilizează” prin instituirea ordinii gospodărești și prin legătura de rudenie întreaga dimensiune infernală și pune astfel la adăpost lumea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
e stăpâna lunii și a fazelor sale”. Fecioara devine ea însăși o divinitate prin actualizarea modelului arhetipal și victoria ei însumează participarea sacrului. Mătasea (prezentă și în „zgarda” leului din colindele de fecior) este constant asociată cu năvodul pentru peștele anihilant: „Mreajă a-mpletit,/ Mreajă de mătasă,/ Că-i mai sănătoasă” (Utconosovca - Odesa). Trăinicia firului nobil este corespunzătoare actului temerar de înfruntare a haosului, de aceea leagănul în care plutește peste ape fecioara are aceeași compoziție. Cămașa soarelui cusută de Iana în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de lână asemenea unui animal călăuză în legende. Casa de pe cealaltă lume la care o conduce ghemul aparține Sfintei Sâmbete și aici fata va depăși probele consacrante. Strigoiul care o curtează pe fecioară în alt basm, ca întrupare a haosului anihilant, este deconspirat cu ajutorul unui ghem de lână care se desfășoară până la mormântul acestuia. Și anularea ghinionului poate fi făcută printr-un ghem, firul conținând în sine atât ideea de destin, de viață și moarte, cât și pe cea a abilității
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
părintească ține de circumscrierea în sacru prin interzicerea lui, știindu-se că psihologia inversă este cea mai eficientă în cazul copiilor. Năvodarul experimentat Vioară nu reușește, în baladă, să-l oprească pe fiul său, devenit neofit, să vâneze în apele anihilante, dimpotrivă, vorbele sale accelerează traseul inițiatic: „Toate apele să-mi vânezi;/ Dar auzi bine, ori n- auzi,/ La Vidrosu să nu mergi,/ Că Vidrosu-i de adânc,/ Cât din cer până-n pământ,/ N-are margine, nici fund;/ Cine intră în adânc
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
monștrilor care pradă lumea ciclic accentuează natura infernală a șederii feciorului în școala din pădure, echivalentă cu o coborâre pe tărâmul terifiant. Depășirea maestrului în final consacră feciorul cu abilități supranaturale și eliberează, în același timp, dimensiunea profană de efectul anihilant al haosului. Funcția pedagogică a zmeului/drac reconfigurează dimensiunea socială prin convertirea abilităților malefice în însușiri inițiatice, cu puteri regeneratoare. Nu un obiect este smuls sacrului stâng, ci întreaga lui esență, misterele lui au fost revelate în totalitate tânărului. Deși
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mișcare la nivel microcosmic. La fel de zadarnică și istovitoare este sfărâmarea pietrelor, ele înseși afectate de măcinarea creației. „Strânsa legătură între suflet și piatră” face semnificația actului obsesiv să coboare și mai adânc, în fibra vibrantă a spiritului marcat de puterea anihilantă a duratei. Nimic nu rezistă în fața disoluției cosmice, nici măcar roca dură. Cel de-al treilea personaj este în acord cu cifra pe care o materializează prin sacralitatea deschisă de munții seismici. Dimensiunea geografică a mitului face din acest topos locul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
confirmă datele embriologiei tradiționale”). Muma pădurii îi dă eroului, întrun basm cules de G. Dem. Teodorescu, vase care au un efect opus mediului sacru și formează un microclimat numai pentru neofit: cofa încălzește în mijlocul gerului năprasnic, sticla răcorește pe arșița anihilantă. Călătorul are toate ajutoarele necesare la îndemână, fiindcă statutul de inițiat constituie, în final, o înzestrare nativă. Nimic din ceea ce se pune în scena rituală nu vine în dezacord cu forul interior al celui ales încă dinainte de concepție deseori. Doar
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mai puțin mizeră și mai lipsesc pe deasupra măreția și farmecul încleștării. Viața cazonă e sinistră în evocările lui Bacalabașa sau Brăescu și în același timp plină de umor involuntar. Introducerea serviciului militar obligatoriu și disciplina impusă cu mijloace contondente sunt anihilante pentru soldați, mană cerească pentru gradații sadici și mărginiți sau ofițerii oligofreni ca Moș Teacă. Un ziar se numește Răsboiul în plină pace, la ani buni după Războiul de Independență. A apărut de prin decembrie 1877 până spre sfârșitul secolului
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
rânduia manuscrisele, colecțiile ziarului l’Express ș.a.m.d. Scrutez acele interioare venerabile, înnobilate de prezența unui spirit ales, și mă gândesc la valoarea unei existențe umane perpetuate în obiectele ce i-au stat în preajmă. Gândul acesta are ceva anihilant în el pentru un om care le privește după mulți ani de la dispariția posesorului lor. Deodată înțelegi că te sufoci, simți că ființa ta nu încape în acest univers străin și pietrificat, pe care unii îl slujesc cu atâta devoțiune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
în franceză, ca să-i permită și bunicii ei să, dar eu nu mai știam ce se întâmplă cu mine, de la primele cuvinte rostite din nou în franceză, un văl de neputință s-a lăsat peste simțurile mele amorțite de efectul anihilant al limbii acesteia necunoscute și ploaia scurgându-se pe fereastră, întunecându-se în cameră, cuvintele străine pe care ar fi trebuit să le înțeleg, impresia că le înțelegeam cu altceva decât cu mintea și nu-mi dădeam seama care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
bate vîntul, bate, cu nesinceritate/ se desprind de pe mine scoicile/ algele" (ibidem). Ajunsă la suprasaturație, ironia "pleznește" precum "ceasul amiezii" mai înainte menționat. Prin urmare dezamăgirea poetului stăpînit de nostalgia posturii de "copil iubit" nu merge prea departe pe drumul anihilant al ironiei, ai cărei acizi rod fără milă tot ce întîlnesc, sfîrșind prin a ține în șah însuși discursul poetic. Fără a renunța la tonalitatea ironică (binevenită pentru a tempera, relativiza formal incandescenta, patetismul, abisalitatea), autorul o implică într-o
Un basm pentru adulti by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18133_a_19458]
-
golirea ei de spectaculosul înalt semnificant. Femeia cucerită este fie înaltă, cu membre (i.e. picioare) lungi, subțire, cu sînii mai degrabă mici, cu gîtul lung, inteligentă, opunînd pe față rezistență dominației și fiind învinsă cu atît mai spectaculos și mai anihilant (aproape anulîndu-i-se personalitatea) - fie scundă, cu rotunjimi, cu sînii mari (de obicei "globulari") și "șolduri evazate", mai curînd tăcută, ascunsă, care lasă să se vorbească despre ea în loc să verbalizeze ea însăși (așa cum face prima), imprevizibilă, cu evoluție îndelungată și descoperindu
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
la "demonia creației divine", după cum se rostește același I. Negoițescu, autorul Florilor de mucigai este, așa cum am spus, un insurgent total, care nu pierde din vedere nimic, nu iartă nimic, într-o îmbrățișare de șarpe constrictor a frazei sale complicat anihilante prin strălucirea ei ce ia ochii: "Înscris în spațiul mai amplu al discursului contestatar, spiritul agresiv arghezian se desfășoară, din cîte s-a putut observa, pe toate planurile (social și politic, religios și spiritual, cultural și artistic), într-o așa
Pamfletul arghezian (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14596_a_15921]
-
contra „evidențelor” stabilite de o gândire logică, pragmatică, și de o etică pe măsură devine și a lui B. Fondane, angajat de-acum într-o confruntare permanentă cu o lume excesiv aservită exigențelor Istoriei, constrângătoare și nivelatoare, oprimante și chiar anihilante pentru conștiința și sensibilitatea individului care-și pune marile probleme ale existenței sale într-un regim al interogației neliniștite și sub semnul propriei libertăți interioare. „Duminicile Istoriei” ca puncte de apogeu ale sumisiunii subiectului de către masa dominată de eroii momentului
Cu Benjamin Fondane dincolo de Istorie by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/5570_a_6895]