49 matches
-
la "demonia creației divine", după cum se rostește același I. Negoițescu, autorul Florilor de mucigai este, așa cum am spus, un insurgent total, care nu pierde din vedere nimic, nu iartă nimic, într-o îmbrățișare de șarpe constrictor a frazei sale complicat anihilante prin strălucirea ei ce ia ochii: "Înscris în spațiul mai amplu al discursului contestatar, spiritul agresiv arghezian se desfășoară, din cîte s-a putut observa, pe toate planurile (social și politic, religios și spiritual, cultural și artistic), într-o așa
Pamfletul arghezian (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14596_a_15921]
-
infinit mă-ncarcă,/ sînt plin de zări și lucruri ca o arcă” (Plata luntrașului). Cumpăna delicată nu se poate menține, întrucît aviditatea față de „lucruri” se autodenunță, acordînd preeminență „golului” spiritual, fără ca totuși acesta din urmă să-și proclame consecințele ultime, anihilante: „O lăcomie sînt prin lucruri,/ un gol subit cerînd adăugire,/ în drumul spre nisip, sînt un prilej/ ogolioasei vieți, inel deschis prin solul lumii/ prin care fug răgazuri lacome” (Răgaz). Evident, „sufletul” (anima) dorește a evada din temnița carnală, a
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
ia distanțe față de real că și față de sine însuși, irealizînd, negînd. Sursă să existențiala se ascunde sub pudoarea acidă a contestării. Neputînd fi suspendată, existentă se prezintă la un mod distorsionat, învesmîntata în poze cinice sau doar ludice, cu efect anihilant, precum la celălalt poet de frunte al Iașilor, Mihai Ursachi. Nu melancolia e o devitalizare, cum s-ar părea, ci ironia, care, după cum specifică reputatul ei teoretician, Vladimir Jankelévitch, "rîde fără pofta și glumește cu răceală". Dacă omul melancolic poate
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
se găsește în aceste pagini ale intimității, injectate fără nici o reținere cu "otrăvuri" sainte-beuviene. Ne imaginăm cît ar fi de surprinși unii autori, dacă ar fi știut că hiperamabilul Felea a ținut, pe seama lor, o dublă contabilitate. Iată un comentariu anihilant asupra lui Doinaș, traducătorul: "Ștefan Aug. Doinaș continuă să publice în Familia (nr. 9) traduceri din poezia universală, însoțite de comentarii. De astă dată îl abordează pe Machado. Sincer vorbind, tălmăcirile mi se par chinuite. Ele se află exact la
Jurnalul lui Victor Felea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16781_a_18106]
-
Oricum, în acest caz, revizuirea redevine procesul organic al receptării unei întregi istorii prin prisma prezentului, lucru la care se gîndea într-o vreme chiar G. Călinescu. Contemporanii, ca să zic așa, nu mai cred în autoritatea unor judecăți oficializate și anihilante, intrate în rutină. Ei pun totul la îndoială, și nu din necredință, nici din dorința de a avea certitudini, ci din nevoia (re)autentificării de sine. Re-citirea devine, în acest caz, o rescriere și, prin urmare, o reîntemeiere, atît a
Revizuiri și... revizuiri by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/15825_a_17150]
-
golirea ei de spectaculosul înalt semnificant. Femeia cucerită este fie înaltă, cu membre (i.e. picioare) lungi, subțire, cu sînii mai degrabă mici, cu gîtul lung, inteligentă, opunînd pe față rezistență dominației și fiind învinsă cu atît mai spectaculos și mai anihilant (aproape anulîndu-i-se personalitatea) - fie scundă, cu rotunjimi, cu sînii mari (de obicei "globulari") și "șolduri evazate", mai curînd tăcută, ascunsă, care lasă să se vorbească despre ea în loc să verbalizeze ea însăși (așa cum face prima), imprevizibilă, cu evoluție îndelungată și descoperindu
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
Valerian Sava Să ne facem că nu ne-ar lipsi unele repere proxime, de situare și apreciere, printre filmele care rulează pe ecranele autohtone; să notăm numai în treacăt, din nou, recordul mapamondic al repertoriului local, cu scorul anihilant de 33,5: 2,5 dintre filmele S.U.A. și cele din Restul Lumii (săptămîna trecută, în rețeaua cinematografelor bucureștene, exceptînd Cinemateca); în rimă edificatoare cu contra-performanța la rîndu-i aneantizantă a singurei cinematografii din zonă care și-a întrerupt premierele proprii
Insurmontabila barieră by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16179_a_17504]
-
am exprimat dezacordul, consemnat în paginile volumului cu triplu statut auctorial, Vorbind (Ed. Limes, 2004). Intempestivă evoluție a lucrurilor, cînd noi, cei taxați drept "demolatori", ne vedem în situația de a lua apărarea unor autori loviți cu adevărat de sancțiuni anihilante! Există însă o deosebire de căpetenie între o poziție și alta. Deplîngînd colaboraționismul unor M. Sadoveanu, T. Arghezi, G. Călinescu, nu intenționam nici o clipă - ceea ce am evidențiat mereu - a nega statutul lor de creatori de primă mînă, de stîlpi de
Un ton tranșant by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8602_a_9927]
-
acestea, flacăra nebuniei luminează nu atât chipul cât discursul lui Viorel. Violență mustește, fiecare cuvânt se transformă într-o schija incandescenta, chestionarea resorturilor unor întrebări banale revendică o vaticinare a ipocriziei sociale. Pulsiunea care subîntinde aceste dialoguri eratice este una anihilanta, este un paroxism rece, o ardere înghețată. N-am mai văzut un personaj atât de complex în cinematografia românească de mult timp și pot înțelege investiția regizorului în acest rol. Miza este totală și niciun alt personaj nu este capabil
Străinul din Aurora by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5688_a_7013]
-
contra „evidențelor” stabilite de o gândire logică, pragmatică, și de o etică pe măsură devine și a lui B. Fondane, angajat de-acum într-o confruntare permanentă cu o lume excesiv aservită exigențelor Istoriei, constrângătoare și nivelatoare, oprimante și chiar anihilante pentru conștiința și sensibilitatea individului care-și pune marile probleme ale existenței sale într-un regim al interogației neliniștite și sub semnul propriei libertăți interioare. „Duminicile Istoriei” ca puncte de apogeu ale sumisiunii subiectului de către masa dominată de eroii momentului
Cu Benjamin Fondane dincolo de Istorie by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/5570_a_6895]
-
întorcând foile, îl citea încă o dată, de la capăt, mecanic. Și ne mai mirăm că în estul european (noi fiind cei mai la est), lucrurile sunt atât de tulburi. Nu cumva ar trebui să vorbim de efectul acestui tip de discurs anihilant, efect scontat de eminențele cenușii ale sitemului? Disecând ne putem elibera și reorienta. Nici în periaoda interbelică politica nu mergea de mână cu morala, dar discursul parlamentar, rostit de oameni talentați, cultural bine formați, putea să încânte până acolo încât
Nevoia de elocință by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11153_a_12478]
-
de necesară cum mi-am Închipuit. M-a părăsit și frica. Aproape că-mi dă tîrcoale un drăcușor ironic, Îl simt cum Îmi gîdilă buzele... și totuși Îmi este rușine de ei toți și mai ales de mine - sentimentul acela anihilant că iar mi-am amînat examenul nu vrea să mă părăsească. Lașitatea mea se accentuează odată cu Înaintarea În vîrstă. CÎnd eram tînără mă aruncam cu ochii Închiși de la trambulină, luam asupra mea greșelile altora, Îmi mărturiseam vina, mă expuneam cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
moarte“ cu „viață“, „Întuneric“ cu „lumină“, „dușman“ cu „prieten“, „ură“ cu „iubire“ și toată această voioșie dementă Întinsă ca un celofan roșu peste un cadavru În putrefacție. Dincolo, În lumea cea mare, alte interese, alte manevre politice, și ele umilitoare, anihilante. Oare cum s-ar putea interpreta viziunea pe care a avut-o Rudolf B. la Congresul scriitorilor din Berlinul Occidental, cînd Îi zărise pe H.M. și pe R.W. În sală, Înconjurați de ziariști și fotoreporteri, deși ei se aflau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
răul comun. O amnezie malignă ne moleșește luciditatea. Nu mai punem întrebări, nu mai căutăm răspunsuri. Ne-am obișnuit să mergem șchiopătând și nu ne miră deloc că nu mai putem alerga. În cele din urmă, am ajuns în ipostaza anihilantă în care verdictul asupra delațiunii să nu mai aibă semnificație. Cred cu tărie în judecata morală. Lucidă, asumată, rațională. Fără călăi și fără victime. Aceasta ne-ar duce de unde am plecat. Dar cu vinovați capabili să-și recunoască ticăloșiile mai
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
o putere ce nu se dezmint, frica, plictiseala și suspiciunea, ca date umane intrinseci, o lume în care oroarea de alienare, fuga de alienare nu cunosc altă soluție decât „pustiul domestic”, ce nu mai puțin o erodează cu forța lui anihilantă, căreia nimic nu i se poate opune. ION NEGOIȚESCU SCRIERI: Noaptea pe latura lungă, pref. Miron Radu Paraschivescu, București, 1969; Captivi, București, 1970; Atrium, București, 1974; Primele porți, București, 1975; Cartea fiului, București, 1976; Zilele și jocul, București, 1977; Anii
MANEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287978_a_289307]
-
și basme propriu-zise. Un alt timbru prezintă legendele din volumul Țara Moților, cu sorgintea în istorisirile fantasmagorice ale băieșilor de la minele de aur din Munții Apuseni. Cu infiltrații de fantastic păgân, atmosfera e aceea a unui mediu stăpânit de forța anihilantă a superstiției. SCRIERI: Scrisori către eleve, Sibiu, 1900; Poezii, Arad, 1905; Doina, Arad, 1912; Poezii, Cluj, [1927]; Țara Moților, pref. autoarei, Arad, 1928; Povești, Arad, 1940; Țara Moților, Timișoara, 1976; Crăiasa Codrului, îngr. și pref. G. Nistor, Timișoara, 1976. Repere
BOTIS-CIOBANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285839_a_287168]
-
petrec doar din ritmul zilelor, din pași duși, din cadențe mistuite, din despicări de aer, din troian de clipe pogorâte. Rămân tot mai în urma vieții care se trece. Clipe ca acestea, moi, toropite de zăpușeala miezului de zi. Căldură sufocantă, anihilantă. Gândurile moi, lichefiate, vâscoase se preling în mătci coșcovite, vaduri secate. Încinse urme ale unor elanuri rămase de demult în aceste urme scorojite. Curg vorbele celor din jur fără sevă, uscate și ele în arșița acestui fără de gânduri timp. Vorbim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ba un profesor, ba un țăran mai înstărit, agentul fiscal. Ai mei trăiau cu spaima de a nu li se înscena ceva și să fie ridicat tatăl meu. Spaima aceasta de mașina Securității care venea și ridica oameni era reală, anihilantă. Dimineața, la școală, ne șopteam unul altuia: „Iar a venit mașina“. Era o prezență terifiantă mașina aceea, nu o văzuse nimeni dintre noi, știam că-i zice „Gaz“ și vine în inima nopții, înspre zori, și ridică oameni. Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mine spusele lui Kerim. Decât că mi le aduc aminte din când în când, ca și cum într-adevăr șoptitorul intrase în mine cândva, poate chiar mă născusem cu el în mine, și mereu mi-a otrăvit zilele cu această frică surdă, anihilantă. Dar nu șoptitorul a fost. Pur și simplu timpul în care am venit pe Lume și în care am trăit a fost îmbibat de frică, de spaime și de mâlul ticăloșiilor de tot felul. Un timp al dosarelor. Din fragedă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
resemnă acceptând o perspectivă nu prea plăcută. ― Pare rezonabil, admise Ash. Dar este mai ușor de zis decât de făcut. Cum propuneți să procedăm? Dallas realiza foarte bine neliniștea care-i domina pe colegii săi; neliniște tot mai apăsătoare și anihilantă. Dar avea de ales? ― E adevărat că nu-i ușor. Nu există decât o modalitate de a pune mâna pe ea și de a economisi la maximum rezervele de oxigen. O vom căuta compartiment cu compartiment, coridor cu coridor. ― Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Deși convingerea mea este că John Robert își plănuise de multă vreme moartea; așa se explică faptul că se afla în posesia unui amestec mortal de medicamente. Și poate că Hattie nu se înșelase deloc când atribuise starea lui de anihilantă disperare, conștiinței că marea sa carte fizolofică era ratată. Firește, există o serie de factori care vor rămâne pentru totdeauna obscuri. Că John Robert a ales să moară la Institut e lesne de înțeles. A vrut să evite riscul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mai puțin mizeră și mai lipsesc pe deasupra măreția și farmecul încleștării. Viața cazonă e sinistră în evocările lui Bacalabașa sau Brăescu și în același timp plină de umor involuntar. Introducerea serviciului militar obligatoriu și disciplina impusă cu mijloace contondente sunt anihilante pentru soldați, mană cerească pentru gradații sadici și mărginiți sau ofițerii oligofreni ca Moș Teacă. Un ziar se numește Răsboiul în plină pace, la ani buni după Războiul de Independență. A apărut de prin decembrie 1877 până spre sfârșitul secolului
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
globalizare și societate a cunoașterii în locul celor de postcapitalism sau postindustrialism nu este urmată pe o cale regală a cunoașterii. Distorsiunile și ambuscadele ideologice amprentează orizonturile acestor concepte cu grile interpretative preglobale. Semnalele societății globale - prin inițializarea societății cunoașterii - sunt anihilante pentru valorile consensuale ale industrialismului, în toată pletora lor alimentată de masificare și colectivizare. De aici încercările de confiscare sau deturnare a sensului lor de către modelul explicativ al realității fondat de Descartes. În această manieră a confuzionării se susține că
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
răul comun. O amnezie malignă ne moleșește luciditatea. Nu mai punem întrebări, nu mai căutăm răspunsuri. Ne-am obișnuit să mergem șchiopătând și nu ne miră deloc că nu mai putem alerga. În cele din urmă, am ajuns în ipostaza anihilantă în care verdictul asupra delațiunii să nu mai aibă semnificație. Cred cu tărie în judecata morală. Lucidă, asumată, rațională. Fără călăi și fără victime. Aceasta ne-ar duce de unde am plecat. Dar cu vinovați capabili să-și recunoască ticăloșiile mai
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
sunt utile mai cu seamă în cazul nostru, dată fiind carența de studii serioase cu privire la epocă și prezența în exces a unor reconstituiri deformante. Cei care mai pretind, sincer sau interesați, că românii nu s-au opus tăvălugului nivelator și anihilant reprezentat de regimul comunist află în memorialistica de închisoare (poate cea mai interesantă și cea mai dramatică) date indispensabile pentru stabilirea adevărului. Unii au socotit, după abolirea regimului, în decembrie trecut, că pot limita întregul proces la anii de dictatură
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]