197 matches
-
credincioșii acceptă existența unor divinități inferioare celei principale, pe care ei o venerează ca fiind adevăratul lor dumnezeu, la cultul monoteist. Iudaismul a fost prima religie monoteistă de succes (care a supraviețuit fondatorului și vremii), deși unii susțin că însuși animismul ar fi o formă de monoteism. Poporul Israel se consideră de la un anumit moment al istoriei sale "poporul ales al singurului Dumnezeu", acel Dumnezeu care le-a revelat cartea sfântă - Biblia. În creștinism, unicitatea lui Dumnezeu include divinitatea Fiului său
Monoteism () [Corola-website/Science/296673_a_298002]
-
Genezei, cu referire la primele trei capitole ale acestei cărți. La o primă vedere, cartea apare ca fiind o colecție de opinii ce tratează diferite teme. Robert Lenoble a arătat că principiul lucrării este lupta împotriva magiei, artelor divinatorii, cabalei, animismului, panteismului filosofic. El îl menționează pe Martin Del Rio ("Cercetări în magie") și îl critică pe Marsilio Ficino pentru acceptarea puterii imaginilor și caracterelor. El condamnă magia astrală, astrologia și conceptul "anima mundi", foarte popular în Renaștere printre neoplatonici. Condamnă
Marin Mersenne () [Corola-website/Science/313586_a_314915]
-
ele nu se exclud reciproc. Unii wiccani consideră că e mai benefic să adopte una sau alta în funcție de circumstanță. este la bază o religie care crede în imanența esenței divine, iar pentru unii wiccani acest lucru implică și elemente de animism. O credință foarte importantă în unele tradiții wiccane este că Zeița și Zeul (sau zeițele și zeii) se pot întrupa, cel mai adesea prin intermediul Preoteselor sau a Preoților în cadrul unor ritualuri specifice. Părerile despre viața de apoi sunt diversificate. Totuși
Wicca () [Corola-website/Science/297234_a_298563]
-
uneori nemuritoare) a unei persoane sau lucru viu. Multe sisteme filozofice și spirituale învață că oamenii au suflete; unele atribuie suflete tuturor lucrurilor vii și chiar obiectelor fără viață (cum ar fi râurile); această credință este în mod curent numită animism. Se crede adesea că sufletul iese din corp și continuă să trăiască după moartea unei persoane, iar unele religii afirmă că Dumnezeu este cel care creează suflete. ul este adesea considerat parte integrală și esențială pentru conștiință și personalitate, poate
Suflet () [Corola-website/Science/314525_a_315854]
-
lor. "Neuronii oglindă" din regiunile creierului cum este zona Broca poate facilita această strategie comportamentală. Poziția intenționată, sugerează Dennett, s-a dovedit de un așa succes încât oamenii tind să o aplice tuturor aspectelor experienței umane, astfel conducându-ne la animism și alte conceptualizări ale sufletului. Anumiți teologi creștini s-au arătat alarmați de succesele noilor științe ale vieții în înțelegerea naturii umane pe baze strict materialiste. Acești teologi consideră că pentru a preîntâmpina un nou front din ceea ce unii au
Suflet () [Corola-website/Science/314525_a_315854]
-
mai știm decât ce oferă tot miturile grecești, de ex. frecvența pomenirii traiului troglodit al arcadienilor. Probabil de acolo și persistența până într-o anumită epocă a sacrificiilor umane, ca și a fetișismului (zeii înșeși au fetișuri); de asemeni, supraviețuirea animismului, în nenumăratele "Nimfe, Dryade, Hamadryade, Naiade, Oceanide" ș.a. Erau stăruitoare și tradițiile "totemice", aduse din fondul aric comun sau împrumutate de la populațiile locale: Hera era uneori simbolizată de o vacă (Homer o numea "cea cu ochi de vacă"); Zeus era
Mitologia greacă () [Corola-website/Science/297482_a_298811]
-
ul ( "„spirit”" apoi "„suflet”") este rezultatul gândirii omului primitiv din stadiul prereligios timpuriu, manifestat prin personificarea obiectelor și a fenomenelor naturii, precum și prin investirea acestora cu atribute umane. Termenul de "animism" a fost introdus de etnograful englez Edward Burnett Tylor într-un studiu apărut in anul 1871, "Primitive Culture", pentru a desemna primul stadiu religios, un „minim de religie”, având ca sursă dorința omului de a-și explica fenomene enigmatice din
Animism () [Corola-website/Science/305654_a_306983]
-
halucinațiile, bolile) sau credința că orice om are un suflet autonom care-l poate părăsi temporar (în somn sau în leșin) sau definitiv (prin moarte). ul este o formă de religie care atribuie un suflet animalelor, fenomenelor și obiectelor naturale. Animismul este prezent, într-o varietate de forme de expresie și manifestare, la mai toate popoarele tribale ale lumii și influențează mult hinduismul popular și Islamul, dar și creștinismul. Cei mai mulți practicanți ai animismului (sau tradițiilor religioase tribale) consideră că există un
Animism () [Corola-website/Science/305654_a_306983]
-
atribuie un suflet animalelor, fenomenelor și obiectelor naturale. Animismul este prezent, într-o varietate de forme de expresie și manifestare, la mai toate popoarele tribale ale lumii și influențează mult hinduismul popular și Islamul, dar și creștinismul. Cei mai mulți practicanți ai animismului (sau tradițiilor religioase tribale) consideră că există un Dumnezeu creator care a întocmit universul în trecutul mitic. El este undeva departe și nu are nimic de-a face cu oamenii. În orice caz, există întotdeauna vreun fel de legendă sau
Animism () [Corola-website/Science/305654_a_306983]
-
vreun fel sau altul, înapoi la Dumnezeu. Practic vorbind, spiritele sunt cele mai importante realități ale acestor oameni în viețile lor mundane și de aceea sunt și numiți „animiști”, ceea ce înseamnă închinători la spirite. Există trei feluri de spirite în animism:<br> 1. Ancestrale: spiritele strămoșilor morți, despre care se crede că sunt prezenți și se preocupă de binele respectivului trib sau familie în vreun fel.<br> 2. Spirite ale naturii: asociate cu fenomenele naturii (tunete, furtuni, secete sau altele asemenea
Animism () [Corola-website/Science/305654_a_306983]
-
număr mare. Tocmai de aceea creștinismul este numit religia robilor, a săracilor, a celor excluși din societate. Tribalii sunt în afara castelor recunoscute ("harijen" - denumire dată de Gandhi acestora, care înseamnă „fiii lui Dumnezeu”). Nu trebuie să apară confuzia dintre termenul animism, care este o formă de ""religie"", pe care îl analizează articolul de față și termenul "animism", care este o ""doctrină fiziologico-medicală a lui Stahl, care explică faptele vitale prin intervenția sufletului"; "vitalism"". Cei mai importanți filozofi care au avut concepții
Animism () [Corola-website/Science/305654_a_306983]
-
societate. Tribalii sunt în afara castelor recunoscute ("harijen" - denumire dată de Gandhi acestora, care înseamnă „fiii lui Dumnezeu”). Nu trebuie să apară confuzia dintre termenul animism, care este o formă de ""religie"", pe care îl analizează articolul de față și termenul "animism", care este o ""doctrină fiziologico-medicală a lui Stahl, care explică faptele vitale prin intervenția sufletului"; "vitalism"". Cei mai importanți filozofi care au avut concepții animiste sunt:
Animism () [Corola-website/Science/305654_a_306983]
-
percepută ca ceva inferior, demn de dispreț și ridiculizare. D.Ex.-ul definește superstiția ca fiind "o prejudecată care decurge din credința în spirite bune și rele, în farmece și vrăji, în semne prevestitoare, în numere fatidice sau alte rămășițe ale animismului și ale magiei". Nu e de mirare deci că credincioșii și-au aruncat reciproc, dintotdeauna, așa cum s-a menționat mai sus, invectiva de superstiție pentru a respinge religia celuilalt, căci după cum se poate constata toate religiile prezintă această credință în
Religie () [Corola-website/Science/296516_a_297845]
-
rurală, agricolă. În perioada Hallstatt timpurie se pare că se ajunsese la o relativă egalizare socială. Fenomenul major care caracterizează viața spirituală în această perioadă este apariția panteonului, chiar dacă in cadrul anumitor populații au dăinuit credințe ancestrale, cum ar fi animismul, cultul naturii. Panteonul se caracterizează prin asocierea unor expresii umane cu principii naturale, sociale, economice. S-a manifestat la celți, traci, daci, iberici. În privința ritualurilor funerare, înhumarea devine preponderentă, înlocuind, cu timpul, incinerarea. Fenomenul de stratificare socială a dus la
Hallstatt (perioadă) () [Corola-website/Science/298615_a_299944]
-
Ilúvatar sau al Valarilor includea și un fel de magie, precum și teribilul jurământ al lui Fëanor. Magia are de asemenea un efect și asupra lumii însăși: în Eregion, pietrele "comunica" între ele și mai ales dezvăluie lucruri de mult apuse (animism). Și, desigur, în Pământul de Mijloc, creaturi precum dragoni, orci, gnomi și elfi, Enti (totuși să nu uităm de Tom Bobandil care pare neafectat de nici un fel de acțiune din exterior) sunt reale. Un prim exemplu ar fi Ușa lui
Magie (Pământul de Mijloc) () [Corola-website/Science/309700_a_311029]
-
de către Jeremy Bentham, Claude Adrien Helvetius sau baronul d’Holbach ă nu vede În „suspinul creaturii tulburate” decât o „fericire iluzorie” și „o adunătură de superstiții” care disimulează sau ascund raporturile de dominație. Opunându-se interpretărilor tradiționale În termeni de animism sau naturism, analizele lui Durkheim cu privire la totemism pun În evidență un proces de idealizare și de transfigurare: „O societate”, citim În Formele elementare ale vieții religioase, „are tot ce-i trebuie pentru a trezi În suflete, prin Însăși existența sa
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
Madrid, Caprichos, Piso bajo ș.a le contemplă cu o dragoste, o emoție și un entuziasm incompatibile cu dezideratul artei dezumanizate, purificate de orice referință la problemele și sentimentele omenești. Cu atât mai mult cu cât RAMÓN, împingând heterodoxia până la animism, dă viață lucrurilor. Tradiție realistă, localism pe de o parte și avangardism, universalism pe de alta, conviețuind în stil hispanic, dar și ramonian. Scriitorul este conștient de diferența care îl separă de ismele dinafară și își creează, după cum declară în
„Un avangardist surâzător“ – Ramón Gómez de la Serna by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3329_a_4654]
-
În ochi cu petele de culoare. Imaginați-vă că sunteți un arhitect decorator care are o mie de ani. Începeți cu puțin budism tibetan, adăugați o urmă de budism indian, o umbră de budism han, plus câte o tușă de animism și daoism. Un talmeș-balmeș, ziceți? Nu, ceea ce găsim În acele temple este un amalgam pur chinezesc, o eleganță Încântătoare și În același timp desuetă, o amestecătură pestriță și magnifică ce face din China o țară care stârnește inepuizabile curiozități. Nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
norilor treceau peste dealurile Împădurite, lăsând pete vineții pe versanții Înverziți. Nații trăiau În natură, În copaci și butuci, câmpuri și pietre. Dedesubtul acestei suprafețe vizibile se găsea un strat primordial de credințe, nucleul topit și plăcile În mișcare ale animismului. Unele dintre aceste credințe animiste veniseră din China, cu mai bine de o mie de ani În urmă, când spiridușii și demonii se Îndreptaseră spre sud, cum făceau și prietenii mei acum. Acești Nați călători se agățaseră ca scaiul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
fascinau. Ea nu era ca ei. Dimineața devreme, când deschidea robinetul și auzea apa rece, limpede, curgând în ceainic și umplându-l, se simțea pură și proaspătă. Deprinsese de la Adam una dintre caracteristicile fortăreței ei interioare, anume, un soi de animism care se aplica la orice, nu numai la muștele care trebuiau prinse și apoi lăsate să zboare pe fereastră, nu numai la gândacii care erau eliberați, cu duioșie, în grădină, sau la păianjenii care trebuiau respectați în ungherele lor, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
afirmat public, nu odată, că Divinitatea era sursa primară a postulatelor sale. Mai mult ca sigur că l-au rănit și primele comentarii, cu substrat așa-zis filozofic, ale teutonilor neo-scolastici, care au identificat eronat marea lui construcție matematică, cu animismul sau cu panteismul. Deci, cu păgânismul. Adică, l-au acuzat fățiș că atentează la ideea unicității lui Dumnezeu, rostește Avocatul. Greșeau, greșeau, nenorociții, fără doar și poate, oftează Dănuț. Se înșelau. Îți dai seama? Mustește aici ceva mistic. Necartezian. Indicibil
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
decât cele știute. Tot țesând la pânza ei, Penelopa, îmbătrânită, a devenit "zgripțuroaică", probozindu-l pe Ulysse întors în sfârșit acasă. Lui Ovidiu însă (invocat în Către mare), îi face reverențe: "Poete, care dai vechime de două mii de ani versurilor mele". Animismul își are partea lui. Un ceasornic, întorcându-se "cu spatele la timp", moare, iar posesorul stă de veghe trei zile ca să vadă "cum continuă să-i crească părul și unghiile" (Cu spatele). II Practicant dezinvolt al versului liber, "anecdotistul" cu mască neclintită
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
logicii curente. Aceleași mecanisme în toate volumele în Detectivul Arthur (1970) și Julien Ospitalierul (1974) ori în Ruina unui samovar(1988); un alt volum, Adio, Robinson Crusoe, include în mare parte texte anterioare. Reprezentări vizuale, micro-spectacole în registru paradoxal, un animism al lucrurilor inerte toate introduc într-o expoziție de imagini mișcate. Poetul, un performeur în materie de mutații, jonglează cu "bile de puf", trăiește în "bulion" sau în "cărămidă" și e "bucuros ca un cristal"; o fată îmbrățișează "un șarpe
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
imaginii onirice. Morții încă ne populează nopțile, și nu degeaba Hesiod face din Hypnos fratele mai mic al lui Thanatos. Prin cultul visului, suprarealismul a putut regăsi așadar dinamica esențială, inima vie a imaginii. Dar, din punctul de vedere al animismului și vitalismului exacte pe care ea le presupune, doar perioada originară a idolilor (așa cum o vom analiza) ține de magia în sensul propriu, arta ajungând în imagine atunci când magia se retrage din ea. André Breton pare să trateze magia ca
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
sufletele oamenilor afară de substanța unică a intelectului"126. Astfel se ajunge la cea de-a doua componentă privind această problemă, inexistența liberului arbitru și implicit dispariția răsplății și a pedepsei corespunzătoare. Cea de-a treia problemă este aceea a unui animism natural. Sufletul individual, făcând parte din cel universal, participa în mod pasiv la acesta, iar prin interrelație erau într-o stare de coerență perfectă. Perspectiva dublului adevăr duce la separări de natură epistemică între rațiune și revelație. Diferențierea dintre cele
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]