1,320 matches
-
zbat în geam, Dintre noi călătoresc, Scuturând al vieții ram. Cerul știe, lutul tace, Noaptea zi se- mpodobește, Ochiul caută-n vecie, Pleoapa când se ofilește. Timpul scade, visul crește, Candele prefac lumină, De tăciunele ce arde, Dorul vieții se anină... Referință Bibliografică: Nostalgii / Camelia Petcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1950, Anul VI, 03 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Camelia Petcu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
NOSTALGII de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375355_a_376684]
-
articole în Buletinul ASCR. În anul 1925, și-a luat licențele în Filosofie și în Drept. În primăvara aceluiași an a participat la campania monografică organizată de Dimitrie Gusti în comuna Goicea-Mare, județul Dolj. Tot atunci s-a căsătorit cu Anina Rădulescu-Pogoneanu, o colegă de facultate. Începând cu toamna anului 1925, Mircea Vulcănescu a făcut studii de specializare la Paris, intenționînd să-și dea un doctorat în drept și altul în sociologie. Vremurile nu i-au permis să-și definitiveze studiile
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA A110 DE ANI DE LA NAŞTEREA SA ÎN PĂMÂNTUL NEAMULUI ROMÂNESC – MIRCEA VULCĂNESCU (03.03.2014) ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371082_a_372411]
-
suspendarea din anul 1933 a ziarului. În anul universitar 1929 - 1930, a fost asistent onorific la catedra profesorului Dimitri Gusti. Apoi, profesor de economie politică și științe juridice la Școala de Asistență Socială, până în anul 1935. S-a despărțit de Anina Rădulescu-Pogoneanu. Pe 27 aprilie 1930 s-a căsătorit cu Margareta Ioana Niculescu, o altă fostă colegă de facultate, profesoară de liceu. Între timp, a publicat articole pe teme religioase, eseuri filosofice și texte de economie politică; a mers în campaniile
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA A110 DE ANI DE LA NAŞTEREA SA ÎN PĂMÂNTUL NEAMULUI ROMÂNESC – MIRCEA VULCĂNESCU (03.03.2014) ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371082_a_372411]
-
ani, dar a ținut numai pentru el înainte de a le împărtăși nepotului, că sânt locuri pe Valea Râușorului unde sălbăticia naturii fixează măreția și splendoarea până și în umbrele arborilor, în desișul nepătruns de vreun luminiș al pâlcurilor de foioase, anini, oțetari și sângeri. Aceștia erau înșirați într-o rânduială aproape divină la liziera codrilor seculari și își profilau, într-o zi însorită de vară, peste țarini siluetele falnice, dar și pe cele ale oamenilor ce trudesc de dimineață și până
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
scrijelind cu chila oglinda-i de cleștar. Trăgeam vârtos la rame, să ajung cât mai curând în zona de pescuit. Doar câte un pescăruș ce-și spăla aripile în răcoare apei, mă întâmpina din când în când. Câțiva nori erau aninați în jurul lunii, ca o coroniță pe capul unei codane, aflată la joacă cu prietenii prin poieniță. Se auzea doar clipocitul ramelor ce tăia apa și fâșâitul bărcii strecurându-se încet, încet, spre largul necuprins al întinderii nesfârșită de apă. Marea
BĂTRÂNUL ŞI MAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1002 din 28 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365101_a_366430]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > MI-E DOR DE UN SĂRUT PE SUFLET! Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 484 din 28 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului Deodată, simt ceva în mine... Un dor ce-ncearcă să se-anine, Cum florile de balsamine La subsuoară-ntr-un ciorchine. O sete, dar nu-mi este sete, Că vinu-i vechi, o să-mă-mbete; O foame, dar nu-mi este foame, Căci pe pământ sunt multe poame. Mi-e dor de-un
MI-E DOR DE UN SĂRUT PE SUFLET! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 484 din 28 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354379_a_355708]
-
nemărginirea. Peste semeția muntelui, tăcută se rostogolește luna, străjuind pădurea bătrână. E vremea rotirii cocoșului de munte... Nocturnă Peste vârful muntelui întunecat, Luna se rostogolește, Străjuind pădurea bătrână; Tăcută și îngândurată, Nu povățuiește pe nimeni. Luminează calea drumeților Și își anină la grumaz Șirag din lacrimile nopții. Mândră, se ascunde După norii plumburii, Să n-o vadă îndrăgostiții. Când cerul prevestește zorii, Blândă, adoarme Pe umărul Luceafărului. (Semnate de Veronica Oșorheian) Referință Bibliografică: poeme / Veronica Oșorheian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
POEME de VERONICA OŞORHEIAN în ediţia nr. 190 din 09 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344352_a_345681]
-
sunet. Fermecat de virtuozul muzician instrumentist Dumitru Fărcaș, taragotul e un instrument magic în care-i cristalizată însăși epopeea neamului nostru, pentru că acest taragot a plâns și a bucurat românul, câteva decenii zi cu zi, în toate momentele trăirilor sale, aninat de urma gândului său, ca o ancoră sufletească! Taragotul lui Dumitru Fărcaș vuiește o tremurătoare rapsodie de auzire, de citire și de privire, căci răsunetul lui cântă, povestește și înfățișează iubirea, patima, bucuria, răul, durerea, alinarea, jocul, truda, odihna, petrecerea
DUMITRU FĂRCAŞ TARAGOTUL CARE A PLÂNS ŞI A BUCURAT ROMÂNUL de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379830_a_381159]
-
de specii de insecte. Pădurile de salcie și plop alb formează un peisaj comun în rezervație, cele de nisipuri și de pe grindurile Letea și Caraoman reprezentând un punct aparte. Pe malul lacului Erenciuc se află singura pădure din Deltă de anin negru, arie protejată, a cărei prezență poate fi explicată prin variațiile mici ale nivelului apei. Importanța Dunării este deosebită, atât din punct de vedere al asigurării legăturii pe cale navală între statele riverane, cât și a celorlalte beneficii, respectiv producerea energiei
DUNĂREA DE DORUŢA DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1344 din 05 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383552_a_384881]
-
încercau să năvălească peste bluzița subțire, gata să scape din strânsoare, și obrajii înroșindu-se de efort în acea poziție incomodă de trecere. Am trecut cu privirea peste trupu-i mlădios ce se îndrepta cu vioiciune și i-am tras băsmăluța aninată de o crenguță, după care am făcut întrecere de fugă până la Pietrosul, care ne aștepta blând, cu crengile de pe poale încărcate de rod și aplecate de greutatea acestuia până la pământ. Ne-am tras sufletul după alergare și ne-am urcat
GÂNDURI ŞI AMINTIRI IZVORÂTE DIN DORUL DE CASĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370281_a_371610]
-
prag de primăvară La tinere femei și fete, Ce-s singure la ceas de seară... Să dau sărutul de iubire Din care dragostea răsare Și drum deschis spre fericire Pentru un an de sărbătoare... Să rup din luncă ghioceii S-anin femeilor în plete, Pentru băieți frumoși ca mieii Duc ramuri, brâu să dea la fete... Din nea de mărțișor femeii Să-i dau pe față dimineața, Din gura ei până și zeii Să dea zeițelor dulceața... Aș vrea să fiu
PENTRU ZI DE DRAGOBETE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383954_a_385283]
-
decât sărăcia pământului sărăturos, plin de ciulini printre tulpinile firave de porumb sau floarea soarelui, nerecoltate încă. De-a lungul terasamentului de cale ferată, pe partea stângă de mers se înșiruiau zeci de copaci, plopi și sălcii în care se aninau ciorchine de vâsc. Până atunci, eram convins că această plantă parazită se dezvoltă numai pe crengile de plop, însă în zona vasluiană acestea atârnau în număr destul de mare de crengile sălciilor destul de numeroase în peisaj. Intrarea în Iași până la gara
CĂLĂTORIND PRIN TOAMNĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1739 din 05 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347152_a_348481]
-
romantism cuceritor. Doar aleile sunt curate, în rest totul este acoperit de o mantie groasă galben-roșietică, foșnitoare, iar în timp ce ochii avizi de frumusețe se plimbă de la o statuie la alta, să vezi pe cine reprezintă, frunzele obosite de timpul petrecut aninate de crengile arțarilor, teilor, stejarilor, sau gorunilor, pornesc într-un zbor lin, să coboare spre îmbrățișarea tandră a pământului, ca o pereche de balerini pe scena „Teatrului Mare” din Moscova (Большой Tеатр) într-un vals interpretat de balerini în „Lacul
CĂLĂTORIND PRIN TOAMNĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1739 din 05 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347152_a_348481]
-
stelelor zăbrele gândurilor înalțate spre cer în surâsuri... Șoapte de dor, flori adormite-n visare colindă prin gând, zvâcnesc o mie de vise-n poemele mele și rodesc într-o mie de jocuri... Eu, copilul pitit în leagănul cu alint aninat de cireșul în floare, Te caut în rugăciunea zvonului de pleoape din adormite îmbrățișări de lacrimi, în zboruri de păsări măiastre ce-și părasesc temătoare cuiburile și-n gânduri ce-mi bat în piept sfâșiindu-mi inima într-o mie
ȘI SUFLETUL... de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 2098 din 28 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384366_a_385695]
-
griji fără nevoi, Mai întâi o fermieră, castelană mai apoi. A fost o vedetă-n școală, prima la învățătură, Talentată și cochetă făcând un sport pe măsură. Sărituri de pe platformă uneori și trambulină I-au adus medalii care, tricolorul îl anină. Iat-o pe adolescentă, când liceul îl termină, Îmbinând muzica, dansul și iubirea ce-o animă. A muncit, a studiat, greu a fost, dar a-nvățat Că viața este frumoasă când ești fericit acasă. COPIII MEI În superba mănăstire ei
RAMURI ÎN ARBORELE VIEŢII de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 126 din 06 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344256_a_345585]
-
soare? De unde ai luat culoarea, Cu nuanță de bujor? Zâmbetul deschis ca floarea, Primind o nouă mângâiere, De unde ai tu oare? De la zei din alte ere, Sau din plaiuri pământene Cu Ilene Consânzene? *** COPACII NUDURI Copacii au rămas doar nuduri, Aninați de cer pe șevalet, Frunzele, rochițe în culori, Furate de la ofilite flori, Au plecat să se îmbăieze, Printre noi bronzații nori. Referință Bibliografică: DE UNDE? / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1904, Anul VI, 18 martie 2016. Drepturi de
DE UNDE? de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/361680_a_363009]
-
-te gol sau plin nu mai contează în tine un punct crește devine vulcan activ arde lava prin scurgerea ei lentă sau furtunoasă deasupra prin și mai ales pe traiectoria împlinirilor ce absurd proiect în care simt că m-am aninat de muchia stâncilor îmi zâmbește vulturul inimii ciocul de oțel se schimbă lovește lovește devin stânca fărâma de piatră rostogolită mereu în absurd este adevărat că prefer abstractul cu un fundal natural de opinii ale mentalului deschis spre fundalul plin
PĂSTREZ PALMA DESCHISĂ ÎNCERCĂRII de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376821_a_378150]
-
1869 din 12 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Întind o mână către cer Să prind un fulg în palma mea, Dar fulgul este efemer Și s-a topit șoptind...ceva. Ridic privirea către cer Și scame-n gene mi se-anină, Scântei albe-n iris pier Și candela-i de lacrimi plină. Tăcerea albă de zăpadă De crengi negre e ucisă... Cerul parcă stă să cadă Peste fața-mi rece,ninsă. Referință Bibliografică: DIN CER / Mariana Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
DIN CER de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369318_a_370647]
-
din 05 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului http://www.trilulilu.ro/ionela 1961/e498bb57b56427 Urmând doar firul vieții Eu caut nu știu ce... Știu bine că există, Dar parcă tot nu e. Livada îmi închină Mereu parfumul ei Și-o creangă îmi anină În păr, doi mugurei. Splendoarea mă cuprinde Și iată că găsesc Pe fața primăverii, Un zâmbet îngeresc. O iau la braț cu mine O plimb senină-n vremi Până când toamnă lină, La tine, tu mă chemi. Referință Bibliografică: La braț
LA BRAŢ CU PRIMĂVARA de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 461 din 05 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359119_a_360448]
-
sap caverne-n zidul ce ne ține / în stare de asediu, de război // ah, ce n-aș da în gând să-mi ceri iertare / și în altar tăcerea să-ți închini / să-mi limpezești chemări spre neuitare / și să-mi anini speranțele-n arini // prin lunca mea de doruri în amiezi / peste rogoz, cărări însângerate / îmbrățișări uitate prin livezi / apun sub dor de coasă sărutate” (Ah, ce n-aș da). Deși neagă aproape cu vehemență prezentul scindat, suspendat, străin, poeta nu
RECENZIE LA CARTEA AURICĂI ISTRATE PETARDE RECI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344758_a_346087]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > AVIATORILOR Autor: Adriana Tomoni Publicat în: Ediția nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Aviatorilor Mă-ntorc iubito Mă-ntorc iubito de pe Calea Lactee Și-un braț de stele îți voi anina, În păru-ți castaniu, tu, taina mea, femeie, Tu, ce-o să fii și-n veșnicie a mea. Sclipiri de lună le-am cules pe toate Și-n brațe o să ți le pun, Sunt prețioasele ofrande, Despre iubirea-mi, ele-ți
AVIATORILOR de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359899_a_361228]
-
înalțător spre lumină, Mă-nalți și pe mine, Mă zmulgi din rădăcină, Ne-ntindem aripile spre libertate, Le-mpreunăm și cruce facem din noi, În zborurile toate. Spre nemurire vreau să zbor cu tine Și stelele în plete ni s-anine. Sub candelabrul nopții luminos, Aripi ocrotitoare mă mângâie duios. Celeste lumini ne-nconjoare în zii, Alăturea de mine aș vrea mereu să fii. Adriana Tomoni, Deva Referință Bibliografică: Aviatorilor / Adriana Tomoni : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1121, Anul IV
AVIATORILOR de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359899_a_361228]
-
în care șarpele-rădăcină se-aurește înălțându-se încolăcit pe frunza de treflă a unui as. Cât clipesc, trefla se preschimbă-n romb stacojiu, părelnic mecanism al ceasului întors, strop de lavă prelins pe zidul de care pânza - casa mea - se-anină. Deodată, viziunea se preschimbă. Apare pe neașteptate, sprijinit de zidul meu imaculat, un brad ciudat! Pe măsură ce-l observ, verdele-i alunecă în roșu, cetina-i se-adună și, din țepoasă, în mângâietori și catifelați fulgi de ceață se rostuiește! Pe
COCOŞUL CU PENE DE RUBIN de ANGELA DINA în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382865_a_384194]
-
Acasa > Stihuri > Momente > MI-E DOR DE UN SĂRUT PE SUFLET! Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 765 din 03 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Deodată, simt un gol în mine; Un dor încearcă să se-anine, Cum florile de balsamine La subsuoară-ntr-un ciorchine. O sete?, dar nu-mi este sete, Că vinu-i vechi, o să mă-mbete; O foame?, dar nu-mi este foame, Căci pe pământ sunt multe poame. Mi-e dor de-un
MI-E DOR DE UN SĂRUT PE SUFLET! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 765 din 03 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351601_a_352930]
-
dar spune legenda că nici miniștrii nu se lăsară mai prejos și ce credeți că-i vor trimite Domnitorului - ca dar de Noul An? Ați putea ghici? O invitație la intransigență. O „cunună de spini”, pe care Cuza-Vodă o va anina deasupra Scaunului Domnesc - la cel dintâi sfat cu miniștrii săi. Da, o „cunună de spini” întru trează veghere, la fiecare scaun domnesc, s-ar cuveni! Creatorilor - la braț cu „purtătorul de condei” (care s-ar traduce: decență și moralitate), diriguitorilor
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93774_a_95066]