48 matches
-
în 1978 la Montréal. În anul 1948, a luat drumul pribegiei, trecând înot Dunărea pe la Porțile de Fier, ca să scape de o condamnare la moarte la ordinul N.K.V.D. pentru luptă antibolșevică și pro Basarabia, dar sufletul său i-a rămas aninat, alături de înaintașii săi, plutind neîncetat de la Nistru pân'la Tisa, motiv pentru care face foarte dese drumuri în țară. Inginer în specialitatea minieră, fost negociator cu țările arabe, ca specialist în petrol, scriitor prolific, cu peste 54 de titluri la
În căutarea tatălui. In: Editura Destine Literare by Cătălina Stroe () [Corola-journal/Journalistic/82_a_241]
-
pleca - tac te privesc privindu-mi închipuirea cu ochiul deschis cu pleoapele ochilor lăsate spre țărâna prezentului răspunsul vine sau nu vine în partea de est mă îndrept pentru ruga de noapte închei totul cu Numele Lui numele tău rămâne aninat de firimitura de azimă numai iubirea știe să o păstreze neuscată. tu nu ești ca o întâmplare în care simt îngenuncherea tot mai mult poate de aici povestea fiecărei zile se termină în genunchi cu ruga pe vârful buzelor rostogolind
CAD UMBRE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383811_a_385140]
-
de Luis Pe mâine „Pe mâine”, spui. Și „mâine”-acesta-adastă La nesfârșit, o casă-ntrezărită În beznă și-o femeie adormită Ce nu îți va deschide-a ei fereastră. „Pe mâine”, spui. Să fie cu noroc. Vezi peste hău o punte aninată, Și chiar de-i barca-n mlaștină-nglodată, Cuvintele de rame-or ține loc. „Pe mâine”, spui. Nădejdea mă ajută Opreliștea s-o trec neabătut În marginea tăcerii așternută. „Pe mâine”, spui. Prea bine. Te sărut Trufaș, încredințat că sărutarea Va
Poezie spaniolă () [Corola-journal/Journalistic/4345_a_5670]
-
ani. De pe geam am văzut-o. Era în copilăria mea. Un patrulater citric. ...trebuie să știi că toate minunile se întâmplă într-o grădină de portocali, îmi spusese odată, râzând, mama, cu ochii larg deschiși, la fel ca ai fetiței aninate de mâna Leei, în poza cu zimți, poza din carte, acolo am găsit-o, între paginile ei, cartea cu Omalissan și bătălia de la Guadalete și orez fiert cu boia, cardamom, cuișoare și piper, cu nopți împânzite de războinici și copii
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
nici creștinul nu se tem d'a ei săgeată, Pe acel la trai îndeamnă și la dreaptă făptuire, Iar acestuia-n necazuri ea-i liman de mântuire. Amândoi prin moarte învață Și căință ș-altă viață! În sală se afla aninate stemile lui Ghete, ce înfățișa o stea în ceriu albastru, sicriu era încongiurate de șese chiparese, simbolul întristării și între aceste era așezate diplomele de evghenie, de doctorie și de dregătoriile, împreună cu ordinile răposatului, pentru a căruia slavă poetică, le-
Goethe și Schiller - ecouri românești în primele decenii ale sec. XIX by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8713_a_10038]
-
nu există butade sau etichete memorabile, ci numai sofisme. Cuvintele în sine nu au încărcătură ludică. Numai logica se pretează la jocuri (și încă ce jocuri!). La un moment dat, unul din eretici amintește de anecdota celebră conform căreia potcoavele aninate deasupra ușii aduc noroc și celor care nu sunt superstițioși. Ernu îi dă însă o încărcătură emblematică de metaforă conceptuală a disidenței. N-o ia ușor, ci o dă serios. Pus astfel între ghilimele, râsul devine grimasă a sobrietății. Fiindcă
La pachet by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6710_a_8035]
-
Să te bizui pe zidul înconjurat de leu - și, după paisprezece zile, să-l urce un pers, pe unde casca străjerului s-a rostogolit în prăpastie! Să te încrezi în oracole, fără să pui a doua întrebare - ajungi cu zilele aninate de limba copilului mut, ce-ncepe să vorbească abia când spada ți se îndreaptă spre inimă! Fără să știi, îngenunchezi, ca să ți se pună povara! ßi nici mîcar nu știi Cine vede Fecioara cu cei doi câini, cum se strecoară
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/10010_a_11335]
-
Acasa > Poeme > Emotie > CÂNTEC PENTRU MELCI Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 2272 din 21 martie 2017 Toate Articolele Autorului CÂNTEC PENTRU MELCI Scapătă soarele-n clipa cât veacul rămânând aninat de snopul prelung al zilelor sterpe cosite - ce greu îți apasă pe umeri - de ușa casei te sprijini cu fruntea precum melcul pe frunza de brustur oftezi adânc și intri smulgându-ți cu grabă veșmântul de nessus sfâșii sandale încrustate
CÂNTEC PENTRU MELCI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382971_a_384300]
-
Acasa > Orizont > Ganduri > SCRIU.SUNT. ATÂT. Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 377 din 12 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului agățat la răspântii, penelul pictorului fugărește culorile aninat de un sunet, pianul își privește clapele râzând, la fiecare atingere a cuvintelor nerostite de interpret. un vers răzvrătit bate la poarta sărutului cuvântului, căutând metaforei ochii de apă și foc, lăsând principiile unei moralități desuete, să-și răsfrângă buzele
SCRIU.SUNT. ATÂT. de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361567_a_362896]
-
greu al genelor mă veghezi să nu mă tem de ce va urma. Îți văd lucirea în globul de cristal cu reflexii. Adio lacrimi cristaline și vârtejuri care mă întorc! Citește mai mult Minge de focaruncată-n miezul zileitopind pendula timpului.Stai aninată de toarta luniilegănată de stele.De sub rimelul greu al genelormă veghezisă nu mă temde ce va urma.Îți văd lucireaîn globul de cristalcu reflexii.Adio lacrimi cristalineși vârtejuri care mă întorc!... Abonare la articolele scrise de cristina mariana bălășoiu
CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU [Corola-blog/BlogPost/362809_a_364138]
-
luncă. Iar pe la tulpini, la umbră, fluturii, flori zburătoare, Se-ndrăgesc-n-mpărechere, pe sân alb de lăcrimioare. Și ca roi de pietre scumpe, gândăceii zmălțuiți, Strălucesc, vie comoară, pe sub ierburi tăinuiți”. Începe munca câmpului, „sfânta muncă de la țară”. Dis-de-dimineață, când roua stă aninată pe firele de iarbă, țăranii domnișani, plugari din tată în fiu, pornesc la aratul Țarinei și Muscelului. Vântul ușor le mângâie obrazul, pe când cântecul ciocârliei răsună în aer. Brăzdarele plugurilor se înșiră pe pământul reavăn, îngrășat de cu toamna. „Boi
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
drumul inocenței devenea atunci fulger pentru zilele și nopțile de căutări călătorii cu scop incert când priveam privesc stativul cu eprubetele încercărilor vieții și acum fără culoare îndes timpul în buzunarul prin care privesc fâșia de orizont de care stă aninat ca un corn de lună întârziat arcul de curcubeu alb la răsăritul Soarelui alb bucuria mă neagă și vârstele omului mă neagă atent cu migală îmi împletesc rețeaua de gemene continuă spectacolul eu-rilor fără ură în dansul somnambul al recunoașterii
COLAJ AL ABSURDULUI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364128_a_365457]
-
stadiu, adică le provoca o zguduială puternică, să vadă dacă rezistă; dacă da, era bine, dacă nu ... Dumnezeu să-l ierte!” Am parcurs pe nerăsuflate o împletitură fină dintre „trecut” și „prezent”, în care „trecutul” rămâne „trecut” și prezentul stă aninat de un fir-de speranță la granița dintre două lumi: viața și moartea. Fiecare etapă prezentată, sincronizată perfect cu evenimentele ei, cu zbaterile și dezbaterile interioare, evidențiază, însă, nealterarea valorică a sufletului românului-român și conservarea comorii celei neprețuite - spiritul său
LA CUMPĂNA DINTRE „DRAGA” DE VIATA ŞI LUMEA DE „DINCOLO”: EL DESCONOCIDO! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 571 din 24 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355112_a_356441]
-
din copilărie, Bătrână, cu denie, cu joc, cu prohod; La bâlciuri o fată, o menajerie Și eu evoluând, între ele, Irod. Drumuri în apă, berzele călătoare, Feerie de primăveri și uimire. Blândul Isus între copii, sunătoare În frunza de plopi - aninată vuire. Anii mei, lunile și zilele mele, Frați și surori cu viața, cu amintirea Merg către unde? Și vă scutur nuiele În sufletul negru cum este cernirea. Publicată în „DRUM”, anul III, nr. 3 din 27 noiembrie 1937 Referință Bibliografică
ANII MEI de ION PENA în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/370165_a_371494]
-
din copilărie, Bătrână, cu denie, cu joc, cu prohod; La bâlciuri o fată, o menajerie Și eu evoluând, între ele, Irod. Drumuri în apă, berzele călătoare, Feerie de primăveri și uimire. Blândul Isus între copii, sunătoare În frunza de plopi - aninată vuire. Anii mei, lunile și zilele mele, Frați și surori cu viața, cu amintirea Merg către unde? Și vă scutur nuiele În sufletul negru cum este cernirea. Publicată în „DRUM”, anul III, nr. 3 din 27 noiembrie 1937 Citește mai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370178_a_371507]
-
la biserica din copilărie,Bătrână, cu denie, cu joc, cu prohod;La bâlciuri o fată, o menajerieși eu evoluând, între ele, Irod.Drumuri în apă, berzele călătoare, Feerie de primăveri și uimire.Blândul Isus între copii, sunătoareîn frunza de plopi - aninată vuire.Anii mei, lunile și zilele mele,Frați și surori cu viața, cu amintireaMerg către unde? Și vă scutur nuieleîn sufletul negru cum este cernirea. Publicată în „DRUM”, anul III, nr. 3 din 27 noiembrie 1937... XII. VOIAJ, de Ion
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370178_a_371507]
-
din copilărie, Bătrână, cu denie, cu joc, cu prohod; La bâlciuri o fată, o menajerie Și eu evoluând, între ele, Irod. Drumuri în apă, berzele călătoare, Feerie de primăveri și uimire. Blândul Isus între copii, sunătoare În frunza de plopi - aninată vuire. Anii mei, lunile și zilele mele, Frați și surori cu viața, cu amintirea Merg către unde? Și vă scutur nuiele În sufletul negru cum este cernirea. ----------------------------------------------- Publicată în „DRUM”, anul III, nr. 3 din 27 noiembrie 1937 MELANCOLIE Stăm
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
aripii câte un înger e gol... spun în șoaptă aud inima urlând ca lupul tainelor zărilor la miezul lunii fără adăpost, sufletul cântă și acum legănarea legănării umbrelor lor din palmă se înalță coloana versurilor tăcute unele strigă, altele rămân aninate de câte un colț de stâncă din tăișul căreia zborul vulturului acoperă cu deschiderea aripilor lui pământul cel în care-am rămas să înțeleg de ce dacă mai sunt încă ram pe care rodul se anină cu încrede bucurie de viață
ÎN PLINĂ LEGĂNARE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1375 din 06 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353083_a_354412]
-
aruncate deasupra vieții reale. învelești minciuna în poleiala bucuriei apoi, pleoapele-ți cad. iluziile devin săbii ale absurdului. alergi cu praful zilei în părul argintat. îți cresc solzii indiferenței și nu mai taci. doar gemi, într-un colț de umanitate aninat, căutând iubire. arzi în numele minciunii și iluziei, redescoperind fericit, comoditatea. pumn și cuib al cuvintelor goale, nu mai auzi glasul pietrelor și al clopotelor de sub apele bucuriei de a fi om. pe o piatră de cuarț, sufletul tău reconstruiește greșeala
TOT NIMIC de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360570_a_361899]
-
a unei neplăcute întâmplări, nu-mi crease și prilejul revederii domnului G., din păcate, acesta dispăruse, iar timidei mele încercări de a afla unde se gaseste nimeni, nici macar doamna Milea, nu catadicsise să răspundă. Îmi întorsesem privirea spre portretul ei aninat la capătul patului și îl privisem îndelung. Îmi stârnise cele mai contradictorii sentimente. De admirație și aversiune aproape în aceeași măsură. Îi iubisem fiica, dar mă fascina dansa. Voiam să mă bage în seamă și să îmi vorbească, desi știam
VIZITĂ INOPORTUNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 360 din 26 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341476_a_342805]
-
febra de a fi privit ca un bine sufletesc redat de strălucirea frumuseții lui și mesaj. Oricare expoziție elevată a tins întotdeauna să trezească o admirație, dar prin fața ochilor nu se pot purta niște lucrări plastice, oricât de valoroase artistic, aninate sau puse ca aruncate într-un spațiu întâmplător! În nici un caz! În artele vizuale este cuprinsă sensibilitatea și superbitatea umană, puritatea, enigma, iubirea umană, rostul uman, patima umană... ceea ce nu se poate transforma într-o figurație pe un obiect aflat
GALERIA SENSO ŞI CONTEMPORARY ART RUHR, PEREGRINÂND ARTELE VIZUALE ÎN UNIVERSUL SUFLETESC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342571_a_343900]
-
întregul univers - o viață frumos trăită la fel de importantă ca o sută altele asemenea. Ahmad nu se mai simțea destul de curat ca să-și facă salah-ul. Mizeria i rămânea lipită de mâini indiferent cât de mult se spăla; în păr îi stăteau aninate fire de nisip și bucățele de pește. Bărbatul s-a întors cu fața către Mecca, dar, în bezna nopții, împresurat de-atâția munți, i-a fost teamă ca nu cumva să greșească și să se orienteze către vest. Vocea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
sacadat. zuruie lanțul și lacătul închis apasă ochii orbiți de lumini false. închise de corbi, culorile se pierd în fumul indiferenței. paznicul tropăie prin sălile goale. muzeul moare încet. surâde artei. îi anină de brațe cireșe necoapte. sărută copilăria operelor aninate jertfă trecutului. un păianjen privește tinerețea artistului. o îmbracă în fire prelungi apoi hexagoane. ea se zbate o vreme între mișcare și static. ochi orbi, ochi indiferenți... opera uitată lasă o pensulă pe colțul mesei și tace prelung... erori în
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
puzderie de americani, privind în neștire, descoperind că mai este și o altă cultură decât cea rezultată din încrucișarea lu’ Coca-Cola cu un hamburger. Două lucruri sunt importante în tablou: zâmbetul și mâinile. Mâinile arată smerenie și cumințenie; zâmbetul e aninat undeva între descoperire și supunere. De-asta e straniu și fascinant. Ea, supusă, a descoperit puterea ei asupra lui, adică adevărul, dar nu-l spune, i-l zâmbește! La ce bun acest mit al bărbaților ’nalți la stat, mare la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
caravana. Ploi de martie Răstignit e cerul pe ninsoare, norii se adapă din fântână; tot pândind semințele-n ogoare, cântec vechi, de ploaie, îl îngână. Nu e mult de când s-au spart în cioburi, troienind amurguri despletite, și în paltini, aninate globuri luminau subțire, mult tihnite. Prea sătui de vifore, de iarnă, plâng în zori sub merii din livadă și din ocne Înegurate toarnă indolente ploi ce stau să cadă. Tot pândind semințele-n ogoare, răstignit e cerul pe ninsoare. Nu
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]